Nu-mi iubesc copilul, din vina mamei lui.

Am intalnit recent un tip, care are un copil dintr-o relatie neoficiala.

Copilul are aproape 6 ani, iar el mi-a spus ca s-a racit de copil, din pricina mamei acestuia. Nu locuiesc impreuna, nu au locuit niciodata. Iar cand el se duce sa vada copilul, mama il invata sa ii zica... fel de fel de chestii. Ba mai mult, isi respinge tatal si se ascunde in alta camera.

Mi-a spus ca s-a racit de copil, ca nu-i mai vine sa se duca sa il vada. Nu mai suporta reprosurile ei si nici ca ea se foloseste de copil, pt a-l face sa se simta vinovat.

Cand ea a ramas insarcinata, el i-a spus ca nu isi doreste copilul si ca nu se va casatori cu ea niciodata. Totusi, a participat cat a putut la cresterea lui.

E posibil sa ajungi sa te recesti de propriul copil, din vina mamei acestuia?

Se pare ca e posibil, sigur asta nu inseamna ca e sau esti normal.

O, si inca cum...

Nu vreau sa invoc imediat motive freudiene, dar cind copilul devine o arma in mina parintelui care detine drept legal de-a-l creste...

Am auzit insa si o poveste cu un domn care era burlac convins si nici nu a vrut sa auda de prunc la inceput. Ba chiar i-a cerut femeii sa faca avort. Ea nu a vrut, de fapt la fel planuia sa se foloseasca de copil ca sa stoarca bani de la tata, care avea o situatie buna si era, de felul sau, un om de onoare. Desi nu voia pruncul, cind lucrurile erau pecetluite omul a spus ca da, va oferi sprijin financiar cit este necesar, dar mai mult nu-l intereseaza. Totusi, a fost la spital sa vada bebele nou nascut. Si atunci s-a intimplat minunea: l-a iubit din primul moment.

In timp, mama, desi in casa ei crestea oficial copilul, a inceput sa devina din ce in ce mai distanta fata de el, iar tatal s-a tot apropiat. Il lua pe baiat la el mereu, il ducea peste tot, i-a oferit si educatie pe linga suportul financiar. Iar cind baiatul a devenit adolescent (sau pe la pubertate) a decis sa se mute la tatal sau.

Asta da poveste. Un contraexemplu, daca vreti. Cu diferenta ca mama nu a incercat sa-l intoarca pe baiat impotriva tatalui.

Nu mi se pare normal si nici posibil.

Se poate, mai ales ca nu si l-a dorit, de la bun inceput. Daca nici copilul nu il vrea pe el si daca maica-sa il monteaza intruna impotriva tatalui, e posibil.

Sunt barbati care pur si simplu nu-si iubesc copiii naturali, cu care stau in casa. Sunt. Daramite unul care il vede din an in paste si atunci cu scandal.

Rosucer a scris:

Nu mi se pare normal si nici posibil.

De ce?

Ca eu pot sa aduc argumente pentru "normal si posibil", insa as vrea sa citesc si argumentele tale.

white.way a scris:

De ce?

Ca eu pot sa aduc argumente pentru "normal si posibil", insa as vrea sa citesc si argumentele tale.

[/quote

Pentru ca un copil, in pofida responsabilitatilor pe care le presupune, e o bucurie, iti lumineaza viata, chiar daca nu vine la momentul planificat de tine (ce aiurea si ce urat suna asta!). Cat de pustiit sa fii sa nu-ti poti iubi propriul copil? Si cat de slab, incat sa-ti arunci neputinta fie si in carca unei partenere rautacioase si irseponsabile!

Rosucer a scris:

Cat de pustiit sa fii sa nu-ti poti iubi propriul copil? Si cat de slab, incat sa-ti arunci neputinta fie si in carca unei partenere rautacioase si irseponsabile!

Cam atat cat spune bydy.

Ti-e greu sa crezi ca exista astfel de oameni?

Well.. din pacate, exista.

Amarena a scris:

Cam atat cat spune bydy.

Ti-e greu sa crezi ca exista astfel de oameni?

Well.. din pacate, exista.

Nu, nu mi-e greu sa cred ca exista. Stiu ca exista si mi se pare trist rau. In primul rand pentru ei.

Rosucer a scris:

Pentru ca un copil, in pofida responsabilitatilor pe care le presupune, e o bucurie, iti lumineaza viata, chiar daca nu vine la momentul planificat de tine (ce aiurea si ce urat suna asta!). Cat de pustiit sa fii sa nu-ti poti iubi propriul copil? Si cat de slab, incat sa-ti arunci neputinta fie si in carca unei partenere rautacioase si irseponsabile!

In mod natural, tatii nu-s inclinati spre a iubi copiii. Prima reactie fireasca este.... de fapt... de a simti ca au concurenta neloiala. Bineinteles, omul isi poate depasi starea naturala, dar asta deja este alta discutie, una despre spiritualitate si despre om ca fiinta superioara si toate cele, deci divagam in altceva.

Un barbat, de fapt, este inclinat in mod natural spre a stapini familia, tribul, ginta, spre a fi liderul acesteia, lucru care nu implica automat iubirea.

Cam astea ar fi, pe scurt, argumentele pentru "normal si posibil". :roll:

Tu ai raspuns pe vocea celui mai pur instinct matern... insa uiti ca un barbat nu isi iubeste instictual copilul, asa cum o face o femeie.