Despre iubire si pedeapsa

stupid_me a scris:

daca te bazezi doar pe ce stii tu..esti p nicaieri.

adica eu asa sunt. cu cat aflu mai multe, cu atat am si mai multe nelamuriri...nu-i treaba mea sa le stiu pe toate..si totusi, credinta mea imi ofera liniste si asa.

Perfect de acord! Credinta joaca un rol esential in progres. Foarte multe lucruri sunt percepute mai intai intuitiv si abia apoi demonstrate a fi corecte. Bine, intuitia mai da si erori multe, de aceea a fost inventata metoda stiintifica... sa cearna intuitia utila de cea inutila.

Inclusiv credinta religioasa poate juca un rol minunat.

Problemele apar atunci cand credinta capata valente gnostitice. Cand nu mai spui cred ca Dumnezeu vrea X ci STIU ca Dumnezeu vrea X. Atunci apare inflexibilitatea, inchiderea canalelor de comunicare si razboiul in transee cu cei ce STIU altceva.

Religia poate functiona confortabil in domeniul credintei dar cand intra in domeniul stiintei, se expune prea tare.

Gresit cavalere!

Nu spui STIU, ci El STIE. :(

CavalerulJedi a scris:

Religia poate functiona confortabil in domeniul credintei dar cand intra in domeniul stiintei, se expune prea tare.

Hm.

Spune-le asta cercetatorilor credinciosi, ok? :)

Si pana la urma, sa se expuna, ...s-ar zice ca e de sine statatoare..prin urmare ar trebui sa stea in picioare in orice ipoteza descoperta de stiinta acum, si peste timp

stupid_me a scris:

Gresit cavalere!

Nu spui STIU, ci El STIE. :(

Nu inteleg ce ai vrut sa zici aici.... si nu inteleg nici cu ce gresesc.... Am folosit un conditional... am spus "Cand"... in fine... poate daca reformulezi inteleg mai bine...

stupid_me a scris:

Hm.

Spune-le asta cercetatorilor credinciosi, ok? :)

Sper ca stii ca nivelul de expertiza coreleaza invers cu credinta cercetatorilor. Adicalea.... cu cat stii mai multe cu atat crezi mai putin. Ma refer desigur la o realitate statistica. Nu spun ca nu sunt cercetatori care sa creada intr-o forma de divinitate... Apoi, si cercetatorii sunt oameni si... prin insasi natura lor, failibili.

@Cavalerul Jedi

Daca tot este sa facem o comparatie cu realtia dintre tata si fiu, hai sa facem una mai apropiata de situatie.

Hai sa analizam obligatia tatalui de a ierta in urmatoarea situatie.

Sa zicem ca fiul, pe intreg parcursul vietii sale de adult (ca cea de copil nu conteaza) alege sa isi injure si blesteme tatal zilnic - nu sa il ignore, cum ar putea, ci sa ii strige zi de zi injurii din strada si sa ii sparga geamurile cu pietre. Mai mult, sa spuna minciuni despre el pentru a il defaima si a indeparta toate cunostintele de el. Ba mi mult, chiar sa depuna marturie falsa impotriva lui, acuzandu-l de lucruri false. Bamai mult, incearca sa ii darame casa. Chiar in ultima clipa a interactiunii lor dezamagitoare, in loc sa ii ceara iertare, il scuipa intre ochi, in chiuda rugamintilor celor din jur.

Acum e drept ca tatal, daca vrea, tot il mai poate ierta. Dar ca cineva sa sustina ca tatal are obligatia sa il ierte , fara ca fiul sa fi depus minimul efort pentru asta sau sa isi fi dorit acea iertare, este absurd.

A, si mai putem face o comparatie. Daca tot intrebi ce ar putea face un copil pentru a fi inchis si toturat de catre parinte, eu te intreb ce ar putea justifica omorarea copilului prin ardere in substante toxice sau prin dezmembrare pe viu, care se practica azi in multe clinici de avort. Daca te-ai intalni cu un asemenea copil pe lumea cealalta, si te-ar intreba de ce l-ai lasat sa se zbata cateva ore intr-o substanta care sa il arda de viu pe dinafara si pe dinauntru pana sa se nasca mort, ce i-ai raspunde? Liberul arbitru? Asa am vrut? Crezi ca ar accepta un asemenea raspuns? Daca omul poate ucide copii nevinovati prin tortura, prin simpla lor vointa,Dumnezeu are nevoie de justificari pentru a pedepsi oameni vinovati si constienti de greselile lor?

Atata vreme cat exista milioane de oameni care sa justifice asa ceva, sa nu se mai planga de justitia divina.

Din partea religiei ai accepta o explicatie de genul ''copiii nedoriti ai lui Dumnezeu''? S-ar suprapune exact pe logica umana, aceea ca un copil nedorit poate fi eliminat fara drept de apel. Dar noi de sus cautam dreptate pentru ca in sinea noastra stim ca ceea ce facem nu e drept.

CavalerulJedi a scris:

Sper ca stii ca nivelul de expertiza coreleaza invers cu credinta cercetatorilor.

Doar cateva exemple.

Si de cand conteaza cantitataea si nu calitatea, mon cher?

Este r

Finnian a scris:

Acum e drept ca tatal, daca vrea, tot il mai poate ierta. Dar ca cineva sa sustina ca tatal are obligatia sa il ierte , fara ca fiul sa fi depus minimul efort pentru asta sau sa isi fi dorit acea iertare, este absurd.

Observi cum dupa ce ai facut scenariul asta complex cu injuriile si spartul de geamuri tot ai putut imagina ca poate exista iubire umana care sa ierte toata povestea.... si apoi, extrapoland la iubirea mult superioara pe care o atribuie crestini lui Dumnezeu... ce ar trebui sa gandim... ca e logic sa spuna "n-am obligatia sa te iert... treci la prajit"?

Finnian a scris:

Atata vreme cat exista milioane de oameni care sa justifice asa ceva, sa nu se mai planga de justitia divina.

Deci... existenta avorturilor justifica "justitia divina"?

CavalerulJedi a scris:

Observi cum dupa ce ai facut scenariul asta complex cu injuriile si spartul de geamuri tot ai putut imagina ca poate exista iubire umana care sa ierte toata povestea.... si apoi, extrapoland la iubirea mult superioara pe care o atribuie crestini lui Dumnezeu... ce ar trebui sa gandim... ca e logic sa spuna "n-am obligatia sa te iert... treci la prajit"?

Mai cavalere, era o pilda crestina cu o fetita care a slujit ani de zile departe de casa si cand s-a imbolnavit mama sa, stapana i-a dat liber cateva zile si i-a dat o paine sa o duca acasa in dar. Fetita isi cmparase pantofiori noi si afara plouase. Cand era in apropierea casei da peste o balta mare, asa ca se gandeste ce se gandeste si parandu-i rau de pantofiori, pune painea in balta si calca pe ea. Ajunge pentru acest pacat in iad si ani de zile mai tarziu o alta feita aude despre destinul ei. Se roaga la Dzeu zi si noapte sa o ierte pe cealalta fetita, asa ca Dzeu o transforma pe aceea intr-o vrabiuta si o lasa libera sa isi caute de mancare pste tot, ca sa invete sa pretuiasca pana si o faramitura de paine...

Nu stiu decat ce imi da Dzeu voie sa stiu, prin Biblie si invataturile lui Hristos..sau ale altor oameni carora le-a trimis mesaje clare...si nici pe acelea nu ma simt vrednic prea des sa le inteleg...insa stiu ca Dzeu, mai presus de toate aparentle, ne iubeste pe toti.

Mai mult nu vreau sa ma avant...numai El stie cum va sfarsi fiecare...pentru ca El ne-a creat si pentru ca la El nimic nu e imposibil. Ca nu stim noi tot, asta e cu totul altceva..

stupid_me a scris:

Doar cateva exemple.

Si de cand conteaza cantitataea si nu calitatea, mon cher?

Este r

CavalerulJedi a scris:

Newton credea ca Dumnezeu exista pentru ca nu reusea sa inteleaga orbitele planetelor si vedea acolo interventie divina. Huygens le intelegea, dar pentru el limita era in domeniul biologic... intre timp am ajuns sa intelegem si mecanismele celulare.

Iar arati numai partea ta de adevar, si de data asta e o simpla specula. :(

Oricum, ai auzit de sintagma 'Istoria se repeta'?

Alti oameni, ate imprejumuiri, alte limite, alte intrebari. :)

stupid_me a scris:

Nu stiu decat ce imi da Dzeu voie sa stiu, prin Biblie si invataturile lui Hristos..sau ale altor oameni carora le-a trimis mesaje clare...si nici pe acelea nu ma simt vrednic prea des sa le inteleg...insa stiu ca Dzeu, mai presus de toate aparentle, ne iubeste pe toti.

Am fost si eu religios... stiu cum este sa stii lucrul asta.... dar ce vreau sa punctez aici este faptul ca e o disonanta intre iubirea asta si ideea iadului... una foarte clara pe care nu o poti explica decat acceptand faptul ca nu o intelegi. Cu alte cuvinte... nu o analizezi... o respingi cum apare pentru ca te forteaza sa alegi intre doua variante care nu-ti convin. Ori crezi ca Dumnezeu este rau.... ori crezi ca nu exista Iadul...

stupid_me a scris:

Iar arati numai partea ta de adevar, si de data asta e o simpla specula. :(

Oricum, ai auzit de sintagma 'Istoria se repeta'?

Alti oameni, ate imprejumuiri, alte limite, alte intrebari. :)

Eu vorbeam despre prezent. Daca suma cunostintelor umane ar fi fost aceiasi ca pe vremea lui Newton poate mai era ceva dar nu ne putem face ca nu intelegem realitatea mai bine. Nu poti sa fii pe cat de ignorant era Newton in legatura cu sistemul solar la ora actuala pentru ca informatia este la cateva click-uri distanta.

Cat despre specula... nu stiu exact la ce anume te referi...