România
Roportal.ro

Secretele

Început de Arcangelo, Joi 2 iun 2011 · 103 răspunsuri · 12.130 vizualizări

Hypathia2.203 mesaje#31
Scorpionul_Rosu a scris:

de acord.

Vreau sa recomand si cartea lui Desmond Morris, Maimuta goala.

245147097-2706971-215_300.jpg

@Arc

Sinceritatea poate fi mecanism de aparare.

http://www.pleteriu.ro/articol/Franchetea-ca-aparare

Stii, putini isi pot permite cu adevarat sa fie sinceri fara sa suporte consecinte drastice. Fie consecintele sunt prea mici, fie nu le pasa.

Cred ca cei care isi pot permite sa spuna tot timpul adevarul sunt cei independenti. Independenti in toate sensurile, dar mai ales financiar.

De exemplu Schopenhauer. El avea o renta lunara, nu depindea de nimeni, asa ca si-a permis sa spuna tot timpul ceea ce gandeste despre ceilalti, s-a luat de Hegel... Fireste, si-a distrus toate relatiile si a devenit un mizantrop faimos.

Arcangelo a scris:

Tot felul de religii,ideologii,curente spirituale pretind ca vor sa faca omul mai bun,si lumea mai buna...sa o umple cu iubire...insa cultiva secretele si minciunile,ii invata pe oameni condamnarea si vinovatia,ii invata sa ridice ziduri cat mai inalte,nu sa cladeasca poduri intre ei.

O lume mai buna,si un om mai bun,nu se pot naste pa baza de minciuni si secrete,pe baza de frica.Pe baza de frica se naste agresivitatea,intoleranta,angoasele,vinovatia,ura...

de acord.

Absenta secretelor ar duce nu la masacre,ci la instaurarea paradisului pe pamant.

esti idealist rau de tot. :)

ma uitam acum vreo cateva luni la un anime... Kino's Journey parca ii spune. Kino cred ca o cheama pe fata si calatoreste din tara in tara pe o motocicleta. Si ajunge intr-o tara in care oamenii stau ascunsi in casele lor, fiecare singur in casa lui. Si ea se intreaba ca de ce. Abia o primeste cineva inauntru si ii da explicatia: "locuitorii acestei tari isi pot auzi gandurile si nu pot ascunde nici cel mai mic secret fata de restul. Si e atat de dureros sa stii ca ceilalti pot gandi lucruri urate despre tine incat am preferat singuratatea."

Editat Lun 6 iun 2011 01:26

Arcangelo6.893 mesaje#32

Nu inteleg de ce echivalati voi sinceritatea deplina cu atitudinea rautacioasa...

Poate imi explicati si mie de ca un om onest,care nu mai minte si insala pe cineva,care nu incearca sa ascunda ceva anume de cineva (incepand cu el insusi) este un om rau.

Va e frica de umbra...de ceea ce ascundeti.Si nu e vorba doar de ce ar crede ceilalti -asta e secundar,ci credeti ca in voi sunt ascunsi adevarati monstrii,de neiubit si neacceptat,care daca ar iesi la lumina,ar face adevarate dezastre!

Acea latura din noi pe care nu o iubim,acceptam,intelegem,respectam si apreciem,a fost demonizata...oamenii incearca sa scape de ea,o trateaza ca pe un gunoi numai bun de ascuns sub pres,ori ca pe un dusman personal...o urasc...le e rusine de acea latura...se simt vinovati chiar si numai pentru ca acea latura din ei,exista!

Adevarata problema nu este umbra,ci atitudinea asta fata de ea.Cum oare ar putea cineva sa aiba control asupra unei parti din el pe care refuza sa o constientizeze,accepte,re-intrgreze in el? -doar acele laturi asumate din noi ne stau la dispozitie,ele sunt deja in lumina constiintei noastre!

Acele laturi pe care le aruncam in umbra,in acel subconstient freudian,ne scapa de sub control.

Atitudinea noastra intoleranta si rautacioasa creeaza demonii.Solutia este ca umbra sa fie scoasa la lumina,asumata,acceptata,apreciata,iubita...sa fie constientizata in primul rand.

Hypathia2.203 mesaje#33
Arcangelo a scris:

Nu inteleg de ce echivalati voi sinceritatea deplina cu atitudinea rautacioasa...

nu-mi amintesc sa fi asociat sinceritatea deplina cu atitudinea rautacioasa!! Dar e posibil, ca la ora asta nu ma pot concentra prea tare. :)

Poate imi explicati si mie de ca un om onest,care nu mai minte si insala pe cineva,care nu incearca sa ascunda ceva anume de cineva (incepand cu el insusi) este un om rau.

nici asta nu cred ca am spus, ca un om onest este un om rau.

aaa, cred ca te referi la articolul la care am dat link? Pai ce inteleg eu este ca uneori sinceritatea poate fi brutala. Daca esti prea onest risti sa fii acuzat de rigiditate, intoleranta, etc.

Va e frica de umbra...de ceea ce ascundeti.Si nu e vorba doar de ce ar crede ceilalti -asta e secundar,ci credeti ca in voi sunt ascunsi adevarati monstrii,de neiubit si neacceptat,care daca ar iesi la lumina,ar face adevarate dezastre!

Arc, ce faci acum? Doar stim foarte bine ca nu se discuta persoanele si viata lor privata, ci ideile, ok? :)

Daca tu te identifici atat de puternic cu ideile tale asta nu inseamna ca si ceilalti fac la fel. In cazul meu: eu nu sunt ideile mele.

Solutia este ca umbra sa fie scoasa la lumina,asumata,acceptata,apreciata,iubita...sa fie constientizata in primul rand.

Umbra poate fi explorata, acceptata, inteleasa, dar tot Umbra ramane.

de exemplu daca mie imi place sa sparg farfurii (e doar un exemplu), asta e viata mea privata. Sa zicem ca astfel ma descarc, ca imi place la nebunie sa sparg farfurii. De ce trebuie sa spun "secretul" asta tuturor?

De ce am nevoie de acceptarea celorlalti?

Pot exista foarte bine si fara acceptarea celorlalti.

Dar daca nu pot face asta, daca nu pot exista fara acceptarea celorlalti, atunci problema e la mine.

Trebuie neaparat sa spun in gura mare ce fac eu in privat?

Ce conteaza acceptarea sau neacceptarea celorlalti? De fapt copilul interior ranit care nu a fost acceptat in copilarie de parinti simte nevoia sa fie acceptat de catre tot felul de straini care nu pot accepta neconditionat. Atunci copilul asta intra in tot felul de repetitii ale scriptului pentru a depasi o lipsa. E vorba de o experienta fundamentala a acceptarii pe care acel copil nu a avut-o. Poate ca tanjeste unde nu trebuie, degeaba asteapta acceptare de la toata lumea, ca toata lumea nu i-o poate oferi, ci doar cativa in viata.

sau daca o ruda are un defect, merita sa ii spun in fata ca nu-mi place acel defect stiind ca inca nu e destul de coapta ca sa inteleaga?

atitudinea ta e asta (din cate mi-am dat seama): crezi ca daca toti oamenii si-ar spune problemele, viciile, vor fi mai toleranti unii fata de altii. Ei bine, s-a incercat deja chestia asta tocmai intre crestini :D , cei primari. Isi marturiseau in public pacatele. Si in Rusia in secolul XIX, la pelerinaje. Normal ca atunci, in pelerinaj, erau ca fratii, uniti. Dar nu stiu ce se intampla mai departe, cand ajungeau acasa.

Editat Lun 6 iun 2011 02:04

Athmy7.304 mesaje#34

Problema e ca sinceritatea este prost inteleasa. Eu nu sunt sincera cu cineva decat atunci cand e nevoie, si cand sinceritatea foloseste la ceva. Altfel imi vad de ale mele si las pe fiecare sa inteleaga ce vrea.

Salvie36.062 mesaje#35

secrete1e fac mai mu1t rau curiosi1or ,ce1or care vor sa 1e descopere decat ce1or ce 1e detin...*daca vrei odihna crede si nu cerceta, daca vrei adevaru1 cauta si sufera...sau ceva in genu1...echi1ibru1(urasc cuvantu1 asta) e de preferat si aici ca si in tot,toate....de prea mu1te ori am fost nevoita sa scot afisu1 cu *c1ose...

da sunt sincera cand spun ca e doar treaba mea....de ce ar fi 1uata asta drept minciuna?

Kosmotro3.443 mesaje#36

Cat am stat in Occident, am vazut cat de mult se pune acolo baza pe dreptul la viata privata, dreptul la respectarea intimitatii.

Ca sa explic: un heterosexual nu se simte obligat sa spuna cuiva: "sunt hetero".

Pur si simplu este viata lui privata, este intimitatea sa, si nu se simte obligat sa se justifice.

Viata lui privata nu trebuie sa constituie problema nimanui.

Nimeni nu are dreptul sa emita o judecata de valoare pozitiva sau negativa asupra a orice tine de sfera vietii sale private.

Asta nu inseamna ca acel om care nu vrea sa se stie ceva despre viata sa intima are un SECRET, sau ca se ASCUNDE!

Nu: este viata sa intima, si numai el are dreptul sa o analizeze.

De aia in Vest niciun angajat nu stie cat castiga celalalt angajat: tine de viata sa personala!

Si astfel nu se nasc discutii nesfarsite, inutile si stupide.

Regula in Vest este: pe mine nu ma intereseaza viata ta personala, nici pe tine sa nu te intereseze viata mea personala.

Adica ne intalnim la cafea, la golf, la o actiune comunitara, discutam chestii generale, dar nu private.

Pe nimeni nu trebuie sa intereseze ce fac eu acasa, cata vreme nu fac rau nimanui si nu deranjez pe nimeni.

Pot sta si in cap, pot sa ma deghizez in "Hairy" Potter, pot sa ma vopsesc pe cap cu spray verde, cata vreme nu fac niciun deranj nimanui, asta e treaba mea si nu e treaba nimanui.

Cred ca tine de balcanism, de acesta tipologie a spatiului estic care e influentata de pathosul rusesc, faptul ca romanii nu prea inteleg dreptul la intimitate si se baga in viata altuia curiosi.

Dar romanii nu inteleg nici faptul ca nu sunt obligati sa dea detalii despre viata lor privata.

Ei pot sa spuna: "stii, discutam despre chestii, dar pana aici, de aici incolo e o limita,

si anume limita vietii mele intime".

Asta nu stiu multi romani, pentru ca nu au fost educati ca occidentalii.

Asa. Iar daca eu sunt sa zicem pro GoldCorporation si ma duc intre fanii Rosia Montana, si le proclam ca sunt foarte doritor ca sa se exploateze aurul cu cianuri, atunci normal ca voi intampina REZISTENTE si NEACCEPTARE din partea lor.

E firesc sa ma astept la NEINTELEGERE din partea lor.

Poate iau si cateva scatoalce. :)

Si atunci analizez:

1 care sunt atitudinile posibile?

2 ce efecte genereaza adoptarea atitudinii de a ma baga intre berbeci?

3 imi convine ca, daca ma bag intre berbeci, sa risc sa ma tamponeze?

Adica, as putea sa imi tin gura si sa nu ma duc intre cei care sigur nu vor fi de acord cu orientarea mea. Atunci nu voi incasa de la ei energie negativa, respingere, si nu ma voi simti apoi, acasa, trist si neinteles.

Sau as putea sa inteleg ca pot fi acceptat de cei ca mine, sau de cei deschisi catre cauza mea.

Dar nu pot pretinde ca toata societatea sa ma accepte si ma inteleaga, pentru ca societatea e prea complexa ca sa fie toti la fel.

Si decat sa incerc sa schimb inutil societatea ca sa fie pe masura mea, mai bine imi vad de treaba, ca sa traiesc mai usor.

Editat Lun 6 iun 2011 12:42

GeoFiloRo1.333 mesaje#37
Hypathia a scris:

in concluzie imi atribui gandirea ta si asta nu e corect.

verifica-ti biasurile.

dar nu postam la filozofie! :)

Sa imi spui te rog pe puncte care sunt aceste erori ale opiniilor.

Biasul cognitiv este o eroare

Hypathia2.203 mesaje#38
GeoFiloRo a scris:

Biasul cognitiv este o eroare în luarea unei decizii ori a unui comportament adoptat fata de o situatie data rezultata dintr-un defect ori dintr-o slabiciune în tratamentul informatiilor disponibile. Biasurile sunt, prin definitie, inconstiente-cu alte cuvinte.

Ma bucur ca te informezi de pe net. Macar asa iti imbunatatesti cultura generala.

Acum ca stii ce sunt biasurile, pune-ti simtul critic la lucru, constientizeaza-le si ia masuri pt a le elimina din comunicare.

Editat Lun 6 iun 2011 17:22

sarazin7918.703 mesaje#39

fiecare relatie are la temelie adevarul pe care il aduceti in ea tu si celalalt. Inclusiv cea cu brutarul din colt. Si e adevarul necesar adaptat ca si arie acelei relatii. Bineinteles ca nu te apuci sa faci dare de sama la fiecare noua persoana intalnita, dar daca ascunzi ceva ce ar fi necesar de stiut ca si parte componenta a relatiei respective iti asumi, implicit posibilitatea de daramare. Vantul are prostul obicei de a bate din ce parte are el chef. Si , cu toate ca, sau poate tocmai pentru ca, singurul lucru pe care poti garanta e adevarul tau, macar asa poti fii sigur ca relatia respectiva e mai mult sau altceva decat un castel de nisip. depinde ce-ti doresti. Si cat esti capabil sa vezi. parerea mea este ca oamenii care sint in stare sa-si asume adevarul personal sint mai sinceri in relatiile cu ceilalti. Fiindca relatia cu ei are la temelie un lucru solid.

GeoFiloRo1.333 mesaje#40
sarazin79 a scris:

...parerea mea este ca oamenii care sint in stare sa-si asume adevarul personal sint mai sinceri in relatiile cu ceilalti. Fiindca relatia cu ei are la temelie un lucru solid.

Sinceritatea puerila a adevarului personal e subreda

← Înapoi la Psihologie