Asta-s eu. Arunc grenada si plec.
Apoi sincer, semnatura aia spune adevarul. (w00t)
Sinuciderea
Început de White_flag, Joi 3 mar 2011 · 178 răspunsuri · 17.818 vizualizări · închis
Eu cred ca aici este cel mai bine definita sinuciderea:http://ro.shvoong.com/social-sciences/psychology/1784922-sinuciderea/
Viata e o aventura. Oamenii nu-si dau seama, dar fiecare dintre noi putem scrie best-sellere despre vietile noastre. Cu cat mai lunga viata, cu atat mai interesanta cartea. Si mie imi trecea prin cap prin liceu sa ma sinucid. Si de ce ? Din ratiuni stupide. Credeam ca trebuie sa am langa mine marea dragoste, credeam ca trebuie sa fiu plin de bogatii, credeam ca trebuie sa fiu popular, credeam ca trebuie sa fiu deosebit de frumos... Multe credeam. Si nu m-am sinucis. Aveam vreo 16 ani cand m-a incercat gandul asta si nu m-am sinucis. Asa ca m-am ales cu o poveste. Povestea mea...
Am fugit de acasa si am ajuns la Slobozia, la niste oameni pe care nu ii cunosteam, cu un prieten. Pe la 12 noaptea de draci ce aveam pe mine am rupt un gardulet din fata blocului sa ma duc sa ii sparg capul acelui prieten cu o teava din gard.
Mai tarziu am dat la o scoala militara si am picat. Voiam sa raman la tara, sa cresc vaci si porci. N-am ramas, m-am intors acasa. Am lucrat jumatate de an ca operator foto. Am invatat multe despre a vorbi cu omul, dar mai ales despre a-l minti pe om(client). Am invatat si cum sa il fur pe patron. Mai tarziu insa am vrut altceva, nu mi-a mai placut acolo.
Am incercat pe rand operator PC, unde am vazut ce se poate ascunde in bucataria unui restaurant cu pretentii, operator xerox, unde am vazut ca un patron, chiar si infirm, poate fi cinstit, si ma poate plati pentru perioada de proba chiar daca nu ma va angaja, operator foto din nou, unde am invatat ca unii oameni sunt jegosi si caini si au pretentii stupide pe un salariu de rahat, curier biciclist - unde nu mi-au dat bicicleta si mergeam pe naspa cu RATB de faceam basici la talpi, pana i-am mintit ca sufar cu inima si ca nu pot lucra asa ceva, angajat KFC, unde am invatat ce inseamna sclavia moderna pe un salariu derizoriu, operator call center de noapte, unde am inteles ce este o slujba fantoma(aceea unde iti distrugi sanatatea si daca nu ai un rezultat imediat, vii la munca pe banii tai, ca salariu iei numai daca ii convingi pe oameni de ce vrei tu)...
In final m-a luat la armata. Nu am amanat-o, o vedeam ca pe o salvare. Aveam filme cu Rambo in cap. Un noroc chior a facut ca un om pe care nu il cunosc nici in ziua de azi sa ma "ajute" sa fac armata in Bucuresti, fara sa imi ceara nimic. In armata am intalnit un fost coleg de clasa din liceu, care era cu un an mai mare, deci fusese incorporat mai devreme. Fiind priceput la calculatoare, un sef din unitatea aia il luase pe post de scrib. El m-a ajutat sa ma orientez si eu pe un post de scrib si sa beneficiez de protectia unui sef, ca de maturat si de sapat deja eram satul, imi iesisera din cap toate filmele cu Rambo. De data asta ajutorul nu a fost gratis. I-am dat colegului vechiul meu Pentium 1 (atunci abia aparusera Pentium 3), el la schimb mi-a dat o statie de amplificare nefunctionala pe care in final am uitat-o pe undeva.
La sfarsitul armatei am mai incercat o data la acea scoala militara. De data asta am luat. Am tras cu majoritatea armelor din dotarea armatei romane, am facut aplicatii in padure, am invatat tehnici de lupta si cel mai important, am invatat sa nu ma tem cam de nimeni si de nimic. Am invatat sa fiu curajos. Asa am devenit cadru militar.
Dupa armata mi-am luat o motocicleta ca mi se pusese pata. Am condus-o un an fara permis. M-au turnat colegii la comandant si asta a vrut sa mi-o retina (desi nu avea nicio baza legala). L-am fraierit si am luat-o inapoi. Avea 50 cp. M-am saturat de ea ca mi se parea ca merge incet si mai tarziu am luat una de 145 cp. Cu ea am batut autostrada la 5 grade Celsius, calare spre o viitoare poveste de dragoste la care nu ma asteptam.
Dragostea m-a urmat in Bucuresti. Ne-am mutat cu chirie. Am calatorit. Am dat piept cu unele dintre greutatile vietii, dar si cu unele dintre placerile ei. In final aceea a luat sfarsit. Pe parcurs situatia financiara m-a fortat sa vand motorul de 145 cp si sa imi iau unul de 116 cp.
A urmat un an de zile de bantuire. Umblatura, bautura, vise, deriva.
Mai tarziu a inceput o noua poveste de dragoste.
Povestea mea continua... Pentru ca nu m-am sinucis la 16 ani. Viata e o aventura, trebuie doar traita.
Am 26 de ani si pot scrie o carte. Voi nu vreti sa aveti 26 de ani ? Sau mai mult, ca acea carte, a voastra sa aiba mai multe pagini, mai multe intamplari, mai multe invataminte ?
Ganditi-va bine daca va trece prin cap sinuciderea. Ganditi-va foarte bine. Viata va rezerva lucruri la care nu va asteptati.
Eu cand eram mic voiam sa fiu cosmonaut, nu militar. Cand eram in liceu ma vaitam ca sunt urat sau slab sau orice alt motiv si ca d-aia nu ma plac fetele. N-am visat niciodata ca voi merge pe motocicleta, cu atat mai putin pe propria motocicleta.
Ganditi-va bine, viata are multe sa va ofere, lucruri la care nici nu visati. Nu o refuzati.
Traiti-o ! :)
Nu ratati sansa de a vedea ce va rezerva ! :)
Editat Lun 4 apr 2011 06:03
Scorpionul_Rosu a scris:Viata e o aventura. Oamenii nu-si dau seama, dar fiecare dintre noi putem scrie best-sellere despre vietile noastre. Cu cat mai lunga viata, cu atat mai interesanta cartea. Si mie imi trecea prin cap prin liceu sa ma sinucid. Si de ce ? Din ratiuni stupide. Credeam ca trebuie sa am langa mine marea dragoste, credeam ca trebuie sa fiu plin de bogatii, credeam ca trebuie sa fiu popular, credeam ca trebuie sa fiu deosebit de frumos... Multe credeam. Si nu m-am sinucis. Aveam vreo 16 ani cand m-a incercat gandul asta si nu m-am sinucis. Asa ca m-am ales cu o poveste. Povestea mea...
Am fugit de acasa si am ajuns la Slobozia, la niste oameni pe care nu ii cunosteam, cu un prieten. Pe la 12 noaptea de draci ce aveam pe mine am rupt un gardulet din fata blocului sa ma duc sa ii sparg capul acelui prieten cu o teava din gard.
Mai tarziu am dat la o scoala militara si am picat. Voiam sa raman la tara, sa cresc vaci si porci. N-am ramas, m-am intors acasa. Am lucrat jumatate de an ca operator foto. Am invatat multe despre a vorbi cu omul, dar mai ales despre a-l minti pe om(client). Am invatat si cum sa il fur pe patron. Mai tarziu insa am vrut altceva, nu mi-a mai placut acolo.
Am incercat pe rand operator PC, unde am vazut ce se poate ascunde in bucataria unui restaurant cu pretentii, operator xerox, unde am vazut ca un patron, chiar si infirm, poate fi cinstit, si ma poate plati pentru perioada de proba chiar daca nu ma va angaja, operator foto din nou, unde am invatat ca unii oameni sunt jegosi si caini si au pretentii stupide pe un salariu de rahat, curier biciclist - unde nu mi-au dat bicicleta si mergeam pe naspa cu RATB de faceam basici la talpi, pana i-am mintit ca sufar cu inima si ca nu pot lucra asa ceva, angajat KFC, unde am invatat ce inseamna sclavia moderna pe un salariu derizoriu, operator call center de noapte, unde am inteles ce este o slujba fantoma(aceea unde iti distrugi sanatatea si daca nu ai un rezultat imediat, vii la munca pe banii tai, ca salariu iei numai daca ii convingi pe oameni de ce vrei tu)...
In final m-a luat la armata. Nu am amanat-o, o vedeam ca pe o salvare. Aveam filme cu Rambo in cap. Un noroc chior a facut ca un om pe care nu il cunosc nici in ziua de azi sa ma "ajute" sa fac armata in Bucuresti, fara sa imi ceara nimic. In armata am intalnit un fost coleg de clasa din liceu, care era cu un an mai mare, deci fusese incorporat mai devreme. Fiind priceput la calculatoare, un sef din unitatea aia il luase pe post de scrib. El m-a ajutat sa ma orientez si eu pe un post de scrib si sa beneficiez de protectia unui sef, ca de maturat si de sapat deja eram satul, imi iesisera din cap toate filmele cu Rambo. De data asta ajutorul nu a fost gratis. I-am dat colegului vechiul meu Pentium 1 (atunci abia aparusera Pentium 3), el la schimb mi-a dat o statie de amplificare nefunctionala pe care in final am uitat-o pe undeva.
La sfarsitul armatei am mai incercat o data la acea scoala militara. De data asta am luat. Am tras cu majoritatea armelor din dotarea armatei romane, am facut aplicatii in padure, am invatat tehnici de lupta si cel mai important, am invatat sa nu ma tem cam de nimeni si de nimic. Am invatat sa fiu curajos. Asa am devenit cadru militar.
Dupa armata mi-am luat o motocicleta ca mi se pusese pata. Am condus-o un an fara permis. M-au turnat colegii la comandant si asta a vrut sa mi-o retina (desi nu avea nicio baza legala). L-am fraierit si am luat-o inapoi. Avea 50 cp. M-am saturat de ea ca mi se parea ca merge incet si mai tarziu am luat una de 145 cp. Cu ea am batut autostrada la 5 grade Celsius, calare spre o viitoare poveste de dragoste la care nu ma asteptam.
Dragostea m-a urmat in Bucuresti. Ne-am mutat cu chirie. Am calatorit. Am dat piept cu unele dintre greutatile vietii, dar si cu unele dintre placerile ei. In final aceea a luat sfarsit. Pe parcurs situatia financiara m-a fortat sa vand motorul de 145 cp si sa imi iau unul de 116 cp.
A urmat un an de zile de bantuire. Umblatura, bautura, vise, deriva.
Mai tarziu a inceput o noua poveste de dragoste.
Povestea mea continua... Pentru ca nu m-am sinucis la 16 ani. Viata e o aventura, trebuie doar traita.
Am 26 de ani si pot scrie o carte. Voi nu vreti sa aveti 26 de ani ? Sau mai mult, ca acea carte, a voastra sa aiba mai multe pagini, mai multe intamplari, mai multe invataminte ?
Ganditi-va bine daca va trece prin cap sinuciderea. Ganditi-va foarte bine. Viata va rezerva lucruri la care nu va asteptati.
Eu cand eram mic voiam sa fiu cosmonaut, nu militar. Cand eram in liceu ma vaitam ca sunt urat sau slab sau orice alt motiv si ca d-aia nu ma plac fetele. N-am visat niciodata ca voi merge pe motocicleta, cu atat mai putin pe propria motocicleta.
Ganditi-va bine, viata are multe sa va ofere, lucruri la care nici nu visati. Nu o refuzati.
Traiti-o ! :)
Nu ratati sansa de a vedea ce va rezerva ! :)
Nu ma sinucid dar voi spune asta:
Deceaba traiesti 26-36-86 de ani daca tu stai majoritatea timpului in casa pe calculator -internet sau jocuri video(ca mine).Ce carte sa scriu?as putea sa sa umplu sute de pagini doar cu ,,vezi pagina anterioara''Si oricum e doar un cliseu aceasta poveste a vietii tale numai tu stii cat de kkt este sau de misto si nu intereseaza pe absolut nimeni.Aceleasi rutine zi de zi pana intr-o zi in care pur si simplu nu te mai trezesti in aceasta lume.Din aceasta perspectiva : decat sa transformi manacarea in rahat si sa respiri si sa faci asta zeci de ani de zile mai bine te sinucizi
Mai Deceived...eu ti-am mai spus-o si ti-o repet. Nu mai astepta sa iti cada din cer.
Pune mana si make it happen.
Pentru inceput, baga un voluntariat ca numai bine iti poate face.
Scorpionul_Rosu a scris:Ganditi-va bine, viata are multe sa va ofere, lucruri la care nici nu visati. Nu o refuzati.
Traiti-o ! :)
Nu ratati sansa de a vedea ce va rezerva ! :)
Mi-a placut cum ai vorbit despre viata.Intr-adevar,cred ca mai avem multe de aflat,de invatat.Nici macar pe noi nu am ajuns sa ne cunoastem prea bine.
O sa tot intalnim impotrivitori,oameni care sa vrea sa ne opreasca,blasfemii si alte rautati,dar putem vedea partea plina a paharului pentru ca Dumnezeu ne ajuta.
De ce sa ne inecam intr-un pahar cu apa?Doar pentru ca nu avem loc de munca sau prieteni nu inseamna ca nu avem viata.
In lume sunt razboaie,cutremure,foamete!Nu stiu daca oamenii aia se gandesc la sinucidere atat cat se gandesc cei care nu au niciuna dintre greutatile astea.
De ce sa ne grabim sa murim? 
Ana1996 a scris:pentru ca Dumnezeu ne ajuta.
Pe mine ma ajuta Mos Craciun. De ce ma jignesti ridicand in slavi doar pe zeul tau imaginar ? Singurul zeu real este Mos Craciun.
Ana1996 a scris:Nu stiu daca oamenii aia se gandesc la sinucidere atat cat se gandesc cei care nu au niciuna dintre greutatile astea.
Un om care se gandeste la sinucidere are greutati sufletesti mai mari decat aceia care sunt prin razboaie. E vorba de reactiile chimice care au loc in creier. In creierul unui om care se gandeste la sinucidere, au loc mai multe reactii negative decat in cazul "copiilor din Africa". Prin urmare, acel om are mai multe greutati decat acei copii. E un efect real care in principiu se poate masura. Nu e doar o fita.
Scorpionule, tu ai trait ca sa poti sa scrii o astfel de poveste. Dar cei care vor sa se sinucida, tocmai de aceea vor, pentru ca nu au trait nicio poveste. Banuiesc...
Sa nu se inteleaga aici ca incurajez sinuciderea. Doar fac o analiza obiectiva a lucrurilor.
Abc2009ro a scris:Pe mine ma ajuta Mos Craciun. De ce ma jignesti ridicand in slavi doar pe zeul tau imaginar ? Singurul zeu real este Mos Craciun.
No hai să respectăm credinţa si dreptul la alegerea căilor pe care vrea să le urmeze ale fiecăruia.
Pentru mine nu este un "zeu imaginar",mă încred în el şi rog să nu fiu desconsiderată pentru asta,aşa cum nici eu nu îi desconsider pe ceilalţi din cauza ideilor si normelor pe care se bazează.Mulţumesc pentru înţelegere!
Abc2009ro a scris:E un efect real care in principiu se poate masura. Nu e doar o fita.
Nu am spus că suferinţa diferită de cele enumerate de mine e "o fiţă".Cu toţii suferim,cu toţii avem greutăţi(chiar şi eu),dar trebuie să le depăşim fără să ne sinucidem.
Abc2009ro a scris:Sa nu se inteleaga aici ca incurajez sinuciderea. Doar fac o analiza obiectiva a lucrurilor.
Nu,stai liniştit.Presupun că nu asta s-a înţeles. :) 
Editat Mie 6 apr 2011 17:41
Deceivedc1 a scris:Sinuciderea ta,pentru mine ar fi ca o secunda de pace.In alta ordine de idei,decat sa te sinucizi...vreau sa-ti propun ceva in privat desigur.Da-mi un mesaj pentru detalii.
Nu-ti pot da mesaj privat. Ai doar 5 mesaje pe forum... Trebuie sa ai 10 sau 15, parca, pentru a trimite/ primi mesaje private.
White_flag a scris:Nu-ti pot da mesaj privat. Ai doar 5 mesaje pe forum... Trebuie sa ai 10 sau 15, parca, pentru a trimite/ primi mesaje private.
De fapt,e vorba de 30 de mesaje. :D
Uite-aici: http://www.roportal.ro/discutii/topic/72575-explicatii-suplimentare-legate-de-grupurile-userilor/ 