Cum a ajuns Rom

Athmy a scris:

Exista cazuri si cazuri. Eu vorbeam de cazul cand femeia doreste avort dar sotul e mai cu capul pe umeri si o impiedica. Si sunt cazuri. Acum am un coleg, foarte tanar, care are copil de 8 luni, si spune ca primul lucru pe care il face cand vine de la lucru e sa mearga la patutul fetitei, nici nu are ochi pentru altceva :roll:

E asa frumos ca te impresioneaza. Tatii sunt minunati, si e gresit sa judeci ca nu le pasa. Dar cine nu se ia din dragoste o sa aiba probleme cu sau fara copii.

Ma bucur pentru colegul tau, sa-i traiasca fetita si sa se bucure de ea

Dar gindeste-te si la cazurile opuse cazului copilului tau. Cam despre acestea ar fi vorba in propozitie si care din pacate sunt atit de multe incit poti prezuma ca fiind majoritare.

buleala a scris:

cand le da primul dinte?!

cati copii ai ingrijit pharrell?

Pff... la 6 luni de obicei.

Spune-mi ca atunci e pregatit sa manance ciorba!!!!

Cand nici paine nu ai voie sa ii dai!!

In unele cazuri poate o bucatica de paine.

Si ca sa-ti raspund la intrebare...n-am decat 8 nepoti!!

Care ghici ce, au fost toti sugari.

Cassandra a scris:

Ma bucur pentru colegul tau, sa-i traiasca fetita si sa se bucure de ea :roll:

Dar gindeste-te si la cazurile opuse cazului copilului tau. Cam despre acestea ar fi vorba in propozitie si care din pacate sunt atit de multe incit poti prezuma ca fiind majoritare.

Nu as putea. Eu in viata am intalnit numai cazuri pozitive si cred cu tarie ca tatii sunt buni. Nu sunt perfecti, dar au inima. Cazul in care copilul este o intamplare, nu mi-as putea da cu parerea si nu as putea generaliza pentru ca nu cunosc. Dar oamenii pe care ii cunosc sunt tati buni, si despre ei vorbesc.

Pharrell24 a scris:

Eu te intrebam simplu..cum poti sa compari necesitatile unui pui de caine, cu alea ale unui sugar?

Nu despre dreptul la viata era intrebarea mea.

De ce imi pui vorbe in gura aiurea?

ei, afla un lucru; pe mine ma costa mai mult cainii care-i am, fata de cat cheltuie o familie amarata cu cresterea copiilor.

iarasi, cat cheltui cu matzele mele, puteam lejer sa cresc un copil.

Ne intoarcem la ceea ce vorbeam mai devreme: problema apare dupa nasterea copilului. Abia atunci iti dai seama ce inseamna cu adevarat un copil.

Esti pregatit/a sa faci fata nevoilor unui copil in nume propriu si pe termen lung sau permanent, felicitari! nu esti, mai gindeste-te inainte sa nenorocesti cu buna stiinta, din egoism ori orgoliu o alta fiinta recunoscuta ca atare.

buleala a scris:

ei, afla un lucru; pe mine ma costa mai mult cainii care-i am, fata de cat cheltuie o familie amarata cu cresterea copiilor.

iarasi, cat cheltui cu matzele mele, puteam lejer sa cresc un copil.

Si de ce ai impresia ca isi permit toti sa cheltuie cat cheltui tu?

De ce esti convins ca toti au de unde si respingi din start, varianta ca unii, care nu-s putini, nu au ce manca??

Pharrell24 a scris:

Pff... la 6 luni de obicei.

Si ca sa-ti raspund la intrebare...n-am decat 8 nepoti!!

Care ghici ce, au fost toti sugari.

sa-ti traiasca!

ia spune-mi tu, este cumva un efort supraomenesc sa cresti un copil?

dupa ce-i avem, putem spune ca: asta trebuia avortat iar asta tinut?

Pharrell24 a scris:

Si de ce ai impresia ca isi permit toti sa cheltuie cat cheltui tu?

De ce esti convins ca toti au de unde si respingi din start, varianta ca unii, care nu-s putini, nu au ce mana??

pentru ca noi si parintii nostri n-am fost cresuti cu pampers; lumea, oricat de amarata a fost, a reusit sa creasca copii.

si nu putem spune acum, ca ala-i crescut in puf iar celalalt in paie.

important este ca un copil sa fie dorit si crescut cu dragoste.

buleala a scris:

sa-ti traiasca!

ia spune-mi tu, este cumva un efort supraomenesc sa cresti un copil?

dupa ce-i avem, putem spune ca: asta trebuia avortat iar asta tinut?

Multumesc.

Este efort supraomenesc atunci cand nu ai cu ce.

Decat sa vad cum creste un copil chinuit, cu lipsuri...malnutrit, dezbracat, bolnav...prefer varianta cealalta.

Nu-s de acord cu avortul drept masura de contraceptie.Sunt de acord cu gandirea rationala.

Adica : Am cu ce sa il cresc, nu il chinui si nu-s singura..atunci ok.

Nu am cu ce sa il cresc, sunt singura, nu o sa am ce sa ii dau sa manance pentru ca nu ma ajuta nimeni...plus de asta mai am cativa ani de facultate si mai mult ca sigur, nu o mai reiau...atunci nu mai sunt vehement, daca decide sa avorteze.

Cam asta e parerea mea despre avort.

buleala a scris:

sa-ti traiasca!

ia spune-mi tu, este cumva un efort supraomenesc sa cresti un copil?

dupa ce-i avem, putem spune ca: asta trebuia avortat iar asta tinut?

Din pacate sa cresti un copil este un efort extraordinar.

Nu se rezuma la a-l hrani si imbraca, trimite la scoala...presupune stat cu el, vorbit cu el, sa fii model pentru el, inseamna sa te ocupi sa ii asiguri o personalitate afectiva (suna obsedant, stiu) cit mai echilibrata, cit mai potrivita pentru a deveni un adult responsabil la rindul lui.

Altfel, daca va fi un adult tarat, instabil, va contribui la instabilitatea si dezechilibrul propriei societati al carei membru este.

Of, e tare greu sa cresti un copil de unul singur, sa ii asiguri viitorul de om in societate.

Asa gandeam si eu si asa gandesc oamenii tineri, neexperimentati.

Dar acum, dupa multi ani, imi spun ca mai greu este ca ne imaginam ca nu putem, nu suntem in stare. Daca am crede ca se poate sigur am face fapte mai bune, si am fi mandri de noi. Daca avem gandirea plina de obstacole cel mai usor e retragerea in spatele lor. Dar multi inca mai avem gandirea plina de NU POT, este o realitate mai adevarata decat aceea ca e greu sa cresti un copil.