Amintiri false

Hypathia a scris:

spui ca Nadean s-a prefacut. Dar un psiholog nu isi poate da seama ca pacientul simuleaza, ca e mintit? Asa de tare sa-l fi luat valul succesului?

Imi amintesc cazul Sybil, acolo psihiatra a fost cea care a exagerat cu personalitatile multiple ale pacientei sale, pt a scoate un bestseller si sa se mai faca si un film dupa cazul ei, sa se imbogateasca. Dar Sybil nu avea personalitati multiple, doar "stari" carora psihiatra le-a dat nume, si gata, tulburare disociativa de identitate.

Dar psihiatra lui Sybil nu a fost data in judecata, ci a devenit faimoasa.

Dar psihologul lui Nadean a scapat lucrurile de sub control. Ca ce chestie sa creada povestea cu raţa? Sau ca ce chestie se apuca el sa o "exorcizeze"?

si eu ma intreb acelasi lucru.

Dar mai sunt trecute in DSM tulburarile disociative de identitate? Multi discrediteaza chestiile astea.Voi ce credeti ?

Cred ca e greu sa diferentiezi si intre trasaturi,dar intre personalitati.O fi avut atata rabdare sa vorbeasca cu fiecare personalitate? pare putin probabil.Cum naiba diagnostichezi o noua personalitate? O intrebi ce mancare prefera?

Sicilia a scris:

Am citit ceea ce ai scris la acest topic si mi se pare interesant. Nu pot comenta direct la subiect pentru ca stii ca eu nu am cunostintele de specialitate. Insa fara mare legatura cu subiectul, pe baza a ceea ce am citit , am ramas cu doua semne de intrebare :

1) se poate sa traiesti un eveniment atat de grav cum este cel de abuz sexual din partea unui parinte sal al altcuiva, la varste cuprinse intre 7 si 14 ani, si sa nu ti-l amintesti? Adica mintea mea concepea ca "uitarea" poate interveni ca forma de protectie, insa nu pentru evenimente petrecute totusi la o varsta destul de mare.

2) de ce un psihoterapeut poate avea interesul sa iti induca genul asta de amintiri false? Poate practica cineva meseria asta si sa fie atat de cretin incat sa-ti fabrice o boala numai din interese financiare, sau poate fi atat de inconstient incat sa nu-l duca capul ce-ti face?

1) Se spune ca tocmai evenimentele foarte traumatizante dau nastere personalitatilor multiple,daca exista asa ceva.Psihicul nu stie cum sa se descurce cu aceste amintiri si le refuleaza atat de mult incat isi formeaza o alta lume in care traieste,adica o a doua personalitate.Eu acum nu cred ca mintea umana poate retine atatea informatii cate sunt necesare ca sa aiba 120 de personalitati,pentru ca fiecare personalitate are trasaturile ei distincte,sau asa spune teoria.Avand in vedere ca o personalitate iti ocupa aproape 10 % din creier...nu stiu unde ar avea atata "hardisk" ca sa bage chestiile alea.Cred ca e o facatura.Altceva nu pot crede,doar nu o fi fost rapita de extraterestii (ha ha ha)

2) cred ca orice e posibil

haydn91 a scris:

Dar mai sunt trecute in DSM tulburarile disociative de identitate? Multi discrediteaza chestiile astea.Voi ce credeti ?

Asa e, dar eu stiu ca DID e in DSM-IV, pe care a trebuit sa il invat in anul II de facultate.

cod 300.14.

Poate il vor scoate din DSM-V, asa cum vor sa scoata si Aspergerul.

Hypathia a scris:

Este posibil sa-ti induci amintiri false fara hipnoza? De exemplu sa vezi un om agresat fizic si socul vizual sa fie atat de mare incat sa crezi ca tu ai fost agresat fizic?

Hypathia a scris:

Asa e, dar eu stiu ca DID e in DSM-IV, pe care a trebuit sa il invat in anul II de facultate.

cod 300.14.

Poate il vor scoate din DSM-V, asa cum vor sa scoata si Aspergerul.

Dar macar Aspergerul e foarte clar definit,cred ca trebuie sa fie vreo cauza administrativa pentru asta.

Aseneth a scris:

Este posibil sa-ti induci amintiri false fara hipnoza? De exemplu sa vezi un om agresat fizic si socul vizual sa fie atat de mare incat sa crezi ca tu ai fost agresat fizic?

da, eu cred ca este posibil.

De exemplu sa vezi in copilarie o fotografie cu tine facand ceva, sa iti imaginezi o poveste pe tema asta (mai ales daca cei din jur vin cu detalii) si la maturitate sa iti amintesti acea poveste ca pe o amintire reala.

Poate cazul cu omul agresat fizic este prea extrem. :)

dar merg pe varianta lui haydn, orice este posibil.

Chiar acum mi-am adus aminte ca am avut o astfel de experienta!

Cand eram mica (vreo 3 ani) ai mei au fost cu mine la mare si cand ne-am intors, am ramas la o manastire pentru o noapte. Asta s-a intamplat in realitate. Dar eu ani de zile am trait cu aceasta amintire falsa: ai mei au fost cu mine la mare si pe mine au vrut sa ma lase la o manastire de langa mare (vedeam pana si drumul spre manastire!), dar calugaritele nu m-au primit, asa ca am ramas cu ei la hotel. Eram convinsa ca s-a intamplat asa, dar abia de cativa ani am aflat varianta originala.

Nu stiu cum s-a format aceasta amintire falsa, dar pentru mine e o dovada ca mintea este foarte sugestionabila.

Hypathia a scris:

Nadean Cool, o asistenta medicala din Wisconsin, merge la terapie

In urma unor studii recente se pare ca noi ne cream propriile amintiri... Si ca lucrurile in trecut nu au stat chiar asa, dar creierul nostru, pentru ca e mai lejer a modificat amitirea...

Nu de mult mi s-a intamplat ca o prietena sa povesteasca un lucru si eu sa imi dau seama ca eu nu mi-l amintesc la fel ca ea... La inceput am crezut ca blufeaza pentru ca eram de fata cu mai multi oameni, dar cand am luat-o in privat si am intrebat-o despre amintirea respectiva, ea tot si-a sustinut parea... Si sunt sigura ca nu mintea...

Vi s-a intamplat?

Daca da, care ar fi modul prin care treceti peste asftel de episoade? Sau cum nu uitati cum a fost defapt?

Eu de exemplu am inceput sa tin un jurnal unde notez toate lucrurile importante din ziua respectiva.

Mai exista un topic pe tema asta, stiu ca e destul de bine documentat, din pacate e ingropat pe undeva pe aria asta...

Normal ca exista amintiri false, niciun proces biologic nu e perfect, cu atat mai putin acumularea de amintiri. Noi nu ne amintim ce a fost, mai mult reactia noastra la acele evenimente ramane impregnata, iar cu timpul aceste impresii se mai schimba. Sunt cazuri de traume in care un eveniment socant e total uitat(la nivel constient).Trecutul exista doar in mintea noastra, altfel...exista doar prezent. Un prezent etern. De-asta e bine sa fim atenti la el.

xLolita a scris:

In urma unor studii recente se pare ca noi ne cream propriile amintiri... Si ca lucrurile in trecut nu au stat chiar asa, dar creierul nostru, pentru ca e mai lejer a modificat amitirea...

Uite si un studiu de data recenta, privind modul de formare al amintirilor false:

Am sa incerc sa-l caut mai atent. Multumesc ca m-ai informat...

Eu am un flash din copilarie, pe undeva pe la varsta de 4 ani... Si momentan incerc sa-mi dau seama daca e amintire falsa, in sensul ca eu vreau sa cred ca a fost asa, sau e pe bune... Imi pare nespus de rau ca nu am tinut jurnal pana acum, aparent e mai important decat credeam...

Si totusi... Incerc sa-mi dau seama daca majoritatea traumelor sunt grave, sau doar creierul nostru ne face sa credem ca sunt grave... Gen, un copil cu parinti divortati inainte de varsta de 10 ani... Oare daca si-ar aminti pe bune divortul ar ramane asa traumatizat? Sau doar creierul lui l-a "sifonat" si in amitiri totul pare mai negru decat e defapt?

Si, daca avem amintiri false in legatura cu lucrurile rele care ni se intampla, atunci de ce ne mai chinuim sa le mai aducem la suprafata? Prin psihanaliza de exemplu... Acele lucruri nu s-au intamplat cum credem noi, deci realitatea e perceputa gresit de noi, si nimeni nu ne poate spune cum a fost defapt.... Daca nu avem certitudine atunci nu ar fi mai corect sa le lasam asa?

[ Scuze daca sunt insistenta sau ciudata prin acest post, sunt pur si simplu intrebari existentiale cu care ma confrunt momentan si as vrea sa aud si alte pareri... ]