Crestinismul isi centreaza dogmele pe omorarea mortii prin CRUCE si INVIERE. In Crucea Sa, Iisus Hristos recupereaza si repozitioneaza aceasta creatie (atat cat s-a voit de catre Bunul Dumnezeu a ni se face cunoscuta, in vazut - nevazut si simtit), mai ales cea umana, dezumanizata prin pacat (neascultare si implicit uitare), Indumnezeind-o. Dumnezeu Tatal apuca Crucea ca pe o "sabie a Duhului Sfant", cu Fiul Sau iubit rastignit pe Ea si o infige in opera morbida a celui cu mintea pervertita , omorand moartea in propriul ei locas, cu propriile sale arme :
"...cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le". Asa ca, Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu S-a rastignit, nu a fost rastignit si asta ca sa inteleaga toti ca Carul si Pamantul se unesc in Inima. Dumnezeu coboara, ca sa poata omul urca si astfel sa poata fi Indumnezeit, de aceea Crucea este Mantuitoare (vezi forma Crucii si zona inimii- coborarea energiei cerului si ridicarea energiei pamantului).
"Omul cel vechi a fost rastignit impreuna cu Hristos pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea celui mai putin luminos si sa nu mai fim robi (VT- raportarea de la Stapan la sluga), ci Mostenitori (NT- raportarea de la Tata la Fiu, totul fiind posibil doar prin Divina Mama).
"NU-ti cauta qi-ul decat in inima."- Mencius
