eheeee... si eu mai reusesc... 
Disectie
Început de Zero*, Joi 21 apr 2011 · 949 răspunsuri · 55.145 vizualizări · închis
Salvie a scris:eheeee... si eu mai reusesc...
Sunt si avantaje in asta. :)
Am ceva si pt. libertate, desi am postat si la dedicatii muzicale, dar ma gandesc ca nu intra pe-acolo
Cind voi avea ceva mai mult timp (leneveala mea n-o sa dureze acum mai mult de o ora), promit sa rasfoiesc mai cu atentie topicul. Recunosc ca primul lucru care mi-a trecut in minte este ca ai fi vrut sa spui "vivisectie" :P, pentru ca disectia presupune alta stadiu pentru fiinta disecata... stii ce vreau sa zic, asa-i?
Tu esti una dintre useritele foarte placute, cel putin in ceea ce ma priveste. De fapt, asta am vrut sa-ti zic si sa-ti daruiesc, virtual, parfumul unei plimbari prelungite in Parcul Central din Cluj.
Mai trec eu pe aici. :flowers:
white.way a scris:Cind voi avea ceva mai mult timp (leneveala mea n-o sa dureze acum mai mult de o ora), promit sa rasfoiesc mai cu atentie topicul. Recunosc ca primul lucru care mi-a trecut in minte este ca ai fi vrut sa spui "vivisectie" :P, pentru ca disectia presupune alta stadiu pentru fiinta disecata... stii ce vreau sa zic, asa-i?
Tu esti una dintre useritele foarte placute, cel putin in ceea ce ma priveste. De fapt, asta am vrut sa-ti zic si sa-ti daruiesc, virtual, parfumul unei plimbari prelungite in Parcul Central din Cluj.
Mai trec eu pe aici. :flowers:
Multumesc pt. vizita si pt. flori. Oricand esti binevenita! 
Mi-ar placea sa ploua.
Z e r o a scris:Deci calugarii vor doar sa acceada la cunoastere, la autocunoastere, mai bine zis, cu scopul de a atinge ceea ce Isus avea din nastere? Si odata ajunsi in gradina e posibil sa atinga si sfintenia, dar nu asta era scopul cu care intra in viata monahala, nu se agata de asta. Si pt. ca ei nu sunt Isus, si stiu asta, se tin departe de ispite.
Astept momentul potrivit. :) Chiar sunt curioasa cum vezi tu iubirea.
Numai pt. Zero:
Un om, se duce catre monahism (nu vorbesc acum decat de omul care simte asta) dupa ce a aflat "filocalia" acunsa in religia sa, dar mai ales dupa ce a auzit in adancul sau "chemarea".
Sa nu crezi ca aceasta chemare e ceva iluzoriu, ca se poate compara cu ceva din cotidian sau e descriptibila, o nu, tocmai de aceea i se da curs, deoarece persoana respectiva o simte ca pe ceva inconfundabil, puternic si continuu, e o foame care cere hrana monahala, e irationala ca si foamea, te cheama si te cheama desi ratiunea nu o poate explica si se intreaba ce/i.
Foarte ciudat e ca ierahi cunosc chemarea si intreba daca ai venit din acest motiv, dar si mai ciudat e ca desi ai avut chemarea nu inseamna ca ramai (multi chemati, putini alesi).
Iesind din acest gen de magie, ne putem impotmili in alt gen de magie, cea a unei chemari rezultate dintr/o "pronie" umana, cea a chemarii pe care biserica prin cei carora li s/a transmis puterea de a lega si dezlega, o face pt. asi recruta noi adepti.
Oamenii acestia (de care am vorbit mai sus), deschid poarta manastirilor cu scopul de a ramane, deoarece vor un singur lucru: sa fie bineplacuti lui Dumnezeu, acelui Dumnezeu pe care ei il considera Unicul, in acest caz specific, Sfanta Treime, dar mai ales, Iisus Hristos (a doua persoana a treimii celei nedespartita, intreit in persoane si unic in fiinta), fiul, cel ce (conform crestinismului ortodox)s/a intrupat pt. noi (in spatio temporalitate), a luat toate greselile (pacatele) umanitatii (din toata dimensiunea temporala) asupra sa, si, le/a ispasit prin suferinta si moarte, la acel nivel care rezulta din cumulul suferintei ce se cuvenea sa/l suporte oamenii care au fost, sunt si vor fi vreodata.
Crede/ma cine ajunge sa simta ce a facut acest Iisus (conform scriptelor si traditiei), nu/si doreste decat sa se astearna pres la picioarele lui.
Asta cu tentatiile stii si tu foarte bine cum functioneaza asa ca nu insist, sunt si ei niste oameni ca si noi cand se duc acolo, nu/i sfanteste nimeni ca sa scape de multele patimi si obiceiuri, conditionare (afectivitate negativa), toti le aflam in noi (multi dintre noi habar nu au cat sunt patimasi, considera patima cu totul altceva).
Sa zburam?
In ce sa zburam oare, in trup, in suflet, in iubire, in ura, in nebunie, in rational, in frumos, in urat, in care varza, intr/o varza unica, in care?
Eu nu stiu nimic, eu sunt nimic, si totusi sunt ceva, in acest ceva care e nimic ma simt potentializat sa zbor.
Binenteles ca "ma simt", deja este al lui ma existentializez, deja e materialitatea fizico/psihico/spirituala, dar acesta e zborul, el apartine materialitatii, insasi necunoscutul (a nu se personifica) a apelat la materialitate pt. a face posibila iesirea sa din sine (din necunoscut), a indus materialitate (care pt. el e virtualitate, numai noua ne pare densitate datatoare de masa fizica) si a nascut cunoscutul (cunoscutul nostru, cine stie ce e inca in necunoscutul nostru, care poate fi un cunoscut pt. altii, aflati in alte cunoscuturi si necunoscuturi).
Iubirea? Esti copil? Daca incepem sa dam definiri iubirii, vom obtine o varza deaia care nu a reusit sa lege si sa devina devenirea naturala a esentei de varza.
Candva am fost intrebat (parca am mai scris asta?): pe cine iubesti tu mai mult, pe mama sau pe sora?
Am zis: pe mama o iubesc ca pe o mama iar pe sora ca pe o sora.
E he, cati oameni atatea iubiri fata de mame si de surori, la fel cu toate genurile de iubire.
Ce e dragostea?
Daca ne referim la dragostea fara sex, ha, ha, ha, vom izbucni poate noi cei mai in varsta, habar nu aveti voi copiilor ce drac mare se afla dincolo de paruta dragoste platonica, si ce coarne isi arata el, atunci cand (fereasca sfantul), barbatul ramane impotent total, sau ea ar suferi un traumatism care sa o faca inapta pana si de practicarea mecanica a actului (despre variatiuni nu mai scriu).
Si totusi iubirea duce la sacrificii supreme.
Si totusi o iubire asa de puternica ca cea de care e capabila o mama, MAMA, daca s/ar manifesta intr/o fiinta umana indragostita de partener (a), acea fiinta merita adulatie universala (nu ma refer la o iubire de mama vizavi de partener, oare reiesea?).
Iubirea a construit universul, dar vai mie in ce fel, pe cata distructiva se bazeaza evolutia cosmosului catre actuala si viitoarea devenire.
Turturelele noastre dragalase hranesc puii cu mare iubire, si noi, handicarpatii care suntem ne bucuram si ne minunam de frumusetea instinctiva a iubirii lor, da, numai ca o fac, aducand durerea, suferinta "la fel de instnctiva", in insectele (familiile lor) pe care le ucid foarte natural, la fel de natural pe cat de natural, cotofenele si cioril, ucid puiisorii nostrii (pardon ai turturelelor0, ca sa se hraneasca cu ei.
Si totusi iubirea!?
Eu sunt drac si inger, ura si iubire (intentionat viceversa), ce am eu ca balanta?
Ratiunea.
Cand ma uit la istoria umanitati, la istoria vietii mele, ma crucesc (cum se zice), unde ai fost ratiune, de ce, de ce atata sange la toate nivelurile fiintialitatii? De ce?
Ce anume nu e in regula?
Oare universul nu se autocladeste constructiv/distructiv?
Eu oare asta fac?
De ce sufar, de ce sufera cei din jurul meu din cauza mea?
De ce e suferinta pe lume?
Sa nu ma disec?
Ba da, trebuie sa ma disec, deoarece sunt mort si imputit, numai autopsia acestui cadavru poate face lumina pt. ca imanenta identitati mele, sa recladeasca alta manastire, cu mult mai frumoasa si mai luminoasa.
A nu ma accepta, e o gresala, dar inconstienta e moarte pura, sa nu fie, amin.
Cam atat ma ajutat inspiratia azi, mi/a dat aceste cuvinte, nu/i multumesc, deoarece cel ce se obisnuieste sa multumeasca, e obisnuit si sa personifice, si, candva, poate o sa blesteme obiectul adulatiei proprii.
Mltumesc frumos Zero, tie iti multumesc deoarece am revenit la nivel de "oameni in carne si oase".
PS
o sa lipsesc cateva zile, ploaie inaltatoare sufletului tau.
Editat Lun 23 mai 2011 10:21
libertatea a scris:
Stiu c-ai zis ca e doar pentru Z, dar am citit si eu. SI bine am facut. Liber, cu fiecare postare a ta, tu imi alini dorul de Eminescu. Tenchiu :flowers:
Apodonos a scris:Stiu c-ai zis ca e doar pentru Z, dar am citit si eu. SI bine am facut. Liber, cu fiecare postare a ta, tu imi alini dorul de Eminescu. Tenchiu :flowers:
Sunt libertatea! :flowers:
libertatea a scris:
Uau! Mi-ai luat maul. Nu o sa iti dau replica acum, pt. ca nu ar fi una pe masura. :)
De lipsit o sa lipsesc si eu un timp, nu stiu cat de mult (nu o sa dau o data exacta, pt. ca nu-mi plac lucurile fixe, batute in cuie), am ceva treburi de rezolvat si vreau sa imi indrept toata atentia asupra lor. Ma simt magulita ca ti-ai anuntat lipsa. :)
Nu stiu pt. ce mi-ai multumit, dar ma bucur daca ti-am fost de folos in vreun fel, cum ma bucur si ca m-am intersectat cu tine, fie si virtual. Oricum, pt. mine e tot aia real sau virtual atunci cand imi place cineva, nu am facut si nu vreau sa fac diferenta intre ceea ce oamenii numesc virtual si realitate, de parca virtualul ar apartine unei alte lumi si nu ar fi o parte a realitatii noastre, de parca atunci cand avem un om in fata suntem capabili sa-i citim usor toate calitatile si defectele. Cred ca iti dai seama de ce am folosit litere italice. E vorba doar de mintea noastra, totul e acolo, doar mintea noastra face diferenta.
Si cum sunt topita dupa muzica, iti las o melodie! :flowers:
La buna revedere! :huggles:
Editat Lun 23 mai 2011 14:54
R., am citit p
o noapte linistita. azi.....dar maine va fi..... :flowers: