Spasmofilie

seroxatul este bun eu il iau de un an ma simt excelent trateaza atacuri de panica agorafobia depresia ameteli etc

corina lumea de aici nu e ipohondra cred ca nu stii ce inseamna sa suferi de depresie nici la dusmanii mei nu doresc nu te judec iarta-ma dar e boala foarte nenorocita care te aduce in culmea disperarii nu mai fii indiferenta fata de suferintele altora doamne fereste nu stii cand te poate lovi e un sfat doar.

toate cele bune iti doresc!

boala sufletului cred ca este cea mai grea.eu de 8 ani ma lupt cu atacul de panica si depresie.am facut atac de panica peste tot la liceu apoi la facultate ,pe strada in masina ,acasa, pe camp ,la spital,la locul de munca etc...am trait multe umilinte din aceasta cauza .luam pumni de pastile ca sa pot trece cu bine o zi.acum logic sunt dependent de xanax ,diazepam.acum sunt fara servici si stau in casa ca un om paralizat la pat .ma doare cel mai mult ca nu pot sa imi castig existenta si ma gandesc cu groaza ca nu o sa pot sa mi intemeiez o familie pe viitor.am facut numeroase terepii am fost la numerosi medici dar fara un rezultat.singura speranta pe care o mai am e Dumnezeu k nu ma va lasa sa fiu o leguma toata viata si visele mele vor deveni realitate.acum dupa 8 ani de zile incerc sa scap de medicamente desi e asa greu sper ca sa reusesc.imi vine sa rad dar nu e rasul meu ca ma bucuram cand imi luam o cutie de xanax ca si un copil care primea o ciocolata.acum ca nu iau medicamente poate nu sunt prea coerent ca sunt foarte ametit de cap si imi este greu sa ma concentrez asa ca va multumesc anticipat pt intelegere.respect.

doar cine trece prin asemenea stari poate intelege ce e defapt depresia.eu nu ma astept sa ma inteleaga cei care nu au trecut prin asa ceva.am luat si eu seroxat dar dupa un an numai isi facea nici un efect .ar fi grozav daca am putea lupta si fara a lua zilnic medicamente.iti doresc zile cu soare!

psihoterapie ai incercat? ar fi unica solutie...mai ales daca restul nu si-au facut simtit vreun efect. depinde de tine sa te refaci, conteaza si mediul si mai ales gandirea. e nasol ca ai ajuns dependent de diazepine, din pacate lucreaza asupra efectului nu a cauzei, trebuie sa maresti doza, e doar ca un respiro, dupa care te trezesti de unde ai pornit...

gabone77 a scris:

psihoterapie ai incercat? ar fi unica solutie...mai ales daca restul nu si-au facut simtit vreun efect. depinde de tine sa te refaci, conteaza si mediul si mai ales gandirea. e nasol ca ai ajuns dependent de diazepine, din pacate lucreaza asupra efectului nu a cauzei, trebuie sa maresti doza, e doar ca un respiro, dupa care te trezesti de unde ai pornit...

am facut cam 3 saptamani psihoterapie sincer nu m,a ajutat prea mult sunt o fire recunosc foarte pesimista si careia ii lipseste foarte mult increderea.din pacate si taicamiu a avut acest rol si acum e greu sa am o parere mai buna despre mine cand mereu am fost criticat .dar important e ca nu a murit speranta

alb_visiniu a scris:

boala sufletului cred ca este cea mai grea.eu de 8 ani ma lupt cu atacul de panica si depresie.am facut atac de panica peste tot la liceu apoi la facultate ,pe strada in masina ,acasa, pe camp ,la spital,la locul de munca etc...am trait multe umilinte din aceasta cauza .luam pumni de pastile ca sa pot trece cu bine o zi.acum logic sunt dependent de xanax ,diazepam.acum sunt fara servici si stau in casa ca un om paralizat la pat .ma doare cel mai mult ca nu pot sa imi castig existenta si ma gandesc cu groaza ca nu o sa pot sa mi intemeiez o familie pe viitor.am facut numeroase terepii am fost la numerosi medici dar fara un rezultat.singura speranta pe care o mai am e Dumnezeu k nu ma va lasa sa fiu o leguma toata viata si visele mele vor deveni realitate.acum dupa 8 ani de zile incerc sa scap de medicamente desi e asa greu sper ca sa reusesc.imi vine sa rad dar nu e rasul meu ca ma bucuram cand imi luam o cutie de xanax ca si un copil care primea o ciocolata.acum ca nu iau medicamente poate nu sunt prea coerent ca sunt foarte ametit de cap si imi este greu sa ma concentrez asa ca va multumesc anticipat pt intelegere.respect.

doar cine trece prin asemenea stari poate intelege ce e defapt depresia.eu nu ma astept sa ma inteleaga cei care nu au trecut prin asa ceva.am luat si eu seroxat dar dupa un an numai isi facea nici un efect .ar fi grozav daca am putea lupta si fara a lua zilnic medicamente.iti doresc zile cu soare!

ok hai sa le luam pe rand

faci atacuri de panica de 8 ani.... care este motivul ce le declanseaza?

eu am facut atacuri de panica cateva luni dar mi-au trecut ...am gasit factorul declansator si stiu in ce conditii apar,nu fug niciodata de starile alea incerc sa le analizez...e greu dar se poate

medicamentele ajuta pe moment insa nu rezolva problema...si pentru atacuri de panica nu se ia xanax sau seroxat sau frontil...sau ce-o mai fi...nu sa zicem ca o perioada scurta insa numai cu ajutorul psihoterapie poti reusii,trebuie sa gasesti acel psiholog care sa te poata ajuta

dar ia minte el nu face treaba in locul tau,sa nu te astepti la minuni din partea unui psiholog,el nu intervine in viata ta,nu rezolva problemele ,doar te ajuta sa te cunosti mai bine sa te intelegi...ca numai asa iti poti rezolva problemele

e nevoie de multa vointa....crede-ma ca stiu ce inseamna toate acele stari pe care le ai,gasesti o ocupatie,fa ceva ce iti doresti....

alb_visiniu a scris:

am facut cam 3 saptamani psihoterapie sincer nu m,a ajutat prea mult sunt o fire recunosc foarte pesimista si careia ii lipseste foarte mult increderea.din pacate si taicamiu a avut acest rol si acum e greu sa am o parere mai buna despre mine cand mereu am fost criticat .dar important e ca nu a murit speranta

in trei saptamani nu faci nimic,nu ai cum tot ce ai invatat tu sa zicem in 20 de ani nu poate psihologul asta sa te dezvete,e nevoie de luni bune poate ani,dar si de dorinta ta de a iesii la suprafata

erena a scris:

ok hai sa le luam pe rand

faci atacuri de panica de 8 ani.... care este motivul ce le declanseaza?

eu am facut atacuri de panica cateva luni dar mi-au trecut ...am gasit factorul declansator si stiu in ce conditii apar,nu fug niciodata de starile alea incerc sa le analizez...e greu dar se poate

medicamentele ajuta pe moment insa nu rezolva problema...si pentru atacuri de panica nu se ia xanax sau seroxat sau frontil...sau ce-o mai fi...nu sa zicem ca o perioada scurta insa numai cu ajutorul psihoterapie poti reusii,trebuie sa gasesti acel psiholog care sa te poata ajuta

dar ia minte el nu face treaba in locul tau,sa nu te astepti la minuni din partea unui psiholog,el nu intervine in viata ta,nu rezolva problemele ,doar te ajuta sa te cunosti mai bine sa te intelegi...ca numai asa iti poti rezolva problemele

e nevoie de multa vointa....crede-ma ca stiu ce inseamna toate acele stari pe care le ai,gasesti o ocupatie,fa ceva ce iti doresti....

in trei saptamani nu faci nimic,nu ai cum tot ce ai invatat tu sa zicem in 20 de ani nu poate psihologul asta sa te dezvete,e nevoie de luni bune poate ani,dar si de dorinta ta de a iesii la suprafata

inainte ma gandeam ca voi muri .acum ma tem sa nu fac atac de panica . cu cat ma indepartez mai mult de casa cu atat spaima devine simai puternica si imediat se declanseaza atacul de panica.eu ma simt de 8 ani foarte rau fizic desi analizele sunt bune nu am pic de energie si daca fac cel mai mic efort transpir enorm si ametesc imediat ma simt slabit si obosit.ma mira faptul ca toate lucrurile acestea au aparut in perioada cea mai frumoasa din viata mea,totul era perfect.probabil ca s-a adunat stres din copilaria mea mea fiind un om mai sensibil si atunci brusc s-a declansat.cand am facut primul atac nici nu mi,am dat seama despre ce e vb ,jucam fotbal si brusc am ametit m.am dus acasa m.am culcat si cand m.am trezit numai eram eu .apoi totul a mers din rau in mai rau a aparut frica si desele atacuri de panica.din pacate nu pot face nimic din ce imi place ,niciodata nu ma simt relaxat am o frica teribila de a iesi si pana in gradina .apoi vb altora de doboara ca nu esti barbat etc.tot ce imi doresc e sa numai am senzatia asta de oboseala ,ameteala si cred ca atunci as face fata cumai mult succes.dar probabil ca sa ma simt bine fizic trebuie sa scap de frica si asta e partea grea.tu cum ai trecut peste ?cu ajutorul unui psihoterapeut?care a fost factorul tau declansator?

alb_visiniu a scris:

inainte ma gandeam ca voi muri .acum ma tem sa nu fac atac de panica . cu cat ma indepartez mai mult de casa cu atat spaima devine simai puternica si imediat se declanseaza atacul de panica.eu ma simt de 8 ani foarte rau fizic desi analizele sunt bune nu am pic de energie si daca fac cel mai mic efort transpir enorm si ametesc imediat ma simt slabit si obosit.ma mira faptul ca toate lucrurile acestea au aparut in perioada cea mai frumoasa din viata mea,totul era perfect.probabil ca s-a adunat stres din copilaria mea mea fiind un om mai sensibil si atunci brusc s-a declansat.cand am facut primul atac nici nu mi,am dat seama despre ce e vb ,jucam fotbal si brusc am ametit m.am dus acasa m.am culcat si cand m.am trezit numai eram eu .apoi totul a mers din rau in mai rau a aparut frica si desele atacuri de panica.din pacate nu pot face nimic din ce imi place ,niciodata nu ma simt relaxat am o frica teribila de a iesi si pana in gradina .apoi vb altora de doboara ca nu esti barbat etc.tot ce imi doresc e sa numai am senzatia asta de oboseala ,ameteala si cred ca atunci as face fata cumai mult succes.dar probabil ca sa ma simt bine fizic trebuie sa scap de frica si asta e partea grea.tu cum ai trecut peste ?cu ajutorul unui psihoterapeut?care a fost factorul tau declansator?

deci nu te gandii ca daca iesi din casa morii...pentru ca nu este asa nu se intampla nimic

dute in locurile in care te simti bine ,iao pas cu pas, azi merg 10 metri mai departe maine cu inca 5 si tot asa...stau acolo pana imi trece frica si mai avansez un pic...

totul este de ordin psihologic,e nevoie de multa vointa sa iti revii

erena a scris:

deci nu te gandii ca daca iesi din casa morii...pentru ca nu este asa nu se intampla nimic

dute in locurile in care te simti bine ,iao pas cu pas, azi merg 10 metri mai departe maine cu inca 5 si tot asa...stau acolo pana imi trece frica si mai avansez un pic...

totul este de ordin psihologic,e nevoie de multa vointa sa iti revii

am incercat si asta dar ce trebuie sa fac e sa imi scot toate gandurile negre din cap si sa nu le mai las sa ma controleze.imi dau seama de situatie e foarte absurda dar spunei si creerasului meu asta:))

copilaria a fost cum a fost nimeni nu a avut copilare perfecta ce a fost a fost nu mai schimba nimeni. ce poti schimba e prezentul pt a avea un viitor mai bun. probabil ca nici mediul si nici parintii nu te ajuta asa ca va trebui sa te ajuti tu singur. nu stiu cati ani ai si cat de independent financiar esti, dar pt problemele tale chiar exista solutie si asta e doar psihoterapia. aici sunt mai multe si ai sa citesti pe forum cine cum a incercat. dp meu dv cele mai multe rezultate le-am avut cu pishoterapia cognitiv comportamentala. cand ai sa intelegi mecanismul ai sa vezi ca incet incet te schimbui si probabil in 6 luni cu vointa si exercitiu vei fi alt om. dar asta depinde exclusiv doar de tine. de cat vrei sa te schimbi cu adevarat.

gabone77 a scris:

copilaria a fost cum a fost nimeni nu a avut copilare perfecta ce a fost a fost nu mai schimba nimeni. ce poti schimba e prezentul pt a avea un viitor mai bun. probabil ca nici mediul si nici parintii nu te ajuta asa ca va trebui sa te ajuti tu singur. nu stiu cati ani ai si cat de independent financiar esti, dar pt problemele tale chiar exista solutie si asta e doar psihoterapia. aici sunt mai multe si ai sa citesti pe forum cine cum a incercat. dp meu dv cele mai multe rezultate le-am avut cu pishoterapia cognitiv comportamentala. cand ai sa intelegi mecanismul ai sa vezi ca incet incet te schimbui si probabil in 6 luni cu vointa si exercitiu vei fi alt om. dar asta depinde exclusiv doar de tine. de cat vrei sa te schimbi cu adevarat.

e buna si psihoterapia dar eu am nevoie de ceva ce sa ma motiveze sa ma faca sa lupt pt ca de multe ori am ajuns sa ma obijnuiesc cu gandul ca poate o sa raman cu starea asta toata viata.