Asa se pare. :)
Eu totusi banuiesc ca tu ai citit pe blogul altcuiva. :rot:
Sincer, in mod constient, nu observ ca as incerca sa ma autodepasesc, un lucru e sigur insa, adancul ma absoarbe si ma dezintegraza tot mai mult, raman tot mai mult eu necompusul care experimenteza trairea, cunoasterea, viata, umanul ...
Multumesc pt. melodie, foarte tare mesajul ei vizual.
In decodarea mea el spune ca, omul care reuseste sa mearga pe calea care e tocmai el insusi, fiintialitatea-i proprie, omul care se decoperteaza pe sine din multitudinea de posibilitati ce-i stau la indemana, incepe incetul cu incetul a se afla, incepe a se regasi si incepe a se iubi, de fapt el pe cine regaseste? regaseste iubirea insasi. Si ce iubire? iubirea de sine. Dar ce sine? Acela care e cat mai golit posibil de orice atribut, de orice rol, de orice subpersoalitate, de toti actorii si toate rolurile jucate, de toate mastile, inclusiv cele pozitive chiar.
Cu cat se afla pe sine cu atat se naste dragostea mai mare, iar ea, iubirea aceasta care rasare ii da tot mai multa putere, tot mai mult elan si, loviturile omului in a se scoate la lumina, in a se decoperta de tot ceea ce a adugat peste sine o viata intreaga sunt mai puternice, zgutuiesc intreaga sa fiintialitate, intreaga sa realitate care incepe sa se prabuseasca in jur, nimic insa nu ii mai poate lua iubita, inima, sinele, odata ce la descoperit, raman amandoi imbratisati, de fapt el singur in sfarsit, dar, implinit, regasit.
Marea banalitate a solitudinii reale, a singularitatii fiintiale, marea simplitate naturala a acesteia, faptul ca e prea la indemana, ne impiedica sa regasim temelia pe care sa asezam vietuirea noastra.
Nu spun ca odata ce am inteles asta avem nu stiu ce realizari magice, dar, cine nu a aflat asta, e un habotnic, oricat de evoluat ar fi, oricat de iluminat sau invatat si oricat de la indemana ii e modificarea realitatii prin puteri initiatice.
"Răbdarea este capacitatea de a avea lumină după ce ţi s-a ars siguranţa". Bob Levey
Am preluat citatul tau de la semnatura deoarece m-a uimit cat e de reala afirmatia, niciodata nu m-am gandit asa la rabdare, insa asa e, rabdarea e ca un condensator in electronica, adica o capacitate care compenseaza caderea de curent sau altfel zis ca un grup electrogen ce intra automat in functiune atunci cand cade electricitatea de la retea.
Ferice de cei ce s-au ingrijit de cultivarea capacitatii lor de rezerva, rabdarea.
Bucura/te si tu de aceasta minunatie:
Stii cumva unde pot gasi ? :roll: