Nu-mi iubesc copilul, din vina mamei lui.

bydy a scris:

Am intalnit recent un tip, care are un copil dintr-o relatie neoficiala.

Copilul are aproape 6 ani, iar el mi-a spus ca s-a racit de copil, din pricina mamei acestuia. Nu locuiesc impreuna, nu au locuit niciodata. Iar cand el se duce sa vada copilul, mama il invata sa ii zica... fel de fel de chestii. Ba mai mult, isi respinge tatal si se ascunde in alta camera.

copilul este mic si nu isi da seama ceea ce face ....asculta de parintele care ii este cel mai aproapiat, care il creste ( in acest caz de mama lui ) ... totusi sa se duca sa-si vada copilul si are sa vada ca atunci cand va mai creste acesta nu o sa se mai comporte asa cu el... este pacat sa dam vina pe copii din cauza parintilor ... :)

Ce trist este cand se ajunge intr-un astfel de punct. Nu spun ca nu este posibil sa ajungi sa simti asa ceva...dar, ma intreb, a incercat si el mai mult?

Este totusi vorba de un copil, un copil care peste vreo 10 ani ii va cere socoteala, pentru ca o va face sigur!!

Pe internet sunt foarte multe materiale despre situatii conflictuale intre parinti si idei despre cum pot fi rezolvate acestea. De asemenea ar putea vizita un consilier parental, psiholog..ceva..Ideea este ca nu trebuie sa permita indepartarea de copil...doar daca este o situatie foarte convenabila pentru el si de fapt nu-si doreste o implicare in viata copilului.

Consider ca atunci cand ai ajuns sa fii parinte...indiferent ca l-ai dorit sau nu, ai o responsabilitate pe care trebuie sa ti-o asumi, implicit sa gasesti cai de a te apropia nu doar de copil ci si de mama. Este important sa ai o relatie decenta cu mama.

Flavia2010 a scris:

Ce trist este cand se ajunge intr-un astfel de punct. Nu spun ca nu este posibil sa ajungi sa simti asa ceva...dar, ma intreb, a incercat si el mai mult?

Este totusi vorba de un copil, un copil care peste vreo 10 ani ii va cere socoteala, pentru ca o va face sigur!!

Pe internet sunt foarte multe materiale despre situatii conflictuale intre parinti si idei despre cum pot fi rezolvate acestea. De asemenea ar putea vizita un consilier parental, psiholog..ceva..Ideea este ca nu trebuie sa permita indepartarea de copil...doar daca este o situatie foarte convenabila pentru el si de fapt nu-si doreste o implicare in viata copilului.

Consider ca atunci cand ai ajuns sa fii parinte...indiferent ca l-ai dorit sau nu, ai o responsabilitate pe care trebuie sa ti-o asumi, implicit sa gasesti cai de a te apropia nu doar de copil ci si de mama. Este important sa ai o relatie decenta cu mama.

Am citit acest topic si am constatat ca toate fetele il judeca numai pe EL*. Am inteles ca cei doi au avut o relatie fara obligatii. Fata a vrut sa forteze nota anuntandu-l ca va avea un copil, fie sa o ceara de nevasta , fie sa-i plateasca pensia alimentara. Fiind tanara si proasta, a crezut ca din pensia alimentara va trai si ea bine mersi. Numai ca legea in Romania, calculeaza pensia alimentara / un copil, echivalentul unui salariu minim/economie, asta in cazul cand tatal are un venit de mii de euro;** columbeanu, nastase si alti bogatasi**.. Cand tatal este salariat, se calculeaza , 15% din salariu.

Copilul este educat in asa maniera incat sa-l perceapa pe tatal**, ca pe un dusman, rau:** mi-a distrus viata...... si nu te iubeste ca iata nu avem ce manca ** etc. Asta insemneaza ca mama**, a ramas in continuare ;**proasta si speculanta, ca influenteaza negativ copilul.

Am, vazut ca aproape toate ati spus ca: *va creste copilul mare si va intelege**. Ce va intelege??.

Ca, tatal**, un barbat s-a culcat cu mama sa si aceasta a vrut sa-l prinda in *mreje** rezultand EL(copilul).

Acum se ramane gravida doar accidental si pentru asta exista pilula de dupa, sau absorptia fatului(oului), asta se face in interval de 1 luna, cand este doar conceput oul.

Asa ca bagati bine la cap, cand un barbat este intr-o relatie cu voi, considerati-o doar o relatie si atat. Pasul urmator trebuie sa fie de la el, el va cere sau nu in casatorie, voi acceptati , sau nu. Insa nu anuntati surpriza de genul:** am ramas gravida si vreau copilul, ca nu pot, este pacat si alte ineptii. Acest gen de comportament/fata, este periculos, atat pentru ea, cat mai mult pentru copii. De aceia sunt atitia copii abandonati, sau daca nu sunt abandonati, sunt crescuti intr-o continua incertititudine, reprosuri, conflicte si neajunsuri.

Concluzie; Cand copilul va creste mare, mama va fi aceia care va fi **piaza rea*. Tatal va fi doar un barbat care intamplator a avut o aventura cu mama sa, dar care din mila a ajutat cat a putut/financiar, pentru cresterea lui. Ca mama il monteaza pe copil impotriva tatalui , asta este cea mai mare greseala si este in defavoarea copilului.

Alta concluzie: daca tot sunteti moderne si sexul face p[arte din asta, atunci fiti l;a fel si nu mai faceti copii ca dupa aceia sa-i ditrugeti, sentimental, moral etc. Va va judeca pe voi. Arma este in mainele voastre, nu va jucati cu focul , este rscant. Copilul se face sau nu, in doi, nu-l faceti ca dupa aceia vedeti voi cum o scaldati............ O femeie-mama, nu da vina pe altii, isi asuma responsabilitatea pana la capat. Ce a vrut, a facut. Acum descurcate si nu cauta vinovati. In cazul acesta , ea a vrut= are, el nu a vrut= nu are.

white.way a scris:

In mod natural, tatii nu-s inclinati spre a iubi copiii.

Un barbat, de fapt, este inclinat in mod natural spre a stapini familia, tribul, ginta, spre a fi liderul acesteia, lucru care nu implica automat iubirea.

Cam astea ar fi, pe scurt, argumentele pentru "normal si posibil". :)

Tu ai raspuns pe vocea celui mai pur instinct matern... insa uiti ca un barbat nu isi iubeste instictual copilul, asa cum o face o femeie.

E adevarat ca barbatii in general nu isi iubesc, copiii asa cum o fac femeile( responsabile ca cele iresponsabile, nu stiu ce fel de femei sunt) dar, ii iubesc si asta e important.