România
Roportal.ro

Spasmofilie

Început de Nestiutorul, Vin 27 ian 2006 · 1.008 răspunsuri · 403.595 vizualizări

GK_FAN60 mesaje#191

Am mai avut in trecut atacuri (acum 3-4 ani) si am scapat de ele tot asa de unul singur. Nu mi-a placut nici atunci dar cand n-ai de ales ajungi pana la urma sa descoperi ca se poate. Cel mai greu mi-a fost atunci sa scap de dereglarile digestive, m-au chinuit vreo 2-3 ani. Dar mare parte a lui 2005 si 2006 (pana in nov.) mi-a fost bine. Mergeam zilnic afara, de multe ori la iarba verde, ridicam greutati zilnic dar o data cu venirea frigului am renuntat la exercitiile fizice, pentru ca e incomod sa ridici cu 2-3 bluze pe tine si mai si transpiri. Si se pare ca stresul s-a acumulat si a izbucnit puternic.

Mi-aduc aminte in vara anului trecut cand ma simteam asa de bine si de degajat si nu-mi venea sa cred prin ce trecusem cu un an in urma. Ajunsesem sa am crampe la stomac pe toata durata zilei, abia noaptea ce-o mai slabeam. Stateam non-stop cu abdomenul incordat fara sa-mi dau seama ca asa va fi mai rau. Chiar daca acum am avut cateva atacuri puternice, dupa ce acestea trec pot sa fiu cateva ore destul de degajat, spre deosebire de atunci cand sufeream de o frica cumplita non-stop. Nu stiu cat va dura, dar daca atunci am scos-o la capat, cand nu stiam nimic despre asta, si in fiecare zi credeam c-am sa mor, acum cand sunt mult mai informat stiu ca intr-o zi am sa reusesc. Insa trebuie sa fiu rabdator, comportamentul si mai ales gandirea nu le pot schimba peste noapte.

Se pare ca am sa incep din nou antrenamentul fizic si am sa ma straduiesc si cu exercitile daoiste.

GK_FAN60 mesaje#192

Diary day 5: :)

Am observat ca marea majoritate a celor cu tulburari de anxietate se tem sau sunt chiar ingroziti de ideea de a fi singuri acasa. Ciudat (sau poate nu) eu unul ma simt mai in largul meu cand raman singur si asta din cauza ca-mi da libertatea sa fac tot ce simt, sa rad ca prostu, sa urlu (desi asta nu mi s-a intamplat pana acum), sa ma manifest oricum, fara sa fiu stanjenit.

E drept ca daca singuratatea se prelungeste la cateva ore bune, iar cei plecati nu au mobilul cu ei, ori nu merge, starea de siguranta se schimba...

Tocmai ce am citit ca 90% din persoanele care au telefon mobil devin de la usor pana la grav anxisosi atunci cand isi ratacesc mobilul, cand le este furat, cand se defecteaza etc. In articol se spune ca omul se ataseaza de el ca de un prieten si apoi au impresia de parasire. Eu unul vad altfel problema, omului ii place sa se simta in siguranta, iar telefonul mobil iti da o stare de siguranta stiind ca poti apela la serviciile medicale sau la un prieten in cel mai scurt timp. Asta cred eu ca e adevaratul motiv.

Asta e , societatea moderna ne-a adus in starea asta. Avem parte de prea mult ajutor, iar cand acesta nu mai e, nu mai stim cum sa facem fata si o dam in depresii , anxietate, sau alte fobii. Ce bine era daca stiam si eu sa ma descurc ca oamenii aia (Ray Mears sau Jeff Corwin), daca nu mai am bani de haleala, sa nu ma stresez ce-am sa fac, ci sa ma duc in padure si sa-mi gasesc mancare mai naturala, mai energizanta etc. :crazy:

BTW: Mai zice-ti si voi ceva sa ne ma iinveselim putin ! :)

tavi_ar122 mesaje#193
GK_FAN a scris:
Insa trebuie sa fiu rabdator, comportamentul si mai ales gandirea nu le pot schimba peste noapte.

Se pare ca am sa incep din nou antrenamentul fizic si am sa ma straduiesc si cu exercitile daoiste.

Asa este GK_FAN,

Nu ne putem schimba peste noapte. Eu cred ca noi nu ne luptam asa de mult cu trecutul. Oricum, nu il putem schimba. Ne pot insa teroriza amintirile neplacute sau traumele. Lupta principala se da cu proiectiile viitorului. Datorita acestei nenorocite de anxietatii nu ne mai simtim asa de puternici si siguri pe noi. De aici, indoielile, teama, ezitarile, nesigutanta si, desigur, toate simptomele pe care le cunoastem. Este foarte bine ca ai vointa si ai reusit o perioada sa treci peste boala. Nu ai invins-o insa definitiv. Mai trebuie ceva rabdare si vointa. Dar, vezi tu, sindromul anxios-depresiv si atacurile de panica, stau de multe ori in latenta si apoi, recidivele. De acea este bine sa aplelam la specialisti, fie psihiatrii sau psihoterapeuti. Se spune ca 'nervii trec prin stomac !'. De aici poate si disconfortul tau digestiv asa de accentuat. 'Nu exista boli, ci bolnavi ! Fiecare dintre noi resimtim, la intensitati mai mici sau mai mari, simptomele. La mine este deranjanta insomnia cronica. Te rog sa imi spui daca simti ceva ameliorari dupa exercitiile daoiste. Desigur, efectele, gandesc eu, nu apar imediat. Mult curaj si succes !

Editat Lun 8 ian 2007 17:29

GK_FAN60 mesaje#194

Astazi am inceput cu ridicatul greutatilor si cateva incercari timide daoiste.

La nivel psihic momentan nu am resimtit schimbari, probabil acestea vor aparea atunci cand se vor schimba la nivel fizic. Singura schimbare majora resimtita e febra musculara in brate si picioare. :) Dar asta o sa treaca repede, inca 2-3 zile de exercitii si am scapat. Vedem apoi cum se va manifesta corpul.

Astazi nu am avut nici un atac propriu zis, ci doar cateva etape de emotii sustinute, constientizate prin cefalee. Aveam impresia ca ma strange capul. Simteam fluxul de sange marit la nivelul tamplei. Din fericire m-am linistit destul de rapid fara a intra efectiv intr-o stare de panica. Pe mine cel mai tare ma agita atunci cand te ia brusc o caldura mare la nivelul capului. Din fericire astazi nu prea a fost cazul.

In plus azi am inceput researcul dupa tratamente naturiste. Cred ca am sa optez pentru pastile de ginseng. Cica ar face minuni. :crazy: Ei si chiar daca nu fac minuni orice imbunatatire e binevenita. Daca corpul meu se va simti sanatos se va usura si tensiunea cerebrala.

Ati luat careva ginseng ? Cum se manifesta ? Efecte adverse ?

kriemhild987 mesaje#195

GK_FAN, am citit tot ce ai scris, in mare parte iti dau dreptate. Ma mir numai ca nu ai observat ca sustin cam acelasi lucru ca tine, adica acceptarea anxietatii si nu lupta impotriva ei. Eu vad lupta de fapt ca pe o impotrivire, de multe ori o fuga din fata realitatii. A accepta anxietatea o privesc maidegraba ca pe o gestionare a fricii, adica sunt constienta ca imi este frica, accept ca a-mi fi frica este normal, este omeneste si hotarasc ce fac in continuare, eventual folosesc frica ca pe un impuls, ca pe un datator de energie.

tavi_ar122 mesaje#197
GK_FAN a scris:
Ati luat careva ginseng ? Cum se manifesta ? Efecte adverse ?

Eu unul nu am luat. Oare nu ne 'tureaza' ? Din cate stiu sunt energizant-tonifiante. Inainte de a le lua, personal as consulta medicul de familie.

kriemhild987 mesaje#199
GK_FAN a scris:
Ai si niste sfaturi cum putem gestiona aceasta frica ? :)

Tinand cont ca frica este o emotie, la fel cum este durerea, bucuria, tristetea...ea dureaza cat dureaza orice emotie, adica maxim 2 minute daca nu este amplificata. deci un ciclu complet, de cand apare frica pana dispare, dureaza maxim 2 minute. In momentul cand apare frica ar fi bine sa respirati abdominal, din burta, profund. O sa observati ca frica incepe sa scada in intensitate....

Tu vorbeaui parca de niste insomnii care te chinuie...ai incercat vreodata sa nu te mai impotrivesti lor, sa nu te mai chinui sa adormi atunci cand nu poti sa dormi. De obicei in timpul insomnieie apar fel de fel de ganduri care nu te lasa sa dormi. Ti-ai dat voie vreodata sa te lasi purtat de aceste ganduri? In insomnie, inconstientul tau incearca sa rezolve o problema (care poate e chiar generatoarea de teama) insa tu ii pui piedici, incercand sa adormi, practic te lupti cu inconstientul tau.

Despre a gestiona am spus mai sus. sunt constienta ca imi este frica, accept ca a-mi fi frica este normal, este omeneste si hotarasc ce fac in continuare, eventual folosesc frica ca pe un impuls, ca pe un datator de energie.

tavi_ar122 mesaje#200
kriemhild a scris:
folosesc frica ca pe un impuls, ca pe un datator de energie.

De fapt, sa ajungi la gestionarea fricii presupune tot o lupta, nu tocmai usoara, cu noi insine. Daca reusim sa controlam frica in limite rezonabile, atunci este OK ! Asta presupune multa munca. Eu inteleg ce vrei sa spui Kriemhild si iti dau dreptate. Daca ne cantonam excesiv pe boala, facem din ea centrul universului atentiei noastre si daca declaram bombastic ca vom lupta...bla-bla-bla... nu vom realiza mai nimic. Este bine sa o acceptam si sa nu ne facem iluzii nefondate. Sa ne gandim ca pe o perioada nedeterminata face parte din noi, este ca un soi de 'consoarta'. Dar tot de noi depinde cum, cand si cu ce vom reusi 'divortul' .... deci, fondul problemei ramane autocunoasterea, autocontrolul si gandirea pozitiva.

← Înapoi la Psihologie