Nevoia de autovalidare

oama invizibilicoasa a scris:

Cum sa aflam, lasand in urma trecutul de copii invizibili, cine suntem, apeland doar la resursele noastre interioare, fara sa alergam cu limba scoasa dupa confirmari, fara sa avem nevoie de oameni oglinda si fara sa ne arogam statutul de

Sheeva a scris:

In mod aberant, scriind asta, mi-am amintit ce imi zicea cineva care se ocupa cu psihanaliza, si anume ca aceasta nu se poate face de unul singur, ci doar raportandu-te la altcineva.

raportarea la ceilalti este necesara in masura in care poti introiecta niste valori etice, sa iti formezi o constiinta.

Psihopatul, de exemplu, isi face el singur valorile, fara sa se raporteze deloc la ceilalti. Isi face un inventar de valori, prin care ii place sa domine pe ceilalti, sa ii manipuleze. El poate sa spuna asta e valoarea mea, asa sunt eu.

Deci raportarea sa se faca la cei buni, umani, care ajuta, cu valori nobile etc, nu la infractori, psihopati sau manipulatori, escroci.

Hypathia a scris:

asta inseamna sa fii nesimtit in viziunea parintilor, nu?

asta ai vrut sa spui.

Adica parintii cred ca daca esti tu insuti, esti nesimtit.

Nu numai parintii...de-a lungl vietii,ti se va aminti pe un ton de repros in mod frecvent ca esti un nesimtit,ori de cate ori nu te conformezi asteptarilor celorlalti fata de tine.Ei stiu cu totii cine ar trebui sa fi tu,si cum...ei stiu mai bine!

Cum iti permiti sa nu tii tu cont de confirmarile lor,sau de lipsa lor?! -E CEVA IN NEREGULA CU TINE,asta e mesajul...esti nesimtit,si nu ar trebui sa fi...nu ai voie sa fi,e o latura din tine rea,interzisa,pe care ar trebui sa o anihilezi,ascunzi si ignori,in nici un caz sa o pretuiesti si sa o exprimi.

Si adevarul este ca aceasta latura,este cheia in-dependentei tale.

Uite,mai devreme,cojeam niste ceapa,si mi-am zis: "bravo pisicule!" -ca asa mi-a venit :P :roll:

Imi confirm mie valoarea,comportamentul,intentiile,etc adica.Si nu e ceva fortat,ci m-am invatat sa fac asta,sa nu ma agat de confirmarea altcuiva.

Problema e ca si asta suntem invatati sa reprimam: auto-confirmarea.Ni se spune ca e ceva teribil de rau sa ne laudam singuri (sa ne dam un feed-back de auto-apreciere),sa ne iubim pe noi insine (cica suntem narcisisti )sa ne privim cu ingaduinta macar,si nu prin prisma judecatorului instalat in noi inca din copilarie...(parintele critic)

Cred ca, pentru claritatea dezbaterii, ar trebui sa facem distinctiile:

1. Cei care isi definesc eronat valorile, pentru ca sunt conditionati de parinti, colegi, profi, care le impun valorile din afara, pe fatza sau discret.

2. Cei care isi definesc singuri valorile, scapand prin introspectie si dezvoltare personala de conditionarea de la 1.

3. Cei care au fost ajutati de parinti neintruzivi sa isi defineasca valorile corect, avand astfel o identitate puternica.

4. Cei care nu au fost nici constransi de parinti, nici ajutati sa isi defineasca valorile. Lor nu le sunt clare valorile personale, avand un fel de nebuloasa interioara.

5 Cei care isi definesc singuri valorile, dar acestea pot fi valori neetice, antisociale, manipulatoare, egoiste, agresive (ex. sa ii vezi pe ceilalti ca instrumente pt binele tau, ca piese de sah ca sa castigi tu, sa le aduci pagube ca sa te distrezi tu ca ai ciocnit destine si te simti puternic, controlator).

Distinctia cred ca trebuie sa fie facuta, pentru ca solutiile pentru fiecare categorie nu se potrivesc celorlalte categorii!

Arcangelo a scris:

(cica suntem narcisisti )sa ne privim cu ingaduinta macar,si nu prin prisma judecatorului instalat in noi inca din copilarie...(parintele critic)

Cateodata, Supraeul e o instanta foarte intruziva, critica, obsedanta, si care pe unii ii poate duce la sinucidere daca nu e bine integrata.

Altora acest Parinte Critic le da doar batai de cap, ori ii face mai vulnerabil, fragili, epuizati.

Dar in multe alte cazuri Supraeul nu e Parinte Critic, ci instanta care ajuta la integrarea sociala, la respectul fata de altii, la introiectarea valorilor etice, la cladirea unei armonii sociale.

Pe unii tocmai Supraeul ii tine sa isi controleze furia ca sa nu raneasca pe cei apropiati, sa respecte legile de trafic, sa ajute fara recompensa vizibila, sa fie politicosi, sa respecte drepturile animalelor.

Supraeul e pentru unii instanta rigida, e drept, dar e si instanta formatoare pozitiva in foarte multe cazuri.

(Marta Stout, Psihopatul de alaturi)

Este un subiect foarte interesant. Eu ma intreb totusi ce se intampla daca la un moment dat , in viata, facem lucruri care au fost dorinta parintilor la inceput, pentru ca ulterior, in timp, sa ne convingem ca este si dorinta noastra, uitandu-ne de fapt obiectivele, visurile proprii, felul in care ne dorim noi sa traim?

Oare mai sunt suficiente introspectia si stabilirea obiectivelor daca nu ai curajul sa aplici propriile metode, daca cel care se numeste oglinda ta are un rol desavarsit in viitorul tau, sau cel putin tu asa crezi? Este ce ai spus tu, Oama invizibila, daca una dintre oglinzi dispare , cum ne mai gasim noi sensul, calea?

Poate ca nici nu mai dorim s-o facem. Cum ne gasim resursele cand ne raportam la celalalt, pe care il consideram superior noua in primul rand mental?

Stabilirea valorilor nu este suficienta. Este nevoie de o constientizare a sinelui si a destinului nostru, si de o putere interioara care sa te determine sa pleci singur pe drum, cu toate ca stii c-o sa suferi.

Kosmotro a scris:

Cred ca, pentru claritatea dezbaterii, ar trebui sa facem distinctiile:

1. Cei care isi definesc eronat valorile, pentru ca sunt conditionati de parinti, colegi, profi, care le impun valorile din afara, pe fatza sau discret.

2. Cei care isi definesc singuri valorile, scapand prin introspectie si dezvoltare personala de conditionarea de la 1.

3. Cei care au fost ajutati de parinti neintruzivi sa isi defineasca valorile corect, avand astfel o identitate puternica.

4. Cei care nu au fost nici constransi de parinti, nici ajutati sa isi defineasca valorile. Lor nu le sunt clare valorile personale, avand un fel de nebuloasa interioara.

5 Cei care isi definesc singuri valorile, dar acestea pot fi valori neetice, antisociale, manipulatoare, egoiste, agresive (ex. sa ii vezi pe ceilalti ca instrumente pt binele tau, ca piese de sah ca sa castigi tu, sa le aduci pagube ca sa te distrezi tu ca ai ciocnit destine si te simti puternic, controlator).

Distinctia cred ca trebuie sa fie facuta, pentru ca solutiile pentru fiecare categorie nu se potrivesc celorlalte categorii!

Nu ma potrivesc niciunei categorii descrise de tine. Pot spune ca eu mi-am definit singura valorile, poate nu tocmai unele corecte, nu din punctul de vedere al celorlalti, ci din punctul de vedere al definitiei cuvantului corect. Mi le-am definit singura pentru ca n-am avut incotro, in copilarie nu m-a indrumat nimeni, n-am avut modele, nici n-am avut parte de oameni oglinda, cu timpul am capatat senzatia ca nu contez. Si da, ma simt deseori extrem de fragila, pt. ca nu stiu sa dau o definitie a ceea ce sunt si pt. ca nu stiu daca sunt apreciata pt. ceea ce sunt sau pt. ce transmit celorlalti, pt. ce sentimente trezesc in ei, pt. ca sunt un refugiu pt. cineva, un umar pe care plangi, bratul care-ti este intins cand ceri ajutor. Pentru toat ceea ce transmit si pt. sentimentele ce le starnesc in cineva sunt placuta. Dar sunt placuta pt. ceea ce sunt? Pentru mine insami?

Le multumesc foarte tare celor care mi-au raspuns, apreciez in mode deosebit fiecare interventie. Imi pare rau ca acum n-am timp sa pot sa particip la discutie. Sper insa sa pot participa cat mai curand. Oricum, ii asigur pe toti cei care au postat si pe cei care vor mai posta, ca ii voi citi cu cea mai mare atentie si consideratie.

Va multumesc!

oama invizibilicoasa a scris:

Nu ma potrivesc niciunei categorii descrise de tine.

m-am uitat si eu bine la categoriile astea si ma gandesc ca 5 poate fi subcategorie la 2.

Tu ai fost la 4, dar ai trecut la 2, nu?

Mecanismul prin care e creeata conditionarea,este asocierea pedepsei sau a rasplatii,cu anumite comportamente ale noastre,cu un anumit fel de a gandi,simti,intentiona,dori,FI.

Vom continua sa repetam aceleasi atitudini,sa prezentam aceleasi fatete din noi,sa repetam aceleasi actiuni,crezand ca astfel com obtine acel ceva pe care il dorim,si sa NU aratam acele laturi din noi,sa nu actionam in acel fel in care credem ca vom obtine raul.

De ce ne raportam la ceilalti cautand confirmarea lor fata de noi? -pentru ca am fost in trecut rasplatiti pentru asta.Pentru ca am fost pedepsiti daca nu am facut asta... :(

Am fost "educati" (dresati!) sa ne supunem alora.

Raportarea permanenta la ceilalti pentru confirmare,e doar modul in care repetam ceea ce am fost invatati: sa cautam "binele" si sa fugim de "rau".(rasplata/pedeapsa)

Si de ce e asta ceva gresit? -pentru ca ne pune intr-o situatie de dependenta fata de ceilalti,ei fiind cei care decid cine anume avem noi voie sa fim si ce anume avem voie sa facem.

Ei decid si care este valoarea noastra...totul in vietile noastre,daca vom cere mereu aprobarea lor pentru a fi noi insine si a face ceea ce ne dorim!

Si repet: aprobarea asta,nu va veni vreodata.

(ce redundant pot sa fiu ,aproape ca Buddha,care repeta de cate 3 ori orice afirmatie,pentru a fi sigur ca e bine-inteles)

Andruta* a scris:

facem lucruri care au fost dorinta parintilor la inceput, pentru ca ulterior, in timp, sa ne convingem ca este si dorinta noastra, uitandu-ne de fapt obiectivele, visurile proprii, felul in care ne dorim noi sa traim?

Am citit la Dolto ca la o varsta frageda e greu sa iti stabilesti preferintele, dorintele, etc. Asa ca intervine dorinta parintelui. Sunt multe ocupatii care se cer practicate de la varste foarte fragede, de exemplu baletul, pianul, etc. Dolto spune ca daca observi ca nu fiului/fiicei nu ii place ceea ce face, atunci e cazul sa o lasi balta. Dar pe parcurs, e posibil ca fiului/fiicei sa ii placa intr-adevar ceea ce face! Atunci e ok.

O prietena a fost data la pian de la 4 ani... maica-sa voia de fapt sa ajunga mare pianista. Deci a fost dorinta mamei. Ea studia la pian 4 ore pe zi, in timp ce noi, restul, doar 2. Dar ei i-a placut iar acum a ajuns celebra si concerteaza peste tot in lume. Oare in acest caz s-a convins ea singura ca e si dorinta ei, nu numai a mamei? Sau poate chiar a fost si dorinta ei?

Sheeva a scris:

mi-am amintit ce imi zicea cineva care se ocupa cu psihanaliza, si anume ca aceasta nu se poate face de unul singur, ci doar raportandu-te la altcineva. Asta vine ca si cum nu te poti cunoaste pe tine insuti decat in urma interactiunii cu altii, care sunt, evident , "oglinzi".

Deci de ce anume incercam sa fugim?

Ma gandesc ca acel psihanalist se referea la Supraeu, in sensul de instanta etica si de relationare sociala, prin care invatam sa ne integram in societate, sa nu lezam interesele altuia, sa respectam si sa toleram diferente, sa fim politicosi, marindu-ne avantajele reciproc pentru o mai buna supravietuire: armonia sociala.

Asta vine pe cale evolutiva, de-a lungul mileniilor de evolutie: si primatele mari au comportamente sociale (imbratisari, sarutari, mangaieri, cu rol de salut la regasire, timp petrecut ca socializare, confirmare reciproca - Goodall). Astfel a evoluat integrarea sociala, care mareste sansele grupului ca si colectiv, si ale fiecarui membru in parte.

Cei care nu iau parte la asta, dar profita de avantajele sociale, sunt sociopatii, cei ce manipuleaza beneficiind de avantajele sociale, sau de pe urma altora din grup, dar neintorcand nimic altuia-altora. Ei doar profita, lezand interesele altora.

De aceea Supraeul are un rol important in developarea comportamentelor sociale, de coeziune a grupului. E instanta care aduce moralitatea legilor acceptate mutual, pentru o convietuire democratica, a bunelor relatii.

Supraeul poate fi si strivitor, scapat de sub control, si atunci are un rol negativ in viata psihica a individului, ii poate distruge buna stare mentala, functionarea psihica.

Acestei moralitati poti sa-i spui etica, daca vrei ca sa nu ai conotatii religioase.

Desigur aceasta moralitate poate fi distorsionata prin religii (ex: psihopatii ce deturneaza bunele intentii ale religiilor pentru a domina pe altii in folos propriu- unele secte sau egoisti crizati din marile religii).

Dar aceasta moralitate poate fi pusa prin religii si in slujba armoniei sociale (altruism, asistenta sociala, buna convietuire sociala, politete, respect reciproc, ajutorarea celor in nevoie, etc - ex Maica Tereza, Gandhi).

In acest sens, putem intelege ca psihanalistul se referea la formarea individuala prin raportarea la ceilalti, adica introiectarea valorilor de coeziune sociala, etice, morale, pozitive. De aceea se referea la ceilalti ca oglinzi (sa te reevaluezi prin ei, sa te verifici daca nu ai luat-o razna, desi uneori o ia razna majoritatea, ca in nazism).

Cel care nu s-ar raporta deloc la ceilalti ar fi psihopatul, care se reflecta in ceilalti, dar nu ca sa ia si el valori etice, ci numai narcisist-solipsist: eu sunt cel mai cel, voi sunteti instrumentele mele pt scopul meu de a castiga viata ca si concurs.

In aceste oglinzi, psihopatul se vede doar pe el, niciodata pe ceilalti.

Omul normal se vede in oglinzile celorlalti pe sine, dar ii vede si pe ceilalti in sine, si pe ceilalti in alteritatea lor.

Tine insa de fiecare om obisnuit sa nu fie dependent de aceasta reflectare in ceilalti. (ea sa fie ajutor in autodefinire, nu stergere a personalitatii sale)