Început de Nestiutorul, Vin 27 ian 2006 · 1.008 răspunsuri · 403.595 vizualizări
heidy_ a scris:eugencom , eu iti recomand sa iti iei extraveral la tine, ca masura preventiva. Sunt pastile usoare, cu efect de calmare. Cele mai potrivite in astfel de situatii.numa bine :)
Buna recomandare, n-am ce zice! :( In calitate de ce recomanzi tu asa ceva? 
eu va recomand sa ascultati emisiunea de duminica de pe radiolynx, ca este despre atacul de panica, de la 19.00. Sambata subiectul este infidelitatea, de la 20.00. Poate aflati noutati... Radiolynx este un post de radio care emite doar pe net, deocamdata.
Editat Vin 16 feb 2007 23:57
As vrea ,daca se poate,sa vorbesc si eu cu broscuta_fermecata,pe mail-ul meu.Adresa mea de mail este:[email protected] raspunsul tau pe aceasta adresa.Multumesc
Imi cer scuze broscuta_fermecata!Adresa mea este:[email protected] simt cam rau si nu am fost atenta.Multumesc
eugencom a scris:Sunt nefericitul posesor al unor astfel de atacuri de panica.Cred ca in cazul meu este vorba de agorafobie.In cazul meu cand sunt acasa totul e perfect,cand trebuie sa plec undeva , merg doar insotit de altcineva.Nu merg singur cu autobuzul tramvaiul, trenul sau alt mijloc de transport decat cu masina personala, nu stau la randuri sau alte aglomeratii (gen stadioane).In caz contrar imediat se instaleaza PANICA (senzatia ca voi lesina, ca ma fac de ras, ca nu ma va ajuta nimeni tremuraturi batai de inima transpiratii).Acum urmeaza intrebarea:Vineri trebuie sa plec neaparat in Italia(binenteles masina mea , un prieten bla bla alte asa zise alte masuri de siguranta)In caz de nevoie ce pastile ar trebui sa am la mine ? ce-mi recomandati ?.Nu sunt adeptul lor dar sa le am la mine.Pana acum in 8 ani de probleme nu am luat decat mg b6 calciu si foarte rar distonocalm (circa 10 pastile in 8 ani)Va multumesc
Buna,
imi pare rau ca am citit abia acum mesajul tau. Probabil ca ai plecat deja din tara... Oricum, un sfat nu cred ca strica. Pentru aceste stari pe care le descrii tu si pe care le am si eu, iti recomand Metoprolol. Este un beta-blocant si, cu ajutorul lui, inima nu ti-o va mai lua la trap (garantez!!). Si, daca inima nu o sa mai bata cu putere, nu se vor mai declansa nici celelalte simptome de care aminteai tu, pentru ca este un cerc vicios. Atentie insa, este un medicament care trateaza efectul, nu cauza. Bina ar fii sa gasesti cauza, sa mergi la un psiholog care te va ajuta sa inveti cum sa te autocontrolezi si cum sa actionezi daca mai ai aceste atacuri. Au fost scrise si niste link-uri unde poti gasi informatii utile (citeste mesajele anterioare). Multa bafta si, mai scrie-ne.
buna tuturor!am intrat azi pe acest forum pt ca azinoapte chiar am avut primul meu atac de spasmofilie din cauza unei suparari foarte mari.Auzisem de aceasta boala dar nu stiam mare lucru despre ea si nici cum se manifesta...m-am speriat foarte mult pt ca a fost prima data cand am simtit asta pe pielea mea...totul a inceput cu o stare de rece si de tremurat ''de frig''...si pe masura ce trecea timpul eu sunt convinsa ca mi-am alimentat problema si mai mult ,si spasmele au inceput sa se accentueze din ce in ce mai mult...Si acum sunt convinsa de faptul ca doar eu mi-am provocat totul gandindu-ma la problema in cauza si facandu-mi probleme din ce in ce mai mult.A durat destul de mult criza asta ..asa am simtit-o eu...cam 40min de la declansare pana la ultimul spasm...si pe langa spasme ale mushilor incepusem sa respir greu si repede...din cate cunosc,m-am manifestat in ceea ce priveste respiratia ca si un bolnav de astm in crize..desi nu am probleme de acest gen...mi-a fost foarte greu sa ma linistesc ,pt ca eram intr-o situatie destul de dificila...criza a pornit de la o persoana draga mie care m-a suparat extrem de rau si care mi-a alimentat criza stand langa mine..aveam nevoie de ajutor si nu era nimeni in preajma mea in afara acelei persoane....de la care am acceptat ajutorul pt ca intrasem in panica si nu mai conta ce se intamplase inainte...criza a trecut greu si spasmele muschilor le mai simteam in unele locuri la un interval de timp...acum ma simt bine dar nu as vrea sa se mai repete...din cate am vazut oamenii care sufera de aceasta problema au intampinat-o de multe ori...eu as vrea sa stiu daca un precedent ca acesta poate declansa o boala psihica pe termen lung...sau mai bine zis:daca am avut o criza,exista sansa se mai repete?sau totul e din control mental si in momente dificile stii de acest punct prin care ai trecut si te poti controla ca sa nu mai patesti?
Daca ai inteles de la bun inceput ce se intampla cu tine, vei putea face fata mult mai usor problemei decat cineva care nu stie. Teama de necunoscut e cea care alimenteaza si tine in viata astfel de atacuri. Pur si simplu nu stii ce ti se va intampla, tu te astepti al ceva rau si gata e atacul. De aceea e important sa stii ca nu se intampla nimic rau. Metoda cea mai buna de linistire e ca tu sa stii inca dinainte de a avea un atac, ca si atunci cand va aparea nu ti se va intampla nimic rau. Se va consuma, trece si atat. Nimic mai mult. Pentu ca frica exagerata de aceste atacuri poate la randu-i sa conduca la alte atacuri si nu se face altceva decat sa se intre intr-un cerc viicios din care e mult mai greu de iesit.
Pe scurt atacul de panica e o strategie de supravieturie pe termen scurt. Corpul, directionat de catre subconstient, actioneaza in asa fel incat corpul sa poata sustine un efort ridicat, cum ar fi fuga sau lupta. De aceea in timpul unui astfel de atac apare si dorinta excesiva de a fugi de a scapa cumva. Atunci e momentul in care ai de ales. Stai sau fugi. Daca e pericol real atunci e indicat sa fugi, dar daca nu e pericol real, ci doar stress enorm, frica si alte simptome e mai indicat sa te linistest si sa astepti sa treaca. Evitarea situatiilor stresante se poate dovedi buna pe moment dar pe termen lung nu face altceva decat sa alimenteze si sa sporeasca frica, implicit si riscul de noi atacuri.
Trebuie de asemenea stiut:
- NU SE MOARE, NU SE FACE ATAC DE CORD NICI CEREBRAL din cauza fricii si a atacurilor de panica !!! In cel mai rau caz se ajunge la epuizare dar astea sunt cazuri rare !
- Nu se ajunge la boli psihice si nici la dementa din cauza asta ! Stati linistiti !
- INTOTDEAUNA tineti minte ca reactia organismului e de a proteja nu de a-ti face rau, chiar daca pe moment poate nu ti se pare asa
- Apoi e bine de stiut ca atacul de panica e o reactie NORMALA. Doar frica de necunoscut impreuna cu alte idei gresite pot sa mentina o astfel de stare pe termen lung.
- Atacul de panica apare datoriita unor emotii puternice astfel ca el poate sa apara si in cazul in care o persoana este prea fericita brusc, nu numai stresata/suparta.
Roxana draga, daca ai avut un atac de panica sau ceva asemanator nu inseamna ca suferi de o astfel de tulburare. Se poate foarte bine sa nu se mai repete evenimentul. Tulburarea apare atunci cand incepe sa-ti intre in reflex teama de a nu avea un nou atac. Teama continua ce nu face altceva decat sa duca intr-un fel sau altul tot la un atac. Trebuie sa ai incredere si sa fii cat se poate de ferma. Si ce daca mi se mai intampla !!!?? Nu patesc nimic, trece ! Si ai sa vezi ca asa si e.
Atacuri de panica pot sa apara si datorita unor dereglari ale organismului. Cum ar fi carentele de magenziu sau tulburari ale glandei tiroide. Insa daca ar fi din aceasta cauza, normal ar fi sa nu apara frica si alte simptome afective.
Orice ar fi e rezolvabil ! :D
Fiti siguri ca cititi aceste articole de "Self Help"! Nu numai introducerea ci toate paginile (cele cu rosu din stanga)!
Editat Mie 14 mar 2007 22:58
Salut Cristi,
de fapt scopul meu pe acest forum era altul, de a gasi alte sfaturi dar cum conjuncturile apar, nu pot ramane indiferent mai ales ca si eu sufar de asa ceva.
Si eu sufar de o asa zisa boala de tip tulburare anxios depresiva cu atacuri de panica. Si mie mi s-a pus acum cativa ani diagnosticul de spasmofilie, diagnostic care, recent am aflat ca nu poate sta in picioare. De ce spun asta, in primul rand atacul de panica si spasmofilia sunt doua afectiuni total independente una de alta: prima are legatura cu , hai sa ii spun, partea psihica, a doua este legata exclusiv de o carenta (lipsa) de calciu in organism. In urma unor analize mai amunantite si anume determinarea de calciu ionic din sange, s-a constatat ca, am calciu suficient in organism asa ca nu poate fi vorba de spasmofilie sau mai stiu eu ce boala asemanatoare. In plus mi-am facut mai multe analize (printre care EKG la inima, test de monitorizare a activitatii inimii in conditii de efort, test Holter - monitorizarea inimii in conditii obisnuite timp de 24 h - , ecografie abdominala - la ficat si mai stiu ce alte organe, si multe alte analize) si surpriza - nimic. Nimic care sa imi scoata in evidenta vreo afectiune fiziologica. Nimic. Cu toate astea am ramas cu acest gand "ugigator", ca am ceva ce mi-ar pune viata in pericol. Acum, am aflat ca ai o prietena, si lucru mare, de interesezi de afectiunea ei. E lucru mare sa stii, mai ales ca persoanele cu astfel de probleme au nevoie de cineva langa ele, pentru incurajare, pentru infirmarea conceptiilor proprii, etc. Eu am o prietena dar care nu e langa mine. Totul depinde numai de mine. Sa lupt aproape singur cu aceasta afectiune. Fi te rog alaturi de ea pentru ca, crede-ma, stiu ce inseamna. Mult mai multe sanse de recuperare are si in final o sa fie bine. Crede-ma.
Numai bine.
Slutare tuturor
Sunt nou pe aici , am fost diacnosticat cu atac de paniaca acum 1 luna pe la ora 3 dimineata la urgenta. In incercarea de a ma informa cu privire la "chestia" asta am dat de voi , am citit toate mesajele , m-a ajut acest lucru si in consecinta am hotarat ca e bine sa va salut.
Am 29 ani , locuiesc in Bucuresti de 9 ani , am terminat facultatea aici si luacrez aici.... Totul a inceput intr-o zi , la munca , ameteala , scadere de tensiune , nesiguranta , am mers ca cabinetul medical ... mi-a luat tensiunea ( 9 ) mi-a dat un calciu d3 si magneziu, un mic atac de panica acasa , mi-a zis cineva ca am un atac de panica si imi zicea sa ma calmez (nu stiam cu ce se mananca atacul de panica , am crezut ca e banalitate)pana ala urma a fost ok.A doua zi o stare generala de rau , 1-2 inainte sa atipesc ... ataca de panica ca la carte ( nu stiam ca am un atac de panica , gandeam ca inima sau ceva la creier.... ) . Am iesit afara la o plimbare pan la farmacie , ma durea usor mana dreapta , am inteles ca daca e ceva de la inima e pe stanga..pana la urma ok.A doua seara la fel mai tare dar pe stanga , am zis e groasa hai la urgenta, pana acolo mi-a tecut ramanand doar o stare de discomfort , mica teama. Urat in spital , ma intrebam ce caut acolo ca nu aveam nimic , am vazut altii care chiar aveau nevoie ... am stat de vorba cu un medic neurolog (de garada atuci) si mi-a zis sa stau linistit ca am doar un atac de panica , nimic grav ... zice 1rivotril si 1 serlift pe zi 6 luni.Cand am vazut ca 6 luni am zis ca nu e de gluma si am inceput sa ma documentez. Medicul de familie , cam in pom , zice woow serlit , te rupe stai ca iti dau eu (asta ziua urmatoare , vineri parca , nu ma documentasem ) 2 rivotril 1 garandaxin pe zi.Am zis ok le-am cumparat la care farmacista zice "aveti grija cu condusul" (nu am permis fac acum scoala , dar in mintea mea nu era de bine ). Ajug acasa , ma documentez despre afectiune vad ca nu e grav dar e serioasa teaba , ok , citesc prospectul la pastile , ma documentez si despre ele si ... nu prea mi-a placut ce fac si nu prea aveam ce sa caute impreuna.Am luat 1 sapatama duap capul meu 1 serlift imparit in 3 sert dimineata si la pranz si jumatate seara cum imi zisese la urgenta si un grandaxin. Totul ok s-a ameliorat treaba am mai avut 1 sau 2 atacuri , am facut analize de sange , pt glanda...surpriza : perfecte(speram sa am lipsa de calciu 
).Am ajuns la psihiatru intre timp , i-am povestit mai amanuntit aceste lucruri si a hotarat 1rivotril , impartit in 3 ,si 2 serlift pe zi (serlitul nu ca antidepresiv ci pt serotonina ).Acum mai iau doar 1/4 rivotril si 2 serlift ,de saptamana viitoare iau doar serlift, problemele s-au ameliorat , am si 4 sedinte de psihoterapie la activ.Nu am scapat complet , ma mai incearca episoade de atac dar la nivel scazut , incerc sa le fac fata , sa le accept , sa ma relaxez , chiar in aceasta dimineata am avut unul scazut ca intensitate , merg azi la neurolog saii duc rezultatele eeg , care a iesit bine.Serliftul a inceput sa isi faca efectul cam duapa aprox 7 zile , insotit de efectele adverse, am mai avut episoade atac la intensitate scazuta dar starea proasta s-a mentiniut mai mult timp nu doar 30-40 min , doar 1-2 atacuri au fost mai puternice dupa incepera tratamentului prescris de psihiatru si sedintele de psihoterapie.Acum cand ma incearca imi dau seama ca o sa am un atac de panica ,situ ce ma panicheaza , dar "soldatelul" care sta de paza in cap zice si totusi daca e ceva la cap , un vas de sange...Furnicaturile in maini si picioare , diferentele de temperatura usoara durere musculara pe mana dreapta , asta ma duce la gandul ca poate ceva leziune la cap... cu toate ca eeg a iesi bine nu am probleme,medicul neurolog dupa ce m-a gadilat ,alpat , batut cu ciocanelul , pus sa fac niste exercitii a zis ca nu e nevoie sa ma iradiez la tomograf si e de ajuns un eeg pt a vedea daca sunt leziuni .Stiu toate astea. Incerc sa imi constientizez ca e doar un atac si nu e nimic altceva...Eu am eliminat temerile referitoare la alte afectiuni , nu imi e frica de infarct , reusec relativ sa imi controlez inima nu o mai ia razana rau , ca la inceput .
Cam asta e povestea mea , pe mine m-a ajutat faptul ca am citit despre experientele voastre , chiar cad vad ca ma incearca vin la calculator si citesc despre asta , daca pot sa va ajut cu ceva...
Pana data viitoare , Paste fericit si sa ne auzim cu bine .
Salut Rent!
Am citit mesajul tau. Tin sa te felicit, pentru ca desi nu pare, faptul de a realiza ca ceva nu e in regula si a vorbi despre acest lucru, necesita mai mult curaj decat s-ar putea crede. E primul pas si unul dintre cei mai dificili in procesul de revenire/recuperare.
Pentru ca si pe mine ma sacaie aceasta afectiune, am ales sa aflu cat mai multe informatii despre aceasta. Si este intr-adevar o arma foarte puternica. Cu cat intelegi mai bine procesul care se desfasoara intre mintea si corpul tau cu atat vei vedea ca frica scade in intensitate.
Am citit si inca mai citesc materialele nenumarator doctori psihologi si psihoterapeuti, in special din Statele Unite si Australia. Asta nu neaparat pentru ca la noi nu ar fi specialisti buni, ci pur si simplu la noi nu am reusit sa gasesc nici un material educativ cu privire la aceasta afectiune. Toate articolele de le-am gasit in lb. romana iti prezinta general ce este atacul de panica, eventual cateva evenimente foarte stresante de la care se poate declansa, cateva dintre simptomele cauzate de acestea. Foarte rar se precizeaza ca atacul de panica NU este mortal. Si este adevarat, dar pentru o persoana care sufera de aceasta afectiune vorbele alea nu inseamna nimic. Tu nu ai cum sa crezi ca nu vei pati nimic, atunci cand ti se intampla cele mai neplacute simptome fizice, (aparent) din senin, iar mintea ti-o ia razna la cele mai sumbre presimtiri. Pur si simplu omul nu e facut asa. Ca sa te linistesti e nevoie sa intelegi, lucru pe care nici un articol in lb. romana nu a reusit sa mi-l ofere, din pacate as spune. Pentru ca asa cum se vede sunt destule persoane in Romania care ar avea nevoie de acest ajutor, si ori nu stiu ce sa caute ori nu cunosc lb. engleza, si atunci ? Si ei merita sa fie ajutati! (Scuze de aceasta rafulare, dar simteam nevoia sa justific de dau intotdeauna linkuri la articole in lb. engleza!)
Pe baza experientei deja acumulate, din aceste articole, se pare ca baza acestei afectiuni are cauze nebanuite. Am sa improvizez o traducere a unui banc dintr-un astfel de articol.
"Era un domn care vine seara tarziu acasa, se intinde in mijlocul strazii, la care vecinul de alaturi, mirat, il intreaba: 'Ce faci acolo ?'. El ii raspunde: 'Mi-am pierdut cheile'. Cauta ei minute bune vad ca nu gasesc nimic, si vecinul intreaba: 'Sigur le-ai pierdut aici ?'. 'Nu' Ii raspunde acesta. 'Le-am pierdut in zona usii'. Vecinul si mai mirat: 'Si de ce nu le cauti acolo ?' El: 'Pentru ca acolo e intuneric si nu vad'"
Cam asta e si anxietatea. Stim ca e ceva in neregula dar nu stim unde sa ne uitam.
Stim ca aceste afectiuni se manifesta prin stress insuportabil, dar de multe ori cauzele sunt nebanuite. Am sa enumar cele mai mari surse cauzatoare de stres (si am sa va arat cum noi suntem acei care-l cauzam!):
1. Self-Esteem (mai pe romansete, Respectul de Sine)
2. High Expectations (Asteptari prea mari de la propria persoana dar si de la cele din jur)
3. Religia sau Parintii care v-au fixat in copilarie standarde prea inalte, care esuand constant sa le atingeti v-au demoralizat pana la depresie.
4. Nevoia de a fii NU cine sunteti, ci cine ar ati vrea dvs. sau prietenii dvs. sa fiti.
5. Abuzuri fizice sau psihice in famile (incluzand aloolismul)
6. Dorinta de a avea intotdeauna lucrurile sub control.
Acestea sunt cele mai grave cauze, cauzataore de stress, si care duc cu pasi repezi catre afectiuni precum Anxietatea, Tulburari de Anxietate cu sau fara Atac de Pancica , si Dperesie. (Mai exista Stress-ul Post Traumatic, dar acesta nu se incadreza aici deoarece are la baza traierea unei traume in care a fost pusa viata in pericol a persoanei in cauza sau a uneia apropiate, ori asistarea la un deces.)
Am sa revin cu o continuare, si cu linkurile catre cele mai bune articole !