Simbolismul crucii
Crucea este, asadar, departe de a reprezenta o exclusivitate a crestinismului. Dupa cum scrie filosoful Rene Guenon in "Simbolismul Crucii", crestinismul insusi, cel putin in aspectul lui exterior cel mai cunoscut, pare ca ar cam fi pierdut din vedere caracterul simbolic al crucii, limitandu-se la a-l valoriza doar ca semn tangibil al unui eveniment istoric. In realitate, spune Guenon, aceste doua moduri de a vedea lucrurile nu se exclud catusi de putin: dimpotriva, cel de-a doilea nu este decat, intr-un anumit fel, consecinta celui dintai.
Potrivit lui Guenon, daca Iisus Hristos a murit pe cruce este tocmai pentru valoarea simbolica pe care crucea o are in sine, si care i-a fost dintotdeauna recunoscuta in toate traditiile. Filosoful considera eronate modernele interpretari "naturalistice" ale anticelor doctrine traditionale, interpretari care nu ar face decat sa rastoarne, pur si simplu, ierarhia raporturilor dintre variatele categorii de realitate. "Simbolurile si miturile nu au avut niciodata functia - cum pretinde o teorie excesiv de raspandita la ora actuala - de a reprezenta miscarea astrelor; daca se gasesc adeseori reprezentari inspirate din asa ceva si destinate sa exprime prin analogie cu totul alt lucru, este pentru ca legile unei asemenea miscari traduc in mod fizic principiile metafizice de care ele depind".

Din aceasta perspectiva, sensurile simbolice multiple cu care a fost investita crucea sunt asadar departe a se exclude unul pe celalalt, dupa cum nu se exclud nici in sens literal; dimpotriva ele se armonizeaza perfect intre ele, in realitate exprimand aplicatiile aceluiasi principiu la niveluri diferite, si astfel completandu-se si consolidandu-se unele pe altele, pentru a se integra in armonia sintezei totale.
Dintre semnificatiile multiple ale simbolului crucii, primul si cel mai important este in opinia lui Guenon cel metafizic, adevaratul sens primordial. Anumiti scriitori occidentali, cu pretentii mai mult sau mai putin initiatice, spune el, au vrut sa-i atribuie crucii o semnificatie exclusiv astronomica, sustinand ca ea este "un simbol" al conjunctiei cruciale pe care eliptica o formeaza cu ecuatorul, pe langa "imagine a echinoctiilor, cand soarele, in parcursul lui anual, ocupa in mod succesiv aceste doua puncte".
Aceasta interpretare a crucii, explica filosoful, este posibila doar in masura in care fenomenele astronomice, dintr-un punct de vedere mai elevat, pot fi ele insele considerate drept niste simboluri, si se poate prin urmare regasi in ele (ca de altfel pretutindeni) o reprezentare a Omului Universal. "Daca acele fenomene reprezinta simboluri este, insa, evident ca nu ele sunt lucrul simbolizat, iar faptul de a le lua atare constituie o rasturnare a raporturilor normale dintre diferitele categorii ale realitatii.Toate acestea nu demonstreaza decat ca adevaratul simbolism, departe de a fi un produs artificial al omului, se gaseste in natura insasi sau, si mai bine, ca natura toata nu este altceva decat un simbol al realitatilor transcendente".
http://www.descopera.ro/cultura/5068522-su...bolismul-crucii