Început de acces realitate, Lun 7 mar 2011 · 50 răspunsuri · 6.782 vizualizări
cioculet a scris:banuiesc bine ca inainte de a posta,citesti frumos si cu emfaza ce ai scris,in oglinda!???
e pacat sa ti se scurga valoarea fara sa ti-o cunosti,frumuselule!!!
tu asa faci? si daca da, crezi ca toti fac la fel? 
si daca toti fac la fel, crezi ca e ceva urat in a dori sa dai bine in fata auditoriului, in a dori sa iei maul publicului? 
Pentru tine :flowers:
Pana la urma sunt doar discutii 
Alte dialoguri
-Tot pe aici esti?
-Dar unde, ce, vrei sa dispari? daca plec de tot, tu te dezintegrezi, DE TOT.
-Sincer nu. Mai, zi de trezire.
-Ce sa zic, te/ai trezit.
-Pai asa?
-Dar cum?
-Bine ma, dar nu tu control al realitatii, nu tu trairi inalte, nu tu initieri, nu tu puteri, nu tu revelatii, nu tu contemplatii, nu tu extaz, nu tu de niciunele.
-Deastea vrei?
-Pai nu?
-Acelea nu/s trezirea, acele sunt doar un nivel total superior trairilor si manifestarilor cotidiene ale omului obisnuit.
-Si a mea e trezire? La ce/mi foloseste? Pana acum nu am constatat sa rodeasca ceva.
-Trezirea aceasta a ta, te face partas cu mine la masa manifestarii potentialitatii, adica te/ai trezit din orice si ai devenit nivel prim cu mine, fata catre fata, cum iti place tie sa zici, acelea enumerate de tine nu sunt decat tot experimentare de existentialitate, nu trairea lui a fi cel una cu mine.
-Ma lasa rece, care e spilul?
-Tot nu intelegi?
-Ioc.
-Poti sa muti si muntii cu puterea mintii, dar sa nu fii trezit din experimentul existential numit realitatea lumii, ci sa fii initiat in alte tipuri de capacitati ale jocului, parute mai inalte deoarece acestea clasice (inteligenta, memoria, afectivitatea, imaginatia, vorbirea s.a.m.d.) le aveti cam toti si par banale (ia sa nu ai una din ele).
Tu ai reusit sa te trezesti din imprastierea, din goana nebuna a lui exist, acuma numai de tine depinde sa te repliezi si sa "privesti" la jocuri si jucatori, la piese si la actorii, la video game, inclusiv la al tau in manifestarea de nivel: jocul dea existentialitatea.
-Of, o fi ma daca zici.
-Este.
Editat Mar 17 mai 2011 13:32
Tăcerea lui A-fi
-Ai ascultat vreodata tăcerea?
-Da?
-Ce ţi-a spus?
-Mi-a vorbit despre mine.
-Ce anume?
-Sinealitatea.
-Adică?
-Adică mi-a spus cine sunt eu.
-Cine?
-
Editat Joi 19 mai 2011 22:58
in vizita de seara inainte de somn pt. a-ti da asta :flowers: somn usor! 
Z e r o a scris:in vizita de seara inainte de somn pt. a-ti da asta :flowers: somn usor!
Noapte buna Zero!
imanenta isi striga libertatea in devenirea de orice fel
Editat Vin 20 mai 2011 07:50
Chemarea "neantalitatii"
http://www.youtube.com/watch?v=HgqlLY92B5o
-Ta/aud, te/aud, nu mai striga asa, ce tot vrei, ce mai vrei?
-Incarnare.
-Dar esti incarnat in miliarde de miliarde, nu/ti ajunge?
-Nu ma satur, nu incap in ele, nu ma cuprind, nu ma pot manifesta, explodeaza splendoarea/n mine si nu am in ce ma exprima, asi muri de inima rea daca ar fi posibil, eliberati/ma, lasati/ma liber, nu gasesc forma, existentialitatea care sa ma exprime, imi vine sa urlu de atata micime, cat sa mai astept, nu e inca nici o zicere in materialitate, in tridimensionalitatea temporal-entropica, in care sa imi etalez maretia
-Bine dar noi toti suntem exprimarea ta, te plangi de tine insuti?
-M/am dat spre devenire, sunt insa si/n eterna, un paradox sunt totul, sunt phoenixul ce cere de la cenusa voastra, dreptul la libertate, la zbor si la tacere spre libertatea care i/aduce inviere.
Nu voi sunteti inchisii, nu voi sunteti in mine, ci eu sunt prizonierul, eu sunt incatusatul, in forme si in viata, in oameni si in stele.
Sunt duh de viata materiala ce are imanenta in neant, in nenumiri, in cele neformatate inca.
-Si ce pot eu a face?
-Lasa/te odata, lasa/te, ofera/mi/te, lasa/ma sa te transcend si sa eman prin tine cele de care nimeni inca nu a avut menire.
-Ce ganduri efemere, ce imbecilitate, vorbesc ca prostul singur de sinealitate.
-O nu! Nu/mi face asta, nu ma trimite/n bezna, te rog ma lasa liber si pun zalog pe mine ca vom zbura/npreuna in cele ce\s eterne.
-De mult imi dai tarcoale naparca veninoasa, de mult tu sapi la mine ca sa ma surpi din stare, sa/mi dai dezechilibre si ratacirea mintii, ca sa ajung la 9 si sa/mi arunci ocare.
-Pe cinstea mea fiinta, ca nu sunt ce tu crezi, sunt doar potentialul pe care tu nu/l vezi, sunt doar capacitatea a tot ced e posibil, sunt numai devenirea spre cei inteligibil.
Ti/am dat din mine totul si inclusiv pe mine, ma aflu sclav in tine, decizia/ti revine.
M/am pus de buna voie in slujba ta stapane, eu duhul nemuriri la mana omeniri.
Atata spun, doar taci si asculta/ti inima de dincolo de carne, de psihic si traire, asculta ce iti spune doar prabusire/n tine, si ce tu vei decide, acelea sa imi fie, de vei decide liber sa ma ofer prin tine, acelea eu voi face, iar de tu hotararea, sa ma intorc in bezna, vei lua acum in tine, asa voi face mie, ma voi retrage/n sine.
Fie ca ceea ce eu am pus in tine sa/nvinga tremuratul, sa aflu/acum in tine ce eu sunt, doar, barbatul.
Ridica/te din mine, din cel facut cenusa, si/nalta/ma prin tine ca sa ma simt pe mine, sa simt macar o data cantarea ce e/n mine, s/aud etenitatea, s/mi aud jumatatea, s/aud mireasa care, imi canta sublim neantalitatea.
Faca/se voia ta marite om,
cu toata dragostea,
duhul paradox,
supusul tau umil in entropia spatio-temporalitatii.
Editat Joi 26 mai 2011 09:19
Chemarea neantalitatii (continuare)
-Nenumire!
-Iata/ma parinte pt. ce m/ai chemat?
-Mergi inapoi de te odihneste, nu te/am chemat eu.
-Nenumire!
-Iata/ma parinte pt. ce m/ai chemat?
-Mergi inapoi de te odihneste, nu te/am chemat eu.
-Nenumire!
-Iata/ma parinte pt. ce m/ai chemat?
Atunci preotul adevarului, a inteles ca ucenicul era chemat de neantalitate, deoarece acum, in acest caz, el chiar nu induse/se chemarea.
-Fiule, daca te mai auzi strigat, raspunde asa: "Vorbeste Doamne ca robul tau asculta".
Si, Domnul a vorbit tacand, tot asa cum l/a strigat in tacere prin insasi esenta fiintialitati lui, iar ucenicul a auzit prin sinea sa, a raspuns si implinit asijderea.
(continuare)
-De ce nu ajunge chemarea la noi?
-Deoarece ne/am sensibilizat prea mult psiho/corporalitatea in detrimentul subtilitatii necuantificabile.
-De ce nu ajunge chemarea la noi?
-Deoarece am substituit sinealitati primare, alte tipuri de sinealitati, care mai de care mai inestimabila celor ce o pretuiesc pe ea.
-De ce nu ajunge chemarea la noi?
-Deoarece suntem prea destepti intr/ale noastre.
-De ce nu ajunge chemarea la noi?
-Pentru ca descoperim cunoastere, traire si putere ce ne ia mintile, tocmai datorita faptului ca am cultivat ale noastre.
-De ce nu ajunge chemarea la noi?
-Intrucat nu facem tacere in noi.
-A ajuns chemarea?
-Niciodata sa nu consideri ca a ajuns chemarea la tine in absolut, "anatema" te vei afla si in fata neantalitati si a oamenilor.
O, de as redevenii curcubeul, arc al ploii in lumina!
Editat Vin 27 mai 2011 12:39
Şi iar despre prezent
Iar despre prezent datorita faptului că momentul prezent, clipa, cere