DidaJames a scris:1. eu zic ca chiar n-ai de ce sa te sperii, cele doua ..."stari", de proaspata sotie si buni, simultane, te pot imbogati enorm sufleteste. depinde de tine.
2. de pe la 14-15 ani mama mea n-a mai avut ceva de spus despre relatiile mele de orice natura. timp de 12 ani am excls-o tota di retia cu sotul, relatie excelenta, iar in ultimii 3 ani, ani de singuratate, de asemenea i-am taiat elanul....interventiilor. ne intelegem bine, dar nu ma intereseaza ce ar avea de spus in latura sentimentala.
3. daca nu ne uitam in urma, aseandu-l pe toate la locu lor, inaintarea e anevoioasa.
e foarte interesant ce ai povestit, sa stii.
Da, inteleg cum era la tine...
Culmea la noi a fost ca de pe la 14-15 ani ai fiului meu, in momentul cand si-a lasat plete si se imbraca doar in negru... loool... tare ciudat pe atunci pt mine, orice i-am spus, nu-l interesa. Si l-am lasat cu ale lui. Nu ma preocupa cine e cu el in camera, oricand, la orice ora. Cu fiecare prietena a lui trecatoare m-am inteles, mi-au placut si am pastrat distanta necesara. Apoi la 18 ani ai lui a aparut actuala mea nora. Nu sunt mandra de ce am putut insira, ca defecte ale ei, si cate perle am scos pe gura, tare rau imi pare. Multe prostioare si chiar prostii enorme au facut ei impreuna pe atunci. Acum cred ca daca as fi fost alaturi de el in deciziile lui adolescentine, puteam ocoli multe probleme. Dar, impreuna cu cuscra, am fost contra relatiei. Si ei s-au unit contra noastra... multe greseli, si pt ele noi suntem mai responsabile, cele mature... parerea mea.
Acum 3 ani m-a intrebat cum s-o ceara de sotie. A fost un gest important, i-am sustinut decizia si m-a surprins si nora. A facut un gest unde avea de ales sa ramana singura cu un viitor stralucit, sau cu oricine altcineva si l-a ales pe fiul meu. M-a marcat si-acum o consider si pe ea fiica mea, orice s-ar mai intampla intre ei.
Problema este ca nu numai a fi bunica si o noua relatie ma asteapta ci si o adaptare a unei lumi noi, cu alta cultura, alte obiceiuri. Dar ei toti sunt impreuna, vom fi aproape, doar eu mai lipsesc. Ma gandesc, atatea noutati, schimbari, la varsta mea, cum ma va afecta. Dar trebuie sa fie bine, voi lupta si eu cum mai pot, si-abia astept sa fiu bunica si aproape de ei, cu orice trebuie sa ma mai obisnuiesc.
Merci ca m-ati "ascultat" si sper sa fie util pt cei in cauza.
