dark_light a scris:sincer, mi-e frica pentru tine. si mila. adica ai impresia ca viata asta e facuta numai pentru cei care cred in Dumnezeu? LOOOL !

nu-ti convin limitarile lumii materiale si iti pui speranta in Dumnezeu numai pentru ca nu ai altceva pe lumea asta in care sa speri si pentru care sa traiesti? parinti, copii, frumusetea naturii, descoperiri uimitoare, imaginarea viitorului cu imensele lui posibilitati, astea sunt zero daca nu crezi in Dumnezeu?
daca maine ai avea certitudinea ca Dumnezeu nu exista, ti-ai trage un glonte-n cortex?

credinta in Dumnezeu si trairea (ca actiune in sine) a vietii pe pamant sunt doua notiuni separate.
Dark, intervin aici pentru ca nu vreau sa te contrazic,dar nici nu pot sa stau indiferent.
Degeaba contemplam natura si degeaba avem copii frumosi s-au alte lucruri care sunt date de Dumnezeu sa ne bucure, dar in acestea nu gasim speranta, speranta o gasim in Dumnezeu, si credema El exista.
Speranta nu e pana la mormant, trece dincolo.
Pamantul asta nu sta pe orbita din prostie asa cum cred unii, e prea desavarsita lucrarea lui Dumnezeu, iar daca oamenii au distrus acest pamant asta nu inseamna ca Dumnezeu e vinovat ca nu se arata oamenilor ca sa creada ca El exista, e deajuns jertfa lui Cristos ca sa credem asta.