Ericaa si sotul meu este japonez si inteleg prin ce treci tu nu ptr. ca si eu trec prin acelasi lucru dar ptr.ca locuiesc in japonia am multe prietene casatorite si ele la randul lor cu japonezii,care au copii si sunt inselate,aruncate in casa impreuna cu copii ca niste animale asa cum imi spune prietena mea.Eu cred ca tu nu ai gresit cu nimic si cand spun asta ma gandesc la cat de diferite suntem noi fata de ei:noi suntem pupacioase,iubarete pe cand ei sunt numai cu munca in cap si foarte reci(tsumetai).Oricat te-ai lupta tu pentru el si pentru casnicia voastra nu uita ca avem alte gandiri si alte principii de viata.Mi-asi dorii din tot sufletul sa reusesti sa faci in asa fel incat totul sa fie asa cum ai visat si visezi tu.dar daca nu vei putea ce ai sa faci?,ai sa ramai cu el pentru copil?,ai sa stai in continuare asa departe de casa,fara prieteni,fara nimeni langa tine?Copilul creste oricum(asa cum se spune la noi).
Fac oparanteza si te intreb ce crezi tu ca este mai important pentru copilul tau:sa traiasca langa ambii parinti si sa ai vada nefericiti si certandu-se tot timpul sau sa traiasca doar cu un singur parinte dar in liniste si in dragoste?
Nu vreau sa crezi ca sunt rece spunandu-ti totul fara nici un pic de suflet din contra te inteleg perfect si cred ca stiu ce este in sufletul tau.