nu credeam ca imi va raspunde cineva la toate intrebarile, le si uitasem sensul.
e super :)
Cei care nu mai sunt ce erau odata
Început de Athmy, Sâm 26 mar 2011 · 54 răspunsuri · 5.880 vizualizări
Athmy a scris:nu credeam ca imi va raspunde cineva la toate intrebarile, le si uitasem sensul.
e super :)
Adica ai tras intrebarile si le-ai lasat asa ?! 
da, erau asa..
Athmy a scris:da, erau asa..
Si esti multumita acuma ca nu mai sunt singurele ?
voiam sa vad daca mai e cineva care-si pune problema
Athmy, am uitat sa mentionez ca o singura data in viata am trecut printr-o perioada cand intradevar am avut impresia ca nu ma mai recunosc, ca atunci cand ma uitam in oglinda vedeam o cu totul alta persona si nu ma refer dpdv fizic. Faza aceea as putea-o intradevar numi, o desprindere de sine, o ruptura de personalitate dar temporara. Evident, mi-am revenit. Cauza a fost o trauma si ripple efectul ei dpdv emotional, mental si social. M-am lasat dusa de val, am pierdut contactul cu sinele cum s-ar zice, dar pentru ca sunt genul de persoana care se observa si analizeaza pe sine extrem de mult, intr-o zi mi-am dat seama de schimbarea radicala din mine. Gandeam, simteam, actionam, rationalizam in moduri care nu-mi erau caracteristice , in care nu ma regaseam (si asta nu in bine ci in rau) dar din cand in cand aveam momente cand puteam sa observ mici scantei din persoana care fusesem pana in acea perioada. Acele mici sclipri m-au ajutat sa imbarc in lupta sprea a-mi reveni, spre a ma reintoarce la cine stiam ca sunt sau ca pot fi. Probabil ca sinele anterior devenise prizonier in subconstient, iar constient o alta persoana se uita inapoi la mine in oglinda. Sentimentul nu-l pot descrie. Nu pot spune decat ca a fost unul foarte nelinistitor, ciudat, aproape creepy.
Sau probabil ca "noua persoana" a facut mereu parte din mine, cealalta parte a monedei, si a iesit la suprafata in acea perioada. Un fel de Dr. Jekyll and Mr. Hyde.
Editat Joi 19 ian 2012 20:50
Foarte interesant intr-adevar. Ca sa fiu sincera eu nu ma refeream la mine decat in oarecare masura, ci la altcineva.
Dar pentru ca tot am deschis problema, am sentimentul mereu ca ceea ce fac este foarte important, nu il pot deloc minimiza. Cred ca ma autocontrolez f mult.
Athmy a scris:Foarte interesant intr-adevar. Ca sa fiu sincera eu nu ma refeream la mine decat in oarecare masura, ci la altcineva.
Dar pentru ca tot am deschis problema, am sentimentul mereu ca ceea ce fac este foarte important, nu il pot deloc minimiza. Cred ca ma autocontrolez f mult.
Nu conteaza la cine te referi. Subiectul in sine este foarte interesant. Putem discuta despre noi in totalitate, in oarecare masura sau despre altii sau in general.
Elaboreaza putin la ultimele doua propozitii.
Naeema a scris:
Cred ca de asta ma tem cel mai mult, ca s-ar putea undeva candva produce o ruptura si sa nu mai stiu cine sunt. Ma intreb daca stim spre ce ne indreptam. Poate nu stim, dar cu siguranta e reconfortant sa stii cine esti.
De aceea ma autocontrolez, asa presupun.
Editat Joi 19 ian 2012 21:22
Athmy a scris:Cred ca de asta ma tem cel mai mult, ca s-ar putea undeva candva produce o ruptura si sa nu mai stiu cine sunt. Ma intreb daca stim spre ce ne indreptam. Poate nu stim, dar cu siguranta e reconfortant sa stii cine esti.
De aceea ma autocontrolez, asa presupun.
Eu cred ca este extrem de important sa stii cine esti, dar si mai important sa te accepti si iubesti pe tine insuti. Multi stiu foarte bine cine sunt ei, dar nu se accepta si se urasc. Atunci ruptura de sine este chiar intentionala uneori.