Aceste rebeliuni apar de obicei in adolescenta. Dupa ce iti formezi un fel de a fi, care este normal pentru tine, se pune altfel problema de obicei. Batalia se da pe mai multe fronturi, al ideilor, al modului de relationare, al realizarilor. Rareori se mai pune problema normalitatii, ci a diferentelor din care poti invata si evolua. A face ce este normal, poate fi o provocare.
Desprinderea de gandirea celorlati
Început de soogee, Mie 26 ian 2011 · 12 răspunsuri · 4.040 vizualizări
Oricit am vrea sa fim de originali, isi pune amprenta societatea in care traim, mediul in care ne dezvoltam.
Finisarea , retusurile vin din nevoile noastre interioare si din experientele care ne fac ceea ce suntem.
Si "gindirea" asta , e ca moda.
Si liniile retro au savoarea lor, ba se tot repeta cu un aer nou.
Iar ideile fanteziste si excentrice, nu sunt ok toate doar pt ca-s noi, la moda, in trend.
Trebuie sa iei ce ti se potriveste si sa pastrezi ce crezi ca e de valoare.
Editat Vin 28 ian 2011 13:01
Kosmotro a scris:Unii insa nu strabat niciodata pana la capat acest proces, raman sa gandeasca prin "gandirea parintilor" sau cea a celor din jur. E mai comod? E mai putin mancator de RAM?
Nu cred ca se poate pune problema de comoditate sau spatiu ocupat. Stii cum se spune: la nastere mintile noastre sunt asemeni unor foi goale ce asteapta sa fie scrise... cu timpul fiecare persoana care trece pe acolo scrie cate ceva. Primii care scriu pe foi sunt parintii, iar informatiile acelea fiind si foarte multe si printre primele au sansa de a ramane nefiltrate.
Pentru ca parintii au deja niste valori de viata le transmit si copilului intr-un fel sau altul. Copilul nu le pastreza neaparat din comoditate ci mai degraba si le insuseste si ajunge sa creada ca sunt ale sale... intr-adevar le adauga o nota de personalitate.