Te contrazici singura. Copiii sunt dragalasi... iti cheltuie banii greu castigati pe copiii lui, mai departe, nu esti o materialista dar uite cu ce bogatii s-a ales fosta. Ce-ti pasa de fosta pe teoria "capra vecinului"?
Cand te-ai cuplat cu el, stiai ce faci si cu cine ai de-a face. In Italia femeile sunt mult mai protejate de lege cat privesc divorturile, decat la noi.
O vara de-a mea tot asa a plecat in Italia, ca tine. El n-avea copii, era in divort. A stat alaturi de el, apoi cand a sosit timpul, s-au casatorit si au doi copii. Apoi au aparut pretentiile la ea, care sunt convinsa, nu existau in timp ce au rostit "da" la biserica... oare cati bani tine in seif, oare de ce e nationalist, etc.
Copiii nu vin pe lume pt ca asa vor, n-au nici o vina. Daca sustii ca-l iubesti, sau macar l-ai iubit, era bine sa-l iubesti cu tot ce are, inclusiv copii.
Hotarata sa fii cand accepti cererea de casatorie. Dar multi fac greseala ca se casatoresc cu scopul sa schimbe felul de a gandi al partenerului/ei. Ei, oamenii nu se schimba, pe asta sa nu va mai bazati. Ei se schimba daca vor, e ideal sa-i iei asa cum se arata, in cazul daca nu s-ar mai schimba in nici un fel.
Si "nu vorbesc sa sune". Iubesc un barbat divortat cu tot ce are si nu are. Cu fiul lui adolescent de 15 ani, il iubesc pe acest barbat cu toate lipsurile si defectele lui.
Imi imaginez ce sacrificiu a facut al tau cand a divortat, in Italia, si prin ce trec copiii lui...
Sfatul meu: paraseste-l pt ca nu-l meriti.