stupid_me a scris:
Din punctul meu de vedere, existentialismul de fapt, prin filosofie, incearca sa ofere mediul prielnic spre auto-evaluare si constientizare.
Intr-o fraza ai reusit sa clarifici totul, din punctul meu de vedere :)
Exista 3 mari orientari in psihologie: psihodinamica, umanista(unde intra existentialismul) si comportamentala... ar mai fi si meditatia creatoare sau tehnicile sugestive, in fine.
In cadrul acestei orientari se pune accent pe terapia centrata pe persoana, pe experienta ei, pe anxitatile ei. Cineva a spus mai devreme ca se porneste de la general la particular, acest lucru se intampla: pentru ca persoana ce intra intr-o astfel de terapie sa simta in permanenta ca detine controlul asupra vietii ei si pentru a nu fi inlocuit mai tarziu comportamentul/evenimentului asupra caruia se lucreaza cu un altul.
Se lucreaza pe experienta persoanei in mod direct, responsabil si asumat chiar de cel care o cere.
Inca un lucru ce mi se pare important de mentionat este ca existentialistii considera anxietatea buna si nu incearca sa o elimine in totalitate. Ei fac distinctia intre o anxietate pozitiva, in limite normale, care il ajuta pe individ sa contientizeze faptul ca viata este limitata si ei sunt responsabili de cum o traiesc si totodata il ajuta sa fie atent si la alte aspecte ce ar putea fi distructive pentru el, si o anxitate de tip nevrotic asupra careia trebuie sa se intervina pentru ca blocheaza actiunea.
