Secretele

Nu stiu daca e un exemplu potrivit, dar mi se pare interesant.

L-am vazut pe domnul Florin Buhuceanu la televizor. E liderul organizatiei Accept.

Pare inteligent, imbracat elegant, se exprima fluent.

E lider de opinie.

Sigur are job-salariu (de la Fundatia Accept).

Are un partener stabil, spaniolul Raoul.

Omul are o baza. Are stroke-uri de incurajare, sustinere. Isi permite sa incaseze si negativitate. Pentru ca face fatza.

Are unde sa se intoarca acasa. Are cine sa-l consoleze, intareasca, sustina, incurajeze.

Atunci isi permite sa iasa pe prima linie a frontului.

El isi permite sa fie sincer, autentic, vulnerabil, pentru ca are si fundamentul la care sa se intoarca atunci cand ii e greu.

Dar sa faci acelasi lucru ca si el, in conditiile in care esti singur, trist, somer (din cauza ca daca spui ca esti gay, risti sa nu fii angajat), mi se pare peste puterile unui om.

Eu nu i-as cere asta fiului meu.

Eu i-as spune: intareste-te intai, pune bazele pentru o viata echilibrata, si abia apoi iti permiti sa iesi la inaintare si sa incasezi scatoalce.

Sunt destui gay (am intalnit personal) care nu spun despre ei ca sunt gay. Pentru mine asta nu inseamna ca se ascund. Nu inseamna ca nu sunt autentici. Nu inseamna ca au secrete. Nu inseamna ca au masca. Nu inseamna ca sunt vicleni sau ipocriti.

Pur si simplu au dreptul lor la viata privata, pe care il respect.

Au dreptul lor sa caute echilibrul, si sa evite dezechilibrele care vin din partea unora, pt ca nu toti sunt capabili sa ii accepte.

Poate ca nespunand ca sunt gay ei se pot angaja mai usor, pot sa aiba salariu stabil, sa isi vada de viata, sa aiba sperante si sa progreseze. Bravo lor! Sunt destepti. Asa cum am zis, viata privata si orientarea sexuala nu trebuie sa intereseze angajatorii din SUA si Occident. Ce faci dupa program e treaba ta. Pai daca la ei nu trebuie sa declari la serviciu ce orientare sexuala ai, pentru ca ar fi risc de discriminare, atunci de ce ar trebui in Romania sa declari public asta, la serviciu? Ca sa risti discriminarea? E ilogic!

Or, daca ei aleg aceasta cale, atunci inseamna ca e calea cea mai corecta pt ei si interesele lor IN ACEST STADIU.

Daca mai incolo vor fi mai stabilizati interior si isi vor permite mai multe, atunci sa declare public ce vor.

Dar fiecare stie cat poate sa suporte intr-un anumit stadiu.

Personal, eu as recomanda unei persoane care are probleme cu tristetea sa caute mai intai sa isi stabilizeze viata, sa vada unde sunt punctele prin care i se scurge energia inutil sau ineficace.

Si abia dupa ce as vedea ca e bine pe picioarele sale i-as spune poate -daca vrea- sa se inhame la mai mult.

Relatia cu o prietena se dusese de rapa,din cauza unui secret(si asta era motivul principal al amaraciunii mele).Acum ca a iesit la lumina(in seara asta),ne-am impacat.

Bravo!

Cu privire la scosul afara in suturi, sa stii ca si mie mi s-a intamplat asemanator, pe la 20-22 de ani. Cand oamenii te vad mic si vulnerabil, te fac in fel si chip, mai ales daca le esti dator cu ceva. Asta iese iute la iveala, caracterul omului. De atunci am evitat sa-mi creez obligatii, am stat la camin si mi-o fost mai bine. Ba cred ca am ramas si cu o fobie, nu suport alte locuri decat la mine acasa, cu greu ma convingi sa merg undeva, si nici favorurile nu-mi plac, blea. Daca n-ai obligatii, pot sa zica ce-or vrea ca nu te afecteaza prea tare, parerea lor, si apoi nici nu te au la mana ca sa toarne ei tot ce nu le prieste. Asta e firea omului sa se arate mare si tare cu ala mic si prizarit, daca nu e educat cum trebuie si multi is asa.

Exista o poveste orientala "Iskander are coarne".Imparatul Iskander omora pe orice frizer care il tundea, imediat,fara discutii.Un frizer insa,a fost crutat dupa ce s-a rugat cu disperare de imparat cerand mila fata de familia sa,nu numai fata de el si promitand ca va tine ascuns cu strajnicie secretul imparatului.Motivul uciderii tuturor frizerilor era acelasi,pastrarea unui secret socant: imparatul Iskander are coarne.Imparatul il ameninta insa,ca daca va sufla o vorba,va fi ucis impreuna cu toata familia sa...

Pe masura ce timpul trece,omul devine tot mai stresat, bolnav, abatut. Secretul il mananca in intetrior. Cand presiunea interioara devine insuportabila, batbatul se duce intr-un loc pustiu, departat. Gaseste o fantana parasita si stiga in ea "Iskander are coarne!!!!!"

Imediat boala ii dispare, ii revine pofta de viata si se intoarce acasa.

Peste un timp un cioban trece pe langa fantana si vede in ea o trestie crescuta. O ia si isi face fluer din ea. In loc de cantec, din fluier se auzea: Iskander are coarne.

Curand vestea despre fluierul buclucas ajunge la ureichile imparatului,care porunceste ca pastorul sa fie adus inaintea sa.Este adus,insa nu poate sa dea nici un fel de explicatie pentru bizarul cantec pe care il scoate fluierul.Atunci Iskander porunceste sa fie adus si frizerul,si asa afla toata povestea.

Pana la urma,parca cei doi sunt crutati,desi secretul devenise cunoscut de toata lumea...imparatul intelege ca un secret pur si simplu nu poate ramane secret pentru totdeauna,ca exista o forta uriasa care il impinge la lumina,in ciuda vointei tuturor de a-l tine secret.

Asa a fost si in cazul tau...asa s-a intamplat de nenumarate ori,inclusiv mie...

Doar ca uneori,pana cand secretul iese la lumina,pot sa treaca ani...in care sa cauzeze suferinta tuturor celor implicati,iar cand in sfarsit este eliberat,sa aduca un nou val de probleme...

As vrea sa stiu ce sa-ti raspund...ce sa faci...sunt convins ca e o povara cumplita.Cel care tine acel secret si care te-a impovarat cu el ar trebui sa-si asume raspunderea si sa-l scoata la lumina.Si nu cred ca are dreptul sa te impovareze fara voie cu el.Nu mai e secretul lui...acum e si al tau...acum si tu il tii secret,nu doar el.

Si eu am patit asa si chiar mai grav poate,insa intr-o alta viata: prietenul cel mai bun,a furat sub ochii mei calul cuiva...nu mi-am dat seama decat prea tarziu,dupa ce se intamplase deja...si daca il denuntam risca sa fie executat!

Am tacut insa...desi secretul ala m-a coplesit cu vinovatie intreaga viata...si vinovatia aia,a ajuns pana in viata asta chiar.. :(

Nici acum nu stiu daca ar fi fost mai bine sa-l denunt,si sa ma fac responsabil de moartea sa,ori sa tac,cum am facut...sper ca acum l-as denunta...

Nu inteleg povestea cu calul, de ce sa il denunti? Merita mai mult un cal decat o viata de om? E mai bine sa ucizi un om decat sa pastrezi pentru tine? Nu am inteles.

Arcangelo a scris:

Am tacut insa...desi secretul ala m-a coplesit cu vinovatie intreaga viata...si vinovatia aia,a ajuns pana in viata asta chiar.. :(

de ce sa te simti vinovat pentru ceva ce a facut altul?

In cel mai bun caz poti sa comunici cu prietenul tau, sa ii spui ca stii, ca nu esti de acord cu ce a facut si atat. E viata lui, e responsabil pe actiunile lui, nu ai dreptul sa te bagi.

dar daca...

daca de fapt calul ar fi murit in nu stiu ce batalie daca prietenul tau nu il fura? Furandu-l, l-a salvat!

sau daca prietenul tau a fost cal intr-o viata anterioara si a fost furat iar in urmatoarea viata situatia s-a inversat? ca asa e cu karma.

Situatiile sunt complexe si posibilitatile, infinite.

Kosmotro a scris:

Cine il pune pe gay sa RADA la glumele homofobe? De aia se simte rau, pt ca rade. Acolo e cedarea sa, alunecarea in neautenticitate, care il duce la mustrari de constiinta.

Dar putea sa nu rada.

Putea sa se uite mustrator la colegi. Sa ramana serios. Sa ramane ok cu sine, nerazand, alegand sa nu cedeze.

Putea sa faca un alt pas, sa spuna: "nu e ok sa razi de cineva pt ca e altfel".

Este o adevarata arta psihologica, sa râzi de sine mai înainte de a râde cu altii despre noi însine. Cei ce nu au simtul umorului, fie ei homo ori hetero, au o aparenta suspecta, adica au luat-o razna prin loboda.

Ce spune-ti de gluma asta heterofoba cu nuante homofobe ? :teehee:

© Doi prieteni (un ginecolog si un preot) vorbeau din întîmplare de una si de aceiasi persoana de sex feminin...

Ginecologul:

- Doamna Ofelia a venit la mine sa se plînga ca nu poate râmîne gravida.

Preotul:

- Aceiasi doamna a venit la mine sa se confeseze ca barbatul ei hetero-alcoolicul, când vine beat, sexul lui nu mai gaseste intrarea cuvenita.

Mai exista si paradoxul filosofic al homosexualilor, care spune ca homosexualii nu se pot reproduce dar în fiecare an ei sunt tot mai numerosi.

Cine are simtul umorului sa râda, cine nu, nu are decât sa-si bage capul în alta gaura, ca strutul !

GeoFiloRo a scris:

Este o adevarata arta psihologica, sa r

Apodonos a scris:

Sau credeai ca nu stim glume cu homosexuali? Prima oricum nu e veritabila, nu cred ca preotii se apuca sa spuna confesiunile in stanga si in dreapta. Si sticlele de bere nu se pot reproduce si in fiecare an sunt tot mai multe .

Nu le spun la partidele de stanga sau de dreapta, ci de jos

GeoFiloRo a scris:

Este o adevarata arta psihologica, sa râzi de sine mai înainte de a râde cu altii despre noi însine. Cei ce nu au simtul umorului, fie ei homo ori hetero, au o aparenta suspecta, adica au luat-o razna prin loboda.

Uite cum e, sunt bancuri si bancuri.

Sunt bancuri finutze sau subtile, ironice si autoironice, inteligente si spumoase, cu verva si aplomb, cu sarja si piper.

Si sunt bancuri gretoase sau prostesti, seci, nesarate, psihopate, atacatoare, nesimtite, rautacioase la modul gratuit, penibile, jalnice, grotesti, discriminatoare, incitatoare la ura.

Depinde de la caz la caz. Si de la mediu la mediu. Si de la educatie la educatie. Si de la inteligenta la inteligenta. Si de la rafinament la rafinament.

Si eu spun bancuri. Sunt apreciat pentru ca stiu sa le interpretez, sa le spun pe intonatii, sa imit atitudini si tipologii. Si le aleg pe cele cu umor spumos. Dar ma feresc sa le selectez pe cele care incita la ura, sau la discriminare. Pentru ca oricum raman mii de bancuri faine de zis, care sunt ok.

:)