Spasmofilie

pe tine credinta te.a ajutat, nu sedintele in sine.de ajutat prin tel sau alta metoda cred ca ai putea sa ai un oarecare succes la persoanele care iti impartasesc convingerile(prin autosugestie).la fel de bine prin credinta si o banala piatra ar putea sa ne ajute .imi cer scuze daca te.am suparat dar este doar o parere nu trebuie ca toti sa fie asa pesimisti ca mine :)

alb_visiniu a scris:

cu tot respectul meu dar toate chestia asta e doar imaginatia voastra .mai mult sa incurajezi pe cineva la tel nu poti face din pacate.dar fiecare are credinta lui si o respect...dar na poate facem o proba ca sa.mi dovedesti contrariul:P

am fost la 2 sedinte vorbesc in cunostinta de cauza.eu ma multumsc cu un masaj bun decat acele metode

sa stii ca 2 sedinte de psihoterapie echivaleaza cu un an de mers la scoala, nu rezolvi nimic.sau de reiki. ca nu ai precizat. trebuie rabdare si exercitiu. tie iti e mai mult frica de frica stiu si eu cum e asta. cand nu ai atac de panica esti anxios. exista rezolvari dar probabil pt tine e mai cuser acum sa stai asa si sa crezi ce vrei tu. pana la urma fiecare cu viata lui, sper sa te trezesti, asta spre binele tau. eu in locul tau m-as duce chiar maine la psiholog. si asta ti-o zice unul care a stat 10 ani in propria-i inchisoare dinauntrul mintii sale.

gabone77 a scris:

sa stii ca 2 sedinte de psihoterapie echivaleaza cu un an de mers la scoala, nu rezolvi nimic.sau de reiki. ca nu ai precizat. trebuie rabdare si exercitiu. tie iti e mai mult frica de frica stiu si eu cum e asta. cand nu ai atac de panica esti anxios. exista rezolvari dar probabil pt tine e mai cuser acum sa stai asa si sa crezi ce vrei tu. pana la urma fiecare cu viata lui, sper sa te trezesti, asta spre binele tau. eu in locul tau m-as duce chiar maine la psiholog. si asta ti-o zice unul care a stat 10 ani in propria-i inchisoare dinauntrul mintii sale.

era vorba de reiki.psihoterapie am facut mai multe sedinte si este adevarat asta chiar poate fi benefica.dar 90% depinde de tine.da, sunt mereu anxios este adevarat. acum sper sa gasesc o solutie sa numai las ca gandurile mele negre sa,si faca cuib in capul meu.

Mizati pe vointa proprie. Pastilele sunt cel mai mare dusman la fel ca in multe alte cazuri, mai ales ca Romania inca e locul unde nu prea pleci de la doctor fara o reteta.

Eu cred mult in placebo si cred ca daca iti creezi o ambianta pozitiva poti trece mai usor peste multe reprize de genul.

alb_visiniu a scris:

pe tine credinta te.a ajutat, nu sedintele in sine.de ajutat prin tel sau alta metoda cred ca ai putea sa ai un oarecare succes la persoanele care iti impartasesc convingerile(prin autosugestie).la fel de bine prin credinta si o banala piatra ar putea sa ne ajute .imi cer scuze daca te.am suparat dar este doar o parere nu trebuie ca toti sa fie asa pesimisti ca mine

nu trebuie sa-ti ceri scuze pentru ca nu mai suparat.ceea ce spui e adevarat,dar tu de ce nu ai credinta?am trecut si eu prin etapa de pesimism in care esti tu acum,dar m-am mobilizat si mi-am autoimpus sa vad partea plina a paharului.

Rigips a scris:

Mizati pe vointa proprie. Pastilele sunt cel mai mare dusman la fel ca in multe alte cazuri, mai ales ca Romania inca e locul unde nu prea pleci de la doctor fara o reteta.

Eu cred mult in placebo si cred ca daca iti creezi o ambianta pozitiva poti trece mai usor peste multe reprize de genul.

sunt in totalitate de acord cu tine.vointa este cea mai importanta,dar mai este si increderea in fortele proprii.

fiecare om e valoros in felul lui.nimeni nu e mai prejos sau mai presus decat celalalt.fiecarea are liber arbitru,adica poate alege pe ce drum sa mearga.noi trebuie sa ne respectam alegerile unul altuia.fiti curajosi si iubitori.cei care acum sunt in intuneric,vor iesi la lumina,cand vor fi pregatiti.sa-i sprijinim cu vorbe bune si sa le impartasim din experientele noastre.lumina si iubire tuturor. :roll:

sunt nou pe aici, dar am incercat sa citesc toate postarile voastre..am 32 de ani ,si eu sunt un anxios "convins" din pacate. am avut si eu cateva atacuri de panica in ultimii 5 ani, dar au durat destul de putin, problema la mine este ca mai tot timpul sunt destul de agitat( am uitat parca ce inseamna calm absolut), am tahicardie aproape permanent, simt cum imi bate inima, asta daca imi zboara mintea la ideea ca as avea probleme cu inima, si in ultima vreme si intepaturi in zona inimii, de fapt pe langa inima pe undeva , ba sub san, ba deasupra . ma panichez destul de usor, daca ma inteapa ceva imediat ma gandesc la ce fel de boli am, etc. simtiti si voi asa ceva?

alec. a scris:

sunt nou pe aici, dar am incercat sa citesc toate postarile voastre..am 32 de ani ,si eu sunt un anxios "convins" din pacate. am avut si eu cateva atacuri de panica in ultimii 5 ani, dar au durat destul de putin, problema la mine este ca mai tot timpul sunt destul de agitat( am uitat parca ce inseamna calm absolut), am tahicardie aproape permanent, simt cum imi bate inima, asta daca imi zboara mintea la ideea ca as avea probleme cu inima, si in ultima vreme si intepaturi in zona inimii, de fapt pe langa inima pe undeva , ba sub san, ba deasupra . ma panichez destul de usor, daca ma inteapa ceva imediat ma gandesc la ce fel de boli am, etc. simtiti si voi asa ceva?

da simt si eu asa ceva si te inteleg perfect.durerile din piept pot aparea din cauza fricii si a stresului puternic.la fel am si eu tahicardie .care crezi ca sunt cauzele pt care ai ajuns sa devii anxios?urmezi vreun tratament?

crede-ma ca tot scormonesc in trecutul meu pentru a afla de ce am starile astea, dar nu trag niciodata vreo concluzie din pacate. motive teoretice nu as avea...sunt tanar, pot spune ca nu imi lipseste aproape nimic...in fine , ma lupt cu ajutorul prietenei mele impotriva anxietatii si sper sa o dovedesc pana la urma. mai nou cand ma simt nasol...oftez adanc (poate fi un alt simptom)

Sora mea,a inceput sa aiba atacuri de panica,dupa moartea mamei,la care a avut nesansa sa asiste...(urmata la scurt timp si de moartea tatalui).Cand are atacurile de panica o apuca teroarea la ideea ca i se va...face rau -ceea ce o face sa-i fie f rau...evident,frica de moarte e parte importanta din panica pe care o traieste...asa cred.

Si mai e si frica...sa nu-i fie frica! -o terorizeaza ideea ca ii va fi frica,si asta o face sa-i fie frica...din ce in ce mai mult.Evita chiar sa vorbeasca despre acea panica,de teama sa nu o provoace,gandindu-se la ea...

Cred ca multi din cei care posteaza pe acest topic,se vor recunoaste in descrierea asta,si mai cred ca ei chiar trebuie sa-si revizuiasca credinta despre moare,viata,sensul vietii si ce se intampla cu noi dupa ce murim...adica,cred ca e o criza spirituala majora,nu o problema fizica,care se trateaza cu pumni de pastile...

alec. a scris:

crede-ma ca tot scormonesc in trecutul meu pentru a afla de ce am starile astea, dar nu trag niciodata vreo concluzie din pacate. motive teoretice nu as avea...sunt tanar, pot spune ca nu imi lipseste aproape nimic...in fine , ma lupt cu ajutorul prietenei mele impotriva anxietatii si sper sa o dovedesc pana la urma. mai nou cand ma simt nasol...oftez adanc (poate fi un alt simptom) :)

e bine ca ai pe cineva langa tine care te sprijina.important e sa te lupti cu gandurile tale si sa nu le lasi sa si fac cuib in capul tau. starea ta poate sa aibe legatura cu copilaria ta si acum sa fi explodat.multa bafta

Arcangelo a scris:

Sora mea,a inceput sa aiba atacuri de panica,dupa moartea mamei,la care a avut nesansa sa asiste...(urmata la scurt timp si de moartea tatalui).Cand are atacurile de panica o apuca teroarea la ideea ca i se va...face rau -ceea ce o face sa-i fie f rau...evident,frica de moarte e parte importanta din panica pe care o traieste...asa cred.

Si mai e si frica...sa nu-i fie frica! -o terorizeaza ideea ca ii va fi frica,si asta o face sa-i fie frica...din ce in ce mai mult.Evita chiar sa vorbeasca despre acea panica,de teama sa nu o provoace,gandindu-se la ea...

Cred ca multi din cei care posteaza pe acest topic,se vor recunoaste in descrierea asta,si mai cred ca ei chiar trebuie sa-si revizuiasca credinta despre moare,viata,sensul vietii si ce se intampla cu noi dupa ce murim...adica,cred ca e o criza spirituala majora,nu o problema fizica,care se trateaza cu pumni de pastile...

ai dreptate ma regasesc in comentaiul tau foarte mult si sunt constient ca nu medicamentele sunt solutia .e nevoie de multa vointa si de o lupta cu propria minte.e greu sa te mai gandesti la partea spirituala cand nu esti in stare uneori nici sa mergi sa,ti cumperi paine .adica starea aceasta e doar de natura spirituala?si cum am putea sa ne revizuim credinta?toti care avem aceste atacuri de panica trcem prin o criza spirituala?care este sensul vietii? hai ca ti.am pus deja prea multe intrebari 8)