Z e r o a scris:Suntem trecatori, toti avem inlocuitori.
Eu vreau inlocuitori din categoria indulcitori. 
Început de Zero*, Joi 21 apr 2011 · 949 răspunsuri · 55.145 vizualizări · închis
Z e r o a scris:Suntem trecatori, toti avem inlocuitori.
Eu vreau inlocuitori din categoria indulcitori. 
Z e r o a scris:Ramasesem datoare.
Deci, nu cred ca o chemare e o inchipuire, cred ca exista oameni care simt asta. Si pot da chiar exemplul meu; in copilarie am dorit sa ma pocaiesc, era o dorinta pe care o simteam mai presus de mine. Bunica mea isi zugravea casa si zugravul era de religie penticostala. Eram asa fascinata de el, ca toata ziua ma tineam dupa fundul lui sa-mi vorbeasca despre Biblie, pe care am inceput sa o citesc de atunci (eram in clasa a II-a). Nu spun cat si ce intelegeam eu la vremea aia, ca nu are rost. Omul a fost intelept, mi-a spus ca pot participa la adunarile lor, daca asta vreau, dar a zis ca tb. sa ajung la majorat ca sa fiu sigura ca imi doresc sa ma pocaiesc. Mai tarziu, mi-am dorit sa ma fac calugarita, nu a fost un moft, eram deja matura, dar pot considera ca, la momentul ala, calugaria era un fel de refugiu, numai ca, nu eram de acord cu inchinatul la icoane si cu pupatul si facutul crucii. Neexistand manastiri unde nu se pupau icoane si nu se facea semnul crucii, am renuntat.
Despre iubire eu am o parere diferita de a ta. Iubirea nu ascunde draci, niciodata. Draci ascunde indragosteala, ascunde pasiunea, dorinta carnala pt. cineva, iubirea te inalta, pasiunea doar te mistuie. Multi se-ndragostesc, dar putini sunt capabili sa iubeasca, nu se iubesc nici pe ei insisi, cum ar putea sa mai daruiasca, iar iubirea asta inseamna, sa daruiesti fara sa astepti la schimb, nu e troc. Iubirea e pura si rara si, din pacate, mereu e confundata cu tot felul de patimi. Iubirea nu intuneca ratiunea, aia e tot pasiunea, tot aia de ascunde draci.
Nu cred ca am fost foarte inspirata, dar, in mare, cred ca am reusit sa spun ceea ce mi-am dorit.
Eu zic ca mi-am acceptat defectele. Nu pot sa spun ca le iubesc, dar am reusit sa convietuiesc cu ele.
In ce priveste cautarea sinelui, nu vreau sa o transform in obsesie. :)
Suntem trecatori, toti avem inlocuitori. Dar sa ne bucuram de ziua de maine. Cat mai putem :)
Nu ai o parere diferita de a mea, ori eu nu m/am exprimat pe intelesul tau (cum fac de obicei in cele exprimate), ori tu nu ai patruns sensul.
Asta zic si eu.
Ia te uita frate ca nu am acces la emoticoane!
Na ca ma si deconectat!
Apodonos a scris:Cu asta ai spus si o parte din viata mea . Si eu am vrut, pe rand, sa ma pocaiesc, sa ma fac calugarita, sa fiu studenta la teologie... Cam acelasi motive m-au tinut departe de toate astea. Ortodocsii prea superstitiosi ( icoane,pupat,prescura, tamaie, draci, ingeri, etc), ceilalti prea tipicari si inchistati ( sa te imbraci asa, sa vorbesti asa, sa nu te uiti asa, etc) . Era pe vremea cand credeam ca Dumnezeu este un suplinitor pentru toata iubirea care mi-a fost refuzata in copilarie. Si pe cand traiam aproape toata ziua in reverie. De abia dupa ce s-a nascut fetita mea si a trebuit sa fac brusc tranzitul de la fiica maltratata la mama iubitoare am inceput sa inteleg de fapt ideea de divinitate si sa vad ce este viata. Am aflat raspunsuri la multe intrebari care ma framantau, dar nu trebuia sa le aflu. M-am fortat si m-am trezit prea devreme. In aceasta lume sa traiesti stiind ce se intampla in jur si cu tine este exact ca si cum te-ai trezi in timpul unei operatii si n-ai mai putea adormi. Nici nu te poti misca , schimba ceva din ce se intampla, nici nu poti sa te minti ca durerea nu e reala. Am ales aceasta analogie si pentru ca mi se pare cea mai exacta, si pentru ca suntem in topicul "disectie" . Fericiti cei care n-au intrebat. Fericiti cei care au intrebat si n-au aflat. Pentru ca ei mai au o sansa sa schimbe ceva, chiar si din greseala, sau fara sa-si dea seama. ....
Cineva zicea: "Cu cat stii mai mult cu atat durerea e mai mare".
Pana acum constat ca asa e, mai astept si mai sper :cry:
Apodonos a scris:Cu asta ai spus si o parte din viata mea . Si eu am vrut, pe rand, sa ma pocaiesc, sa ma fac calugarita, sa fiu studenta la teologie... Cam acelasi motive m-au tinut departe de toate astea. Ortodocsii prea superstitiosi ( icoane,pupat,prescura, tamaie, draci, ingeri, etc), ceilalti prea tipicari si inchistati ( sa te imbraci asa, sa vorbesti asa, sa nu te uiti asa, etc) . Era pe vremea cand credeam ca Dumnezeu este un suplinitor pentru toata iubirea care mi-a fost refuzata in copilarie. Si pe cand traiam aproape toata ziua in reverie. De abia dupa ce s-a nascut fetita mea si a trebuit sa fac brusc tranzitul de la fiica maltratata la mama iubitoare am inceput sa inteleg de fapt ideea de divinitate si sa vad ce este viata. Am aflat raspunsuri la multe intrebari care ma framantau, dar nu trebuia sa le aflu. M-am fortat si m-am trezit prea devreme. In aceasta lume sa traiesti stiind ce se intampla in jur si cu tine este exact ca si cum te-ai trezi in timpul unei operatii si n-ai mai putea adormi. Nici nu te poti misca , schimba ceva din ce se intampla, nici nu poti sa te minti ca durerea nu e reala. Am ales aceasta analogie si pentru ca mi se pare cea mai exacta, si pentru ca suntem in topicul "disectie" . Fericiti cei care n-au intrebat. Fericiti cei care au intrebat si n-au aflat. Pentru ca ei mai au o sansa sa schimbe ceva, chiar si din greseala, sau fara sa-si dea seama. ....
Mai presus de refugiu, chemarea mea, sa-i zic totusi asa, catre Dumnezeu (sa nu zic cele sfinte, ca e aiurea) a venit din dorinta de a hrani acea parte a mea care iubea puritatea, dreptatea, adevarul. Nu cred ca am cautat in Dumnezeu iubirea pe care nu am simtit-o (cred ca as fi nedreapta sa spun ca nu am avut-o, numai ca nu s-a manifestat asa cum imi doream - prin priviri, prin cuvinte, aveam nevoie de asa ceva, o cerea intreaga mea fiinta, nu voiam sa ghicesc, eu voiam confirmari, iubirea tb. sa aiba gura), zic ca am cautat sa fiu mai buna, nu un model pt. cineva, nici macar nu aspiram sa ajung intr-un anume fel, ci sa ating, cum spuneam la inceput, puritatea, prin eliminarea gandurilor si faptelor rele (utopic, nu?).
libertatea a scris:Nu ai o parere diferita de a mea, ori eu nu m/am exprimat pe intelesul tau (cum fac de obicei in cele exprimate), ori tu nu ai patruns sensul.
Asta zic si eu.
Ia te uita frate ca nu am acces la emoticoane!
Na ca ma si deconectat!
![]()
Da, cred ca eu nu am patruns sensul. :)
Masim a scris:Eu vreau inlocuitori din categoria indulcitori.
Indulcitorii folositi ca inlocuitori ai zaharului, desi, la prima vedere, par mai putin inofensivi, fac mai rau decat zaharul insusi.

Alizee* a scris:
Alizeaua mea mumoasa!
Ieri am fost cu rolele in Tineretului. Pacat ca a inceput vantul sa bata tare si au dat 2 stropi, iar al meu sot a vrut sa mergem acasa de frica furtunii. Macar am apucat sa ma vantur o ora si un pic. 
Kussty a scris:
Multumesc.
oama invizibilicoasa a scris:
:rot: Ce am mai ras, te/ai facut de tot oama ..., hai ca esti sipatica tare 
oama invizibilicoasa a scris:Alizeaua mea mumoasa!
Ieri am fost cu rolele in Tineretului. Pacat ca a inceput vantul sa bata tare si au dat 2 stropi, iar al meu sot a vrut sa mergem acasa de frica furtunii. Macar am apucat sa ma vantur o ora si un pic.
Ieri am avut si eu o iesire ce-i drept cam de nevoie dar la sfarsit am mers la o inghetata la el greco la terasa langa teatru .Ne-am plimbat putin , apoi gata ziua libera , cand au inceput picaturile am plecat si noi spre casa :)
libertatea a scris::rot: Ce am mai ras, te/ai facut de tot oama ..., hai ca esti sipatica tare
Asta a fost si scopul!
Sper ca nickul meu, desi o sa iti starneasca rasul de fiecare data (chiar vreau asta), sa nu te impiedice sa impartim in continuare cuvinte. :)
Alizee* a scris:Ieri am avut si eu o iesire ce-i drept cam de nevoie dar la sfarsit am mers la o inghetata la el greco la terasa langa teatru .Ne-am plimbat putin , apoi gata ziua libera , cand au inceput picaturile am plecat si noi spre casa :)
:) Ploaia i-a alungat pe multi la casele lor si a binevoit sa-si faca cu adevarat aparitia abia seara tarziu. Atat de tare a trasnit la mine, ca eu, care nu ma tem de vremea rea, am sarit de pe fotoliu.
Editat Lun 30 mai 2011 12:33
E, nu o sa mai rad, oricum nu am ras de tine, sper ca asta nu e nevoie sa o mai scriu vreodata, acum insa chiar mai pocnit cu invibilicoasa ta. :flowers:
Impartim si impreuna, si in stg. si in dr.... 