"Ori esti ca majoritatea, ori stai ostracizat"
Eu tot nu inteleg de ce te doare asta. Mai ai asteptari de la oameni? Citeste Schopenhauer si nu vei mai avea.
Te doare ca majoritatea e formata din superficiali? Vrei respectul si aprecierea unor oameni goi pe dinauntru?
Asta e o valoare pentru tine?
E zero. Repeta-ti asta si nu te va mai durea.
Omul autentic e singur, sau inconjurat de cativa ca el.
Te doare ca pierzi sanse de a fi promovat, din cauza ostracizarii? E drept ca pierzi. Dar poti si sa castigi sanse. Sunt si patroni care cauta angajati corecti, care sa le spuna unde sunt pb, nu sa le ascunda cu linguseli.
Sunt sefi care cauta subalterni pe care sa se poata baza, nu doar paraciosi care te toarna la el ca sa urce ei, ca din astia sunt destui.
Astea sunt valori care raman.
Ce pierzi pentru ca nu esti ca ei castigi pe alte planuri. Numai ca uitam sa evaluam si aceste castiguri colaterale pe termen lung.
Asta e diferenta intre om de nimic si om de caracter.
Din pacate scoala de azi si educatia parentala de azi nu mai sunt capabile sa formeze caractere, ci doar individualitati goale pe dinauntru, care se schimba dupa cum bate vantu.
Este o povestire faina, Capul de zimbru de Vasile Voiculescu, in care se arata clar diferenta dintre omul de nimic si omul de caracter.