Disectie

Ai si tu "dracii" tai, da' na, pana una alta,

Bine ai revenit! :flowers:

Stiu ca-s o persoana enervanta, greu de suportat. Bine te-am regasit! De fapt, regasit nu-i prea corect spus.

Si multumesc pt. flori! :)

Esti o ciudata, te-ai dat la fund fugind ca de lepra, macar nu ai injurat sa stiu o treba.

Trecand peste aceste detalii tehnice de functionare ale masinariilor care suntem, acuma sa inteleg ca ai starea in care eu corespund din nou unui dialog cu tine?

Bine, bine, uite na, asa parinteste , pardon nu pe acesta softule, dami/l pe/ala cu pupici , merge si acesta.

Hai ca mi-a trecut, in viata esti se pare, care mai e ea insa?

:flowers:

O spui de parca eu as fi cine stie ce minune si ti-as face o favoare vorbind cu tine, insa lucrurile stau invers, tu esti acela care-mi face o favoare, pt. ca am ce invata de la tine, pe cand invers nu-i valabila treaba. Dialogul cu tine a fost mai intotdeauna o placere, cu mici exceptii, cand n-am reusit sa ne situam pe aceeasi lungime de unda.

Cat priveste viata mea, n-ai vrea sa stii cum e. Si nici mie nu mi-ar face deloc placere sa vorbesc despre ea.

Asta e ca aia: "industria romaneasca e sublima dar lipseste cu desavasire", ce dreak sa/nvete tu de la mine, cand eu ...deh, prostii.

Te/am intrebat si eu asa ca doua cunostinte "vechi", nu trebe sa-mi spui ceva sau sa nu imi spui, faci cum simti si cum consideri potrivit.

Mergi la turci?

Cacat! Prostii pe naiba! Ce n-as da si eu sa pot spune asemenea prostii!

Nu, nu merg la turci, ca au venit ei la mine, am niste vecini turci in bloc.

Daa? Pai nu le mai spun eu, ti le trimit pe mail sa le scrii tu unde vrei si sa imi dai si mie ceva din acest "ce n-as da"

Serios? Si sunt de incredere, pot sa ma duc cu ei la 'stambul sa negociem o cumparare de aur adevarat? Ma baga la geamantan cum fac chinezii? Mi-a scos mintea pui.

Am intrat pe blogul tau si am si tiparit din ce-ai scris tu pe-acolo. Nu pricep de ce ai sters din postari. :(

Ce ti-ai facut, am crezut ca am gresit adresa?

Da dă unde stii de blogul meu?

Cred ca esti nebuna, ai tiparit ce am scris eu p/acolo?

Iesind din subpersonalitatea "om glumet", zic: daca ai gasit cumva p/acolo ceva cu care ai rezonat, de fapt, daca gasim oriunde ceva cu care rezonam, eu consider ca la acel moment, e potrivit sa savuram aceea, chiar sa ii oferim zile de "imortalizare" in gandurile si simtirea noastra, ba chiar sa o tiparim, sa ne-o aducem cumva mai aproape de profunzime, dar, dar, never for ever nu vom face din aceasta eticheta, tiparul, etalonul nostru, o nu, sa nu fie acesta, asta ar fi sinucidere de profunzime. Pai ce suntem noi zborul habotnicesc sau esente zburatoare?

Suntem pietre aruncate-n vazduh sau "suflete zburatoare"? Suntem pasarea sau insasi zborul?

Tocmai de aceea la un moment dat hotarasem sa nu mai postez decat ultimul cuvant "primit" inspirativ, deoarece acela era cartea mea de identitate in acel flux de momente temporale, toate celelalte scrieri fiindu/mi deja depasite.

Numai ca intr-un exercitiu de profunzime pe care l-am facut, aceasta, mi-a (mi-am) cerut din nou sa fac cunoscuta calea "perspectivei de a privi" realitatea, adica scrierile mele asa cum au venit ele pe diferitele niveluri ale evolutiei personale.

Nimic din ce scriu nu reprezinta altceva decat nivelul din acele momente, in urmatoarele momente deja e depasit pt. mine, la fel e si la ceilalti oameni cu cele intelese si traite la un moment dat. Daca ramanem ancorati in ceva cunoscut prin cuget, simtire sau orice fateta fiintiala, inseamna ca ne habotnicim, ori asta e crima impotriva profunzimii.

Eu nu caut si nu urmez vreo cale, eu sunt calea si ma traiesc.

Iar calea, nu e ceva concret, nu e o metodistica, nu, nici vorba, calea e perspectiva neincatusata de a privi realitatea, de a nu ne lipi fiintialitatea de nimic, de a reusi sa nu ne mai confundam cu acest om cu toate subpersonalitatile lui (nu ca nu ar fi tot aspecte ale omului ce suntem), ci, sa ne reidentificam mereu si mereu cu profunzimea de dincolo de cunoastere si trairi atat de mediatizate, cu profunzimea celui ce tace, cu isihia de a fi cat mai necompus.

Ti-am spus ca nu-i potrivit cuvantul regasit, noi ne-am intersectat mai mereu. :)

Da, am rezonat, cum mi s-a intamplat adesea, ba, mai mult, mi-a placut foarte mult ceea ce-ai scris si m-am simtit transpusa in "lumea ta", unde a fost bine si frumos. Stiu ca tu mereu incerci sa te autodepasesti si ceea ce era la un moment dat important pt. tine in momentul de fata devine obisnuit, ca iti doresti mai mult si mai bine, dar exista persoane care ar fi fost cu siguranta ajutate sa sara peste anumite etape daca ar fi avut norocul sa citeasca scrierile tale. Si mai e si ceea ce spui tu, daca faci o retrospectiva e interesant sa stii de unde ai pornit si unde ai ajuns si, de ce nu, sa-ti dai seama cat mai ai de strabatut.

Pentru tot ce-am trait cand te-am citit. :flowers:

P.S.: Observi ca eu sunt si mai saraca in exprimare, fiind si mai incapabila de a transmite ceea ce gandesc si simt.

Si o melodie pt. tine.