Salut
Da am inteles ce se intampla cu mine si care e treaba cu aatacul . Intradevar e greu sa ii faci fata si sa nu intri in panica dar tre sa lupti cu tine si macar sa ajungi sa diminuezi neplacerile di timpul atacului. 
usor de zis . Chiar acum incercam sa dorm ma incearca un atac ( eu incerc sa scriu cat e proaspat ca sa fiu cat mai exact ) , si simti asa o svacnire , un fior parca in tot corpul parca te loveste ceava si apoi incep sa apra celalalte simptome. Parerea mea este ca e f. important cum incepe un atac si cat de repede se instaleaza. Daca apare brusc e mai greu sa "ma domolesc " initial , cand valul de panica si avalansa de trairi pe care le ai atunci te duc spre cele mai urate ganduri ; eu unul incer sa ma linistesc cat mai repede si sa ma relaxez apoi sa separ simptomele pe care le am ( furnicaturi , ameteala , senazatia de pierdere a controlului , batai rapide ale inimi etc.) de panica propriuzisa , si nu e usor si voi stiti asta , incer sa imi caut o preocupare cat de mica care sa imi distraga atentia catusi de putin ( tv , calculator , sa vb cu cineva si daca se poate chiar despre ceea ce simti atunci , lucru care te face sa intelegi mai usor ce sa intampla cu tine si sa constientizezi ca e doar un atac de panica ).In primul rand incer sa scap de panica sau macar sa o controlez fara sa ma grabesc (zic , ehe un atac de panica , tocmai ma plictiseam si acum am de lucru ) las simptomele sa isi faca de cap dar cu cat inlaturi pamica cu ata simtomele se vor mai diminua. Cam asta e teoria mea, practica e mai grea si nu iti reuseste intodeauna cum trebuie . Uneori atacul incearca sa ma surprinda incapand prin furnicaturi usoare , nod in gat ,etc nu apare brusc si atunci ii fac fata usor chiar nu ajung la panica. Atacul , ca afectiune , penru o perioada mai lunga sau mai scura va face parte din viata noastra si tre sa invatam sa traim cu el si usor sa il eliminam. Probabil e cea mai grea lupta cea cu tine , oare cine va invinge tu sau tu 
. Totul e doar in capul nostru , nu exista o afectiune organica propriuzisa . Consider ca psihoterapia e cel mai bun ajutor dar fara a neglija tratamentul medicamentos. Deasemanea sunt de parere ca nu tre sa asteptam vindecare din partea psihoterapeutului , rolul lui nu e sa te vindece ci sa te ajute sa gasesti tu calea spre vindecare , sa iti orienteze gandirea spre un alt fel de a gandi de a privi lucrurile. Eu imi pun problema "de ce mi-e frica , de ce ma panichez " si cautand raspunsuri imidau seama ca analizele le am bune , doctorii mi-au s-zis ca is sanatos deci nu am de ce sa ma panichez ; asta e tre sa eliminam factori care ne duc cu gandul catre o boala.
Cam asta e teoria mea , atacul ori incepe brusc cu panica si simptomele fizice, pe care le stiti , urmad a se intensifica atat panica cat si simptomele fizice , ori apar intai simptomele fizice care creaza panica si de aici un intreg lant ... panica accentueaza bataile inimi , starea de ameteal ,etc acestea la randul lor maresc panica pan cand obosim si trece.Dezavantajul in faza in care inlaturi panica si raman doar trairile fizice acestea dureaza mai mult dar la o intensitate foarte scazuta. Inlaturarea acestai dereglari vegetative tre sustinuta si prin alimentatie , odihna... ( astea nu le fac desi ar trebui , nu le am cu verdeturile iar noaptea nu am somn ). Cateodata pot fi confundate usor reactiile adverse care le dau medicamentel cu untele simptome fizice ale atacului.
ATENTIE nu va insusiti trairile si simptomele pe care eu le am si poate voi nu le-ati avut pana acum , nu va ganditi " asta simte ca ... eu simt asa ?" nu tre sa lasam ca prin discutiile noastre sa facem schimb de simptome . Eu doar va relatez ce simt si candesc in legatura cu atacul de panica in speranta ca poate ajuta la ceva sau pe cineva.
Teorie , teorie pana la un nou atac :) Doar nu ne face el pe noi , noi ii dam nastere si noi il sustinem.
La mine azi a fos al doilea atac pe saptamana asta am reusit sa fac fata la ambele (incomparabile ca intensitate si durata cu primale 4-5 , acum e lux ) in rest e ok si dupa o aprox o luna de la primul atac aproape ca am scapat sau cel putin de ceea ce era mai greu cu precizare ca am inceput tratamentul inca dupa ce am avut al doilea sau al treilea atac ceea ce va recomand si voua celor care nu stiti ce sa faceti. Nu va fie frica sa mergeti la medic sau , poate cel mai des intalnita situatie , nu va fie rusine sa mergeti la psihoterapeut , in tarile vestice si mai civilizate consultare unui terapeut face parte din din viata oricarei persoane( sau aproape ) care are o problema , psihoterapeutul nu e pt nebuni , celor care cred ca e rusine sau e tabu ca mergi la psihoterapie sau ca e pt nebuni le spun ca sunt cam in urma...sa nu zic altfel
Si is obosit si mi-a somn si e si 6 dimineata , daca am gresit garamatica sau m-am repetat scz , merg sa bag somn
Si cu acestea programul nostru ia sfarsit si pana in episodul urmator sa traiti bine !
Ce bataie a luat roma 
