Exista, in mare, doua tipuri de carti: cele care iti falsifica perceperea realitatii, si cele care iti prezinta realitatea asa cum e ea, cu bune si rele, fara a incerca sa o indulceasca sau distorsioneze.
Cartile care falsifica realitatea: sunt cele care cauta succesul la segmentul-tinta de cititori, sunt scrise pentru a placea, si care servesc nevoilor nesatisfacute ale scriitorului si ale cititorilor (toate problemele nerezolvate ale scriitorului distorsioneaza realitatea expusa). In categoria asta intra romanele siropoase, marea majoritate a celor de dragoste, romanele roz, multe carti de aventuri, politiste, de spionaj, adica o panoplie ce merge de la Sandra Brown pana la Dan Brown.
Romanele care iti arata oamenii asa cum sunt ei, si care au o valoare instructiva, pentru ca iti arata experientele utile sau dezastruoase ale altora, in eternul conflict uman bellum omnium contra omnes, astfel invatandu-te sa te feresti de probleme inainte sa le simti pe propria piele (ceea ce e propriu intelepciunii): aici intra Cervantes, Stendhal, Balzac, Salinger, Zola, Maupassant, Flaubert, Gorki, Gogol, Puskin, Lermontov, Bulgakov, Tolstoi, Dostoievksi, Pasternak, Cortazar, si altii.
Dickens, Marquez, Cartarescu, Borges sunt undeva la granita intre falsificarea realitatii si prezentarea ei veridica.
Aveti si alte exemple de carti din care poti invata din experientele altora, fara a primi idei deformate, pentru a cuprinde realitatea in complexitatea ei?




