Femei care iubesc prea mult

YasmiSL a scris:

Cred ca astfel de concluzii apar cind iubirea nu e impartasita sau nu in masura in care te asteptai.

Oricine cred ca a gustat la un moment deziluzia.

Poti spune ca ai pierdut timpul inutil, poti spune ca ai suportat prea multe, sau ai sperat prea multe, sau ai iubit prea mult.

Oricare din variante inseamna dezamagirea ca nu ti s-a raspuns la fel.

Si asta poate fi si o stare normala , pt oameni normali la un moment dat, fara obsesii si patologii.

Ar fi interesant de postat si cum se manifesta atunci barbatii adulti, lipsiti de afectiune in copilarie ???

Lipsa de afectiune in copilarie o fi si ea o cauza a acestor reactii, dar nu e deloc obligatorie. Si copii care au avut toata afectiunea parintilor pot ajunge in stari de astea la adolescenta sau mai tirziu. Iar starile astea nu sint "menstruatii" sa fie exclusiv apanajul femeilor. Le au si barbatii, cum am mai zis.

Pa. a scris:

Si copii care au avut toata afectiunea parintilor pot ajunge in stari de astea la adolescenta sau mai tirziu.

N-ai tu de unde sa stii daca au avut sau nu afectiunea parintilor. Daca te uiti la familia din care fac eu parte, pare perfecta. Pana si apropiatii cred asta. Nici parintii care aparent isi dau tot interesul si isi concentreaza atentia maxima asupra copilului, nu inseamna ca-i furnizeaza afectiunea sau ca ajuta la construirea increderii in sine de care acesta are nevoie.

Si nu zic asta pt ca vreau sa te contrez sau chestii de genul asta. Ideea e ca n-are cum sa stie cineva din afara cum este sa traiesti in sanul unei anumite familii.

Nu exista femei care iubesc prea mult. Exista doar femei care se uita prea mult la telenovele.

Scorpionul_Rosu a scris:

Oamenii nu recunosc atunci cand de fapt nu iubesc, o stiu dar nu o recunosc. ajung sa se minta singuri asa de bine incat chiar vor crede ca ei iubesc si ar face orice pentru credinta asta auto-impusa dar falsa.

interesant ce spui :)

Pa. a scris:

Lipsa de afectiune in copilarie o fi si ea o cauza a acestor reactii, dar nu e deloc obligatorie. Si copii care au avut toata afectiunea parintilor pot ajunge in stari de astea la adolescenta sau mai tirziu.

ba cam e obligatorie.

Sheeva a scris:

N-ai tu de unde sa stii daca au avut sau nu afectiunea parintilor. Daca te uiti la familia din care fac eu parte, pare perfecta. Pana si apropiatii cred asta. Nici parintii care aparent isi dau tot interesul si isi concentreaza atentia maxima asupra copilului, nu inseamna ca-i furnizeaza afectiunea sau ca ajuta la construirea increderii in sine de care acesta are nevoie.

Si nu zic asta pt ca vreau sa te contrez sau chestii de genul asta. Ideea e ca n-are cum sa stie cineva din afara cum este sa traiesti in sanul unei anumite familii.

si mai interesanta devine treaba cand pana si copilul ajuns la maturitate crede ca a trait intr-o familie perfecta si ca a primit afectiune din plin (cand de fapt nu a fost deloc asa).

Pa. a scris:

Lipsa de afectiune in copilarie o fi si ea o cauza a acestor reactii, dar nu e deloc obligatorie. Si copii care au avut toata afectiunea parintilor pot ajunge in stari de astea la adolescenta sau mai tirziu. Iar starile astea nu sint "menstruatii" sa fie exclusiv apanajul femeilor. Le au si barbatii, cum am mai zis.

Eu ma refeream la a iubi prea mult ca o expresie a dezamagirii.

De fapt vrem sa spunem ca am iubit pe cine nu trebuia, sau am stat prea mult intr-o relatie nesatisfacatoare.

Mi se pare putin exagerata interpretarea voastra, ca si cind doar cei cu o copilarie nefericita, au dezamagiri in iubire.

Sa fim seriosi ! Toti le avem, mai ales din lipsa de experienta, n-are a face cu patologicul.

Ce inseamna pina la urma prea mult ??

Prea mult este atunci cand ii ingradesti celui de alaturi libertatea. Cand il sufoci. Trebuie sa-l lasi sa-i fie mereu dor de tine si oriunde ar merge sa fie nerabdator sa revina acasa. Altfel, il indepartezi.

De obicei persoanele care iubesc, asa, prea mult, sfarsesc prin suferinte groaznice, primesc cele mai crunte lovituri. Atunci moare definitiv ceva in ele . Probabil, acel, "mult" sau "surplusul". Sub presiune sau tinut in "lesa", nimeni nu poate rezista.

o fi ca prea o zici cu foc, eterica....

prea mult cred ca e si atunci cand indiferent cat incearca sa te indeparteze, oricate suturi primesti, oricate umilinte induri nu reusesti desprinderea.

nu?

Cred ca iubesti prea mult, cand nu-ti imaginezi viata fara 'al de langa tine.

Rodica` a scris:

o fi ca prea o zici cu foc, eterica....

prea mult cred ca e si atunci cand indiferent cat incearca sa te indeparteze, oricate suturi primesti, oricate umilinte induri nu reusesti desprinderea.

nu?

Da, sigur, ai maaaare dreptate dar cred ca la un moment dat pricepi si-ti spui: "Gata! Ajunge ! Pana cand? " Apoi : Ce prosta am fost ! Si cat de rau imi pare ! Am pierdut atata timp !" (adica eu)

Adica spui "l-am iubit prea mult" si nu merita .

@ da exista si persoane care sunt dependente de celalalt, fac o obsesie din relatie. numai ca aia nu prea e iubire, sau e o iubire bolnava. si cei gelosi ar sustine ca iubesc prea mult, de fapt se iubesc pe sine.