Masim a scris:Clasificarea asta a ta n-are nicio legatura cu rolul literaturii, al creatiei in general.Ca rolul ei te mana pe tine catre clasificarea asta.
E ca si cum ai spune ca daca eu iti descriu masa ca pe un obiect la care se aseaza doi indragostiti falsific realitatea.Adica ar trebui sa ti-o descriu ca pe un blat cu un numar finit de picioare.Nici vorba de stil,imaginatie si idei incorporate - care sa imbine tehnica si designul doar ptr a satisface gusturi diverse, de elemente care fac deliciul ochiului, de amprenta unei epoci, a unui stadiu de evolutie a omului, de contributia la armonia ansamblului in care masa e plasata etc.
Eu zic sa-i faci fictiunii o cruce mare si sa-i pui pe Don Qiujote si Dulcineea in portelan, ca daca n-au existat in realitate, nu ai ce-nvata din povestea asta.
Din fericire, Cervantes a zis ceva de morile de vant, care exista, asa ca lasa morile de vant in functiune si treci lupta cu morile de vant la capitolul realitate distorsionata in mod violent.
O multime, of course.Tot ce e stiinta si tehnica pe domenii, carti cu experimente descrise minutios de cei care le-au facut, le-au reprodus, le-au aplicat, de la disectia broastei si pana la rachete.Daca ai pasiuni morbide, poti lectura si experimente facute pe oameni, de la medicamente testate pe voluntari pana la picatura chinezeasca.
Te las amice, ma cheama Alba ca Zapada la masa.
Ai fi putut vedea din scriitorii recomandati de mine ca nu am cerut ca personajele sa fie reale (atunci numai Truman Capote cu romanele lui de reportaj, sau Hemingway ar mai rezista criteriilor).
Uite ce am recomandat: Cervantes, Stendhal, Balzac, Salinger, Zola, Maupassant, Flaubert, Gorki, Gogol, Puskin, Lermontov, Bulgakov, Tolstoi, Dostoievksi, Pasternak, Cortazar.
Am recomandat Bulgakov cu fantasticul lui din Maestrul si Margareta, si care insa contine mai mult adevar despre viata, condensat in simboluri, decat Umberto Eco (care e dibaci in invartirea unor cunostinte enciclopedice, dar te lasa la fel ca inainte de a-i citi cartile).
gogol sau Balzac au si ei importante elemente fantastice. Si totusi ei nu pierd din vedere esenta conditiei umane.
Cervantes e un scriitor realist. "Don Quijote" exact asta arata: ca falsificarea realitatii prin romane nu e buna, si ca e bine sa iti ajustezi viziunea despre realitate, cautand adevarul pe teren, ca sa scapi de memele induse de carti ce iti falsifica realitatea.
Faptul ca tu il dai ca exemplu contra ideii mele, desi de fapt este unul dintre cele mai bune exemple pentru viziunea antifalsificare, ma face sa cred ca te-ai pripit in procesarea mesajului meu.
Nu, nu doresc exemplu de carti stiintifice, acelea nu sunt literatura.
Par exemple, Dr Jekill si Mr Hide este o carte realista, pentru ca arata foarte bine lupta cu Umbra, partea dark side din fiecare, felul in care personalitatea isi trage sevele din inconstient, zvarcolirile etice in decantarea structurilor caracterului.
Faptul ca se foloseste pentru asta de un plan fictional nu conteaza.
Conteaza faptul ca autorul nu cauta sa iti prezinte realitatea blurat, pentru a-si satisface niste interese personale.
Nu afirm ca numai realismul e ok, iar fantasticul si alte curente nu sunt ok.
Din Herbert, Asimov, Dick, Clarke, Lem, Sheckley, Bradbury ai ce invata.
Nu conteaza forma in care iti prezinta ei un adevar, ci conteaza daca acel adevar despre viata exista sau nu.
Il prefer pe Buzzati lui Gaiman, care nu spune nimic nou de fapt, ci reia clisee indelung mestecate.
Il prefer pe Bontempelli lui Clive Barker.
Si tot asa.