Informatia
Informatia=In-forma-tie, sau,
Editat Mie 23 mar 2011 08:32
Ziceri personale
Început de acces realitate, Lun 7 mar 2011 · 50 răspunsuri · 6.782 vizualizări
Numenume a scris:6 - Consider ca am menirea (ca fiecare om dealtfel din punctul meu de vedere) sa modelez un dumnezeu uman la suflet, liber in tot si toate, acesta e paradoxul meu.
Daca fac abstractie de o sumedenie de variante personale ale realitati mele si a lumii, ramanand la varianta actuala, in care totul e asa cum constatam zi de zi, devine limpede ca avem lumea pe care ne/am creato, in sensul ca umanitatea, beneficiaza de o realitate asa cum mentalul colectiv hotaraste, fiecare aducandune contributia in masura in care avem puterea de a o face.
Indivizii cei mai dotati supravietuiesc si dicteaza tipul de realitate al lumii noastre.
Toate ok. dar doamne doamne?
Avem un doamne doamne al speciei noastre creatie proprie a ei.
Vreau sa zic ca avem pronia pe care tot noi o impunem.
Daca e foamete, saracie si suferinta de toate felurile asa multa in lume, e pt. ca f. multi semeni, din diferite motive, nu vor sa fie altfel (culmea e ca sau gasit pana si motive spirituale ca oameni sa nu doreasca usurarea suferintei semenilor).
Vreau sa zic ca umanitatea si creat un dumnezeu dat dracului, pe care eu il reneg.
Prin urmare pe cat voi putea voi contribui la modelarea lui dumnezeu ca el sa devina mai uman si nu o bestie cu chipuri sclipitoare.
Dumnezeul adevarat,daca tot te...intereseaza adevarul,stii inseamna ca nu e de acord cu ce spui(cu modelajul,zic).
pentru ca e razvratire,aceasta.
fiecare se "modeleaza" pe sine,nici macar pe semenii lui.
pe cont propriu,nimeni n-are cum sa fie,pentru ca-si ia "materialul de prelucrat" din ceea ce a lasat Dumnezeu,si Acesta se supara si cind te prelucrezi prost pe tine,darmite pe altii...Te sterge de tot din fire.
Hai sa nu ne mai ingamfam,oameni.
Dumnezeu e singurul care poate sa ceara socoteala satanei,deci nu Dumnezeu e dat dracului,ci Dumnezeu il ia pe dracu` la intrebari.
dar,sigur,fiecare raspunde personal de felul cum foloseste cuvintele.
Asa cum zici si este,
Si nu iti dau dreptate ca la prosti.
Sunt de acord cu tine intrucat,
A mea filozofie e mamut.
In dansa totul este cu putinta,
Deci si aceste ale tale texte.
Orice este posibil,
Dar probabil?
Ramane un mister inegalabil.
Editat Dum 10 apr 2011 21:39
Nimeni de Nimic
Dialog
-Si acum?
-Acum ce?
-Ce fac?
-Nimic.
-Pot sa fac nimic?
-Da.
-Cum asta?
-Pur si simplu.
-Deci?
-Taci.
-Tac.
-Da, ce auzi?
-Nimic.
-E vezi, tacand auzi nimic.
-Si cu asta ce/am facut?
-Nimic.
-Nu mai inteleg.
-Exact asta trebuie, sa te deturnezi de la rutina trairii tale, abandoneaza tot, abandoneaza\te si reconstruieste/te.
Abandonandu/te, refuzand manifestarea clasica, incepi sa iti dai seama de marea tacere ce te afli dar nu stii.
Pe masura ce te descoperi pe tine, suportul, substratul, bazalul pe care se cultiva tot acest existential, toate aceste manifestari existentale psihico /fizico/spirituale, delimitezi si poti reconstrui altceva, poti cultiva in brazda "a-fi", intru cunostinta de cauza nu deavalma asa cum ai facut toata viata.
-Si zici ca e posibil?
-Desigur, daca intelegi ce zic, si daca te straduiesti.
Cel putin ia seama la tine intru cunostinta celor cunoscute si intelese, si astfel, treptat constientizezi tot mai mult, vor veni si roadele.
Editat Mie 13 apr 2011 18:16
Cineva imi spunea mai demult ca oamenii sunt trepte pe care urci pt. a ajunge la propria-ti implinire. Sa nu ma intrebi ce legatura are cu ce-ai scris tu, cu tine, ca n-are, e doar un impuls de moment, asa mi-a venit.
Z e r o a scris:Cineva imi spunea mai demult ca oamenii sunt trepte pe care urci pt. a ajunge la propria-ti implinire. Sa nu ma intrebi ce legatura are cu ce-ai scris tu, cu tine, ca n-are, e doar un impuls de moment, asa mi-a venit.
Poate acum o saptamana te contraziceam deoarece nu suna ...., om = treapta pe care urci.
Acumn insa 
Pot spune un singur lucru, in capul meu, in mintea mea, de fapt in realitatea mea, nu e nici un om "in carne si oase", sunt numai trairile mele (informatie) de toate felurile (senzitive, perceptive, ca reprezentari, de gandirea (inclusiv intelegerea), afective, de limbaj, imaginatie etc, etc, etc.), iar eu, nu am masura si mai ales nu am caderea de a aprecia valoarea a ceva (deci nici a ceea ce spui tu), ca nu am nici cel putin masura de a nu uita asta (ceea ce tocmai am spus), ce sa mai zic. 
Zic si eu verzi desi sunt uscate. :)
Am ezitat mult sa postez acest cantecel, dar ce mai conteaza:
Căntecul lui Afi
Sunt A-fi, a fi sunt,
Sunt A-fi, şi at
Bine ca te-ai razgandit si l-ai postat. Ma intreb ce te-a determinat sa amai postarea. Sa fie orgoliul?! De acord cu ce-ai spus despre oameni, ma duce cu gandul la... dar mai bine nu mai spun la ce, ca iar fac pocinoage.
Inca ceva: aspiratiile pot fi piedici?
Sa fi fost orgoliul?
De ce nu, 90% sunt orgoliu, sunt om si sunt orgoliu tot asa cum sunt 70% apa(conform anumitor informatii).
De fapt eu nu ma identific cu nimic din toate acestea decat in virtutea obisnuintelor, invataturilor acestui "joc" care e viata si lumea, ma constat participant la "jocul de/a existenta".
Am spus si eu ceva, sa nu tac...
-Aspiratii pot fi piedici?
-Dar piedicile pot fi aspiratii?
Totul depinde de perspectiva de a privi, eu pot spune ceva acum, dar, peste cateva minute, o ora, o zi, o luna, an, pot spune altceva, deoarece, eu sunt supus unei continue transformari, au loc transformari in fiecare moment de realitate, moment de prezent (momentul de realitate e mult mai mic decat secunda).
Asadar ce sa raspund, si orice as raspunde nu e decat un punct de vedere personal. Unde mai pui ca nu te cunosc, nu stiu ce nivel ai.
Revenind, fara piedici nu inveti nimic deoarece nu ai posibilitatea de a compara, de a/ti da seama, de a aprecia, de a intelege valoarea, de aceea piedicile pot fi aspiratii acolo unde prisoseste lucrarea catre desavarsire (doar filozofez si eu, asemenea faptele sunt prea inalte pt. nivelul meu).
Aspitatiile sunt potrivite intro societate ca a noastra.
Aspiratiile oricum sunt necesare ca sa iti mentii echilibrul.
Cand insa aspiratiile se confunda tot mai mult cu dorintele, iar dorintele sunt tot mai mult aducatoare de atasamente, in consecinta de o posibila conditionare si chiar de dependenta, deja se intra in conflict cu insasi naturaletea constructivei existentiale in care te constati "A-fi".
Parerea mea acum, referitor la cineva ca mine, este:
aspiratiile sunt folositoare, conceptele sunt folositoare, deci trairile de orice fel sunt folositoare, cu conditia ca eu sa ma folosesc de ele si sa nu ajung ca eu sa depind de ele, aceasta e libertatea, dar na, filozofez numai si atat.
Editat Dum 17 apr 2011 18:39
Da, atata timp cat nu te agati cu disperare, cu dintii, de ele, cand ele insele devin un scop si uiti pana si unde vrei sa ajungi aspirand. Si ca sa fiu inteleasa am sa dau un exemplu: vreau sa am bani ca sa fiu fericita si toata ziua muncesc ca sa-i produc, timpul trece, iar eu strang ban pe ban, tot mai multi, pt. ca intr-o zi stiu ca ei imi vor aduce fericirea. Iar ziua aia nu mai vine niciodata.