Femei care iubesc prea mult

Lucrurile sunt cu mult mai complicate decat sunt descrise aici. Eu personal n-am intalnit astfel de cazuri, poate sunt doar episoade intr-o viata de om. Am intalnit in schimb ne-iubire si convietuire, sau iubiri imposibile, dar totusi asumate pentru ca de multe ori cunoastem omul de langa noi dupa mult timp.. mult prea tarziu.

Acum vremurile sunt mai agitate si rasar la lumina mai multe drame emotionale, inainte le traiai si gata, fara prea multa psiho-logie sau psiho-terapie. In fond, lumea e la fel si pamantul se roteste ca si inainte. Greseli sunt si vor mai fi, le-am facut si le vom repeta, sau ne vom opri la timp.

Un unghi ingust de vedere, care nu atinge cauza principala a celor descrise si care este educatia traditionala si conventionala pe care o primesc si ea si el din pruncie. Cind patriarhatul si patriarhalul sint considerate normalitatea universala, la astfel de aberatii se ajunge prin pervertirea emotionala , morala, etica, cognitiva a copiilor.

Pricepi, Hypathia?

Sheeva a scris:

Doar intreb... un barbat nu poate iubi si el prea mult?

Da, numai ca nu o singura femeie.

De aceea barbatii sunt mai "iubareti".

Hypathia a scris:

Poti spune ca cei care iubesc cu o intensitate mai mica au o forma de atasament, respect, pretuire, afectiune, pe cand la cei care iubesc mai mult, manifestarile merg pana la forme paroxistice, obsesionale.

Eu cred ca nu se poate spune nimic, atata timp cat termenii la care faci tu referiresunt relativi, si perceputi de fiecare din prisma propriilor lor valori.

Mult sau putin, cand e voprba de iubire, nu se poate cuantifica, iar ca atare, nici nu ne putem pronunta ce este mult sau putin. Pentru ca nu am putea fii nici obiectivi, si nici emite ceva cu titlul de adevar universal valabil.

Iar apoi "iubirea", este un termen acordat generic, care intradevar ca pentru foarte multi are acelasi inteles, dar nu poate fi observat in totalitate, deoarece se desfasoara in intimitate.

Ca manifestari ce se pot vedea, da, se poate spune ca unii oameni au anumite comportamente descrise de tine, ca rezultat al unor abuzuri emotionale sau lipsa lor.

Iar ca raspuns la intrebarile tale, mie imi plac femeile independente si usor sau chiar mai mult dezechilibrate. Ca sa fie un fel de Yang, pentru mine.

Si relatii care ofera unul prea mult, da, cunosc. Unii se completeaza, altii se distrug.

Oricine are o dependenta, numai de el stiuta. A fi complet independent e o utopie. Unele dependente sunt bune, si ne ajuta sa mergem mai departe. Unora dependenta la da un sens, face viata mai suportabila si mai frumoasa.

Si ajungem la atasamente, care sunt sentimente tarzii, pe care de multe ori ne bazam comportamentul si gandirea.

Two a scris:

Da, numai ca nu o singura femeie.

De aceea barbatii sunt mai "iubareti".

Adica barbatii iubesc mult cantitativ, iar femeile iubesc mult calitativ.

Si nu, eu nu cred asta acum, dar m-am lasat prada unui vechi cliseu de gandire ca sa-l ciupesc pe domn' Doi.

Si ontopic : cred ca tot omul s-a recunoscut candva in macar un "simptom" descris ( eu, personal, o fac) . Da' na, mai trece vremea, ne mai vine si mintea la cap...

prea multa iubire...... cred ca nu-i buna nici asta! tot ce-i in exces strica! cred ca prea multa dragoste o da pe gelozie! si determina coplesiri , revolte , chiar abuzuri! furtuna-ntr-un pahar cu apa! izbucniri de-astea se vad l;a tot pasul! flacara se-aprinde repede si se stinge la fel de repede in cazul acesta! mai bine una molcoma , la locul ei , chiar daca cu .......... " eternitatea" se transforma in respect si prietenie

Sheeva a scris:

Doar intreb... un barbat nu poate iubi si el prea mult?

Poate si se si intimpla. Nu e un monopol al femeilor comportamentul ...ciudat.

Pa. a scris:

Poate si se si intimpla. Nu e un monopol al femeilor comportamentul ...ciudat.

Nu e ciudat , are cauza , explicatie. Citeste tot ce a scris initiatoarea, daca tot citesti.

Nu trebuie sa luam in deradere un om "bolnav". Prin autocunoastere ,efort si, de ce nu, ajutor , omul poate evolua de la stadii din astea.

Sheeva a scris:

Nu e ciudat , are cauza , explicatie. Citeste tot ce a scris initiatoarea, daca tot citesti.

Nu trebuie sa luam in deradere un om "bolnav". Prin autocunoastere ,efort si, de ce nu, ajutor , omul poate evolua de la stadii din astea.

De acord cu tot ce spui. Nu iau in deridere, e un comportament disperat, iar disperarea unui om nu e de luat in ris niciodata. E ciudat(adica neobisnit) exact prin amploarea trairilor persoanei respective iar declansarea lui are explicatii multe si diverse, ca si cauzele care au dus la el.

Cred ca astfel de concluzii apar cind iubirea nu e impartasita sau nu in masura in care te asteptai.

Oricine cred ca a gustat la un moment deziluzia.

Poti spune ca ai pierdut timpul inutil, poti spune ca ai suportat prea multe, sau ai sperat prea multe, sau ai iubit prea mult.

Oricare din variante inseamna dezamagirea ca nu ti s-a raspuns la fel.

Si asta poate fi si o stare normala , pt oameni normali la un moment dat, fara obsesii si patologii.

Ar fi interesant de postat si cum se manifesta atunci barbatii adulti, lipsiti de afectiune in copilarie ???