Medicamentul
O familie suparata, a carei fetita era grav bolnava si necesita un medicament urgent dupa care a plecat un tata ingrijorat la culme.
Dupa treizeci de ani, fata s-a facut mare, s-a maritat si avea un baietel care era si el la randul lui tare bolnav pentru care tatal pleca dupa un medicament si sotia nu-l lasa, motivand ca asa a plecat si tatal ei acum treizeci de ani si nu s-a mai intors.
Atunci a sunat soneria si la deschiderea usii bunicul din prag a zis:
-V-am adus medicamentul!!!
Alta
O mana i se aseza pe umar;
-Nu te intoarce! Nu-ti fie teama!Ai sa ma privesti indata!
-Cine esti? spuse el.
-Ma tem ca o sa ai o surpriza.Sunt chiar tu.
-Esti nebun?Esti cumva din viitorul meu? Am citit una sau doua povesti tampite pe tema asta.
-Nu, sunt tu, chiar acum, in locul acesta, dar intr-o lume putin decalata, ceea ce tu ai numi o lume paralela.
Si acum, intoarce-te!
Se inspectara din talpi pana in crestet.
-Merge!Mai ales ca eu nu-i cunosc pe toti, dar sunt intr-o situatie speciala, care imi ingaduie sa fac din cand in cand o plimbare aiurea.
-Oamenii au sa ne ia drept gemeni.
-Sotia ta este foarte frumosa, spuse dublura, ai dus-o in calatoriile care i le-ai promis?
-Nu, raspune unicatul.
Departindu-se unicatul ajunse acasa.
-Nevasta ce faci? Si o saruta pe gura.
-Ce-i cu tine? De ani de zile nu te-ai mai purtat asa!
-In seara asta am invatat cate ceva si maine ma duc sa cumpar biletele pentru calatoriile promise la nunta.
A doua zi pe seara se intoarse acasa, cu bratele pline de pachete si biletele promise.
-Nevasta, unde esti?
-Aici, spuse ea posac.
Avea un glas oarecare, ochii nu-i mai luceau, pletele rare pareau unsuroase, colturile buzelor erau incremenite si lasate si avea pungi sub ochi.
Se apuca sa rupa in nestire biletele si se apropie de ea pana o atinse, apoi, imbratisand-o fara placere, stiu ca era schimbata, intr-un fel ce nu putea fi precizat, ca era ALTA.
Antitacere
Nimeni n-a stiut sa explice vreodata de ce aud gandurile oamenilor. Dar maine ii voi pierde. In inima spatiului n-am sa mai aud nimic. Am sa fiu singur. Va trebui sa-mi amintesc mereu de larma ca sa rezist.
Toate acestea se petrecusera cu treizeci de ani in urma, treizeci de ani de tacere.
Pana cand a venit o alta astronava cu telepati ca si el.
Si au incercat sa comunice cu el, dar....
''Treizeci de ani de tacere si de singuratate, si iata-ma surd si mut.''
Si se gandi la ploaie, la incantatoarea ploaie de timp care-l izolase, picatura cu picatura, brodand, secunda dupa secunda, o perdea minutioasa definitiva si opaca.
Fara titlu
Intr-o seara, un tip statea cu nevasta de vorba despre eutanasiere.
Si ii spunea: "sa nu ma lasi niciodata sa stau intr-o stare vegetativa, sa fiu dependent de o masina si alimentat cu lichide;daca o sa fiu vreodata intr-o astfel de stare, te rog sa debransezi toate aparatele care ma tin in viata."
Si atunci ea s-a ridicat, a inchis televizorul si calculatorul si i-a aruncat berea.
Examenul
Era foarte ingrijorat, avea examen si nu mai putea dormi noaptea, se perpelea de pe o parte pe alta.
Cand suna ceasul era deja intre vis si trezie, se imbraca repede si fugi sa ajunga la timp.
Testul era computerizat si dura cca.12 ore cu pauze la doua ore de 10 min., intrebarile multe de la mecanica relativista pana la istoria civilizatiilor.
La sfarsit era complet epuizat, ajuns acasa a dormit neintors o zi intrega.
S-a cautat pe liste si a sarit in sus de bucurie: reusise!
Postul de ajutor de maturator stradal era al lui!
Ruinele Edenului
Intr-o zi, Adam se plimba cu cei doi fii ai sai Cain si Abel. Au trecut pe langa ruinele gradinii Edenului. Unul dintre copii a intrebat:
- Ce este acolo taticule?
- Acolo este locul unde maica-ta ne-a mancat casa si viitorul, a raspuns Adam ingandurat