Început de soogee, Lun 17 ian 2011 · 232 răspunsuri · 30.166 vizualizări
Ca nu exista reincarnare.
Fluturel a scris:ai o singura sansa pe care o joci asa cum crezi tu ! doar tu esti responsabil de ceea ce faci si nu o sa mai ai timp intr-o alta viata sa repari
Ar fi interesant, totusi, ca actiunile tale din viata asta sa influenteze destinul unei vieti viitoare. :)
downtempo a scris:Mi se pare curios ca desi inveti, totusi nu mai tii minte nimic atunci cand te incarnezi (asta in cazul in care teoria reincarnarii e adevarata). Daca nu mai tii minte nimic din fostele vieti, atunci unde mai e progresul, cunoasterea, invatarea?
Dar, luand reincarnarea in sens metaforic, ca o poveste arhetipala, intrebarea mea este:
ce ati invatat pana acum din actuala voastra viata?
unde sunteti cu cunoasterea in acest moment?
Eu, de exemplu, am invatat:
- sa nu am incredere in vorbe, nici macar in cel mai bun prieten ori o ruda (testez totul)
- sa pretuiesc ceea ce mi se ofera, chiar daca nu e in conditiile la care am visat, chiar daca omul care ofera are si defecte
- sa pretuiesc viata, chiar daca nu e cum imi doresc
- sa urasc minciuna
Voi?
Nu tii minte poate pt ca informatia nu mai este inmagazinata la nivel constient. Nemafiind un creier care sa stocheze amintirile, ne ramane doar esenta. Asta poate fi explicatia cum ca oamenii sunt diferiti, unii devin intelepti, altii nu. Asta pentru cei care cred in reincarnare. Mie credinta aceasta mi se pare nefavorabila pentru ca ne-ar face sa fim mai indulgenti cu noi insine, in ideea ca vom avea si alte sanse in viata urmatoare (aici recomand sa cititi Adam si Eva de Rebreanu-are niste idei interesante despre reincarnare). Oricum, nu cred ca progresul adevarat, ca si specie, consta neaparat in cunoasterea de ordin concret. Asta o putem oricand transmite de la o generatie la alta stocata pe diferite dispozitive. Adevaratul progres ar fi acela de viziune, acela care ne transforma spiritual nu doar intelectual, transformare care are efect si asupra impulsurilor noastre primare.
Eu am invatat ca minciuna face parte din viata noastra si ca nimeni nu este scutit. Mai degraba as uri tradarea, care in acceptiunea mea nu este sinonima cu minciuna.
Cu siguranta, necrezand in reincarnare, am invatat ca viata aceasta de acum e decisiva si ca tre sa fac tot ce pot ACUM ca ea sa fie mai buna pt mine si cei din jurul meu. Am mai invatat ca implinirea viselor nu e posibila fara sacrificii si fara compromisuri.
nightwish a scris:Eu fix asta am invatat sa nu fac. :(
Nu cred ca e ok sa nu urasti nimic :roll:
Nici macar prostia, nesimtirea...
18tillIdie a scris:Daca vorbim despre reincarnare, inseamna ca vorbim si despre budism.
In budism exista 4 adevaruri:
o Primul adevar: Buddha a afirmat ca lumea este doar suferinta. Nasterea, boala, batranetea si moartea provoaca suferinta.
o Al doilea adevar: Durerea omului provine din atasamentul sau fata de viata si din dorinta sa de a dobandi fericirea. Dorinta care nu poate fi satisfacuta niciodata.
o Al treilea adevar: Pentru a opri suferinta si a ajunge la impacare, omul trebuie sa se elibereze de dorinta si sa o nimiceasca.
o Al patrulea adevar: Sa duca o viata exemplara.
Daca e asa, eu inca ma lupt cu al treilea adevar :roll:
Mai am un hop si-s gata!
Allexandrra a scris:Tot acestia spun ca evolutia inseamna diminuarea suferintei. Dar cei care se nasc cu ceva in cap sufera mult mai mult decat cei care par sa nu aiba nimic in cap.
Poate tre sa ajungem sa stim tot si apoi sa invatam sa ne comportam ca si cand nu am sti nimic :)
RBaghe a scris:Reincarnarea:
AUTOBIOGRAPHY IN FIVE SHORT CHAPTERS
by Portia Nelson
Se pare ca reincarnarea e mai complicata decat credem :)
Nu cred in reincarnare si daca am macar tendinta sa plec urechea la aceasta teorie, este deajuns sa urmaresc vreun documentar despre cel mai de jos cast social din India, porecliti "the untouchables", si-mi trece imediat tendinta. Si oamenii aia saracii cred ca viata mizera si marginasa pe care o traiesc se datoreaza vietilor anterioare si ca este natura lucrurilor.
Black Elk a scris:Soarta sau destinul este propria creatie a omului ce-l urmareste din vietile trecute. Ceea ce esti azi este deci rodul a ceea ce ai fost in trecut.
Nu are absolut nici un sens chestia asta si notiunea in sine este o contrazicere. Eu cred ca omul cand se naste, se naste cu "blank slate" cum s-ar zice, ca un hard drive care este gata de a fi imprintat cu data. Daca mergem pe teoria ca "ceea ce ai fost azi este rodul la ceea ce ai fost in trecut" atunci cum explicam o persoana care la inceputul calatoriei in viata are parte de "un destin" mizer, s-a nascut in imprejurari nefericite, ii este greu in viata, etc.... iar prin munca, efort, ambitie, noroc, perseverenta sau poate alte mijloace mai putin calitative, ajunge la un moment dat foarte bine in viata ?
In cazul asta, care dintre cele doua laturi ale existentei sale se datoreaza vietilor anterioare? Viata cacacioasa initiala sau succesul de dupa? Si ce se intampla daca introducem al treilea coeficient in ecuatia karmica si anume "destinul respectivului da chix again si iar da de greu sau poate si mai rau" ? Daca ceea ce esti azi este rodul a ceea ce a fost in trecut, inseamna ca degeaba te chinui sa-ti faci propriul destin in aceasta viata, din moment ce faptele vietilor anterioare te urmaresc si ti-l influenteaza vrand nevrand. Teoria reincarnarii precum este expusa este flawed. Omul ar trebui sa-si creeze destinul actual, liber de orice alta responsabilitate din presupuse vieti anterioare, pentru ca fiecare suflet are un new lease on life. Intelegi ? Daca ne nastem deja cu bagaj, nu e cinstit sa se spuna ca ne facem singuri destinul ci ca ne este guvernat de fapte de care noi nici macar nu ne amintim, dapoi sa meritam a fi "trasi la raspundere" pentru ele. Deci ori una ori alta. Amandoua nu merge. Ori ni-l facem singuri in prezentul fiecarei zile ori este in parte sau totalitate afectat de trecut ?
In incheiere, ma duce gandul la cei mai vulnerabili si inocenti membrii ai societatii si speciei umane: copiii. Cati copii se nasc cu defecte genetice si alte conditii medicale si sufera uneori o viata intreaga, alteori mor de mici dar nu inainte sa se chinuie dpdv fizic ? Si acestia sunt urmariti de vieti anterioare ? S-ar putea argumenta ca si conditiile fizice ale unei persoane fac parte din acel destin, nu ? Nu putem alege si baga la capitolul destin numai ce vrem noi. Ori totul ori nimic. Deci, cei care cred in reincarnare sa mearga o data la un spital de copii in sectia unde se afla cei cu cancer terminal si sa le tina un discurs prin care sa le spuna ca ceea ce sufera ei este de fapt karma de cacat care-i urmareste din vietile anterioare. Go ahead...va lasa inima sa le indrugati asemenea baliverne ?
PS: Astea sunt doar opiniile mele, nu intentionez sa ofensez pe nimeni prin exprimarea lor.
Editat Vin 2 dec 2011 19:38
Eu nu cred in "intamplare", in aleator, deci nu am cum sa nu cred in reincarnare. Cred in cauzalitate, in cea pe termen lung. Treaba cu cancerul terminal la copii e cel mai bun exemplu. Da, te urmaresc faptele din alte vieti. Oricum, nu e de privit doar jumatatea goala a paharului, exista si Karma buna, care te favorizeaza. O stare generala de sanatate e o Karma foarte buna. Faptul ca avem sansa sa traim in vremuri de relativa pace, intr-o relativa prosperitate materiala, fara sa ne fie existenta amenintata in fiecare secunda e si asta Karma foarte buna. Tot ce trebe sa invatam, e sa ne bucuram de ce avem.
La urma urmei, si asta e o teorie ca si oricare alta. Intamplator, eu cred in ea. Totusi, pentru aceasta existenta a noastra, nu are nici cea mai mica relevanta in care teorie credem, ci cum reusim sa o aplicam.
Am invatat ca in momentele grele, in momentele importante esti singur, tu cu tine, ca e o prostie sa crezi ca cineva te poate ajuta cu ceva. Am invatat sa nu urasc singuratatea, ba chiar sa o doresc si sa o pretuiesc.
Uite un om intelept :)
Esti singur sa iti rezolvi problemele, da, insa eu am invatat ca cel mai rau este fara sprijin sufletesc. Din fericire el exista, am simtit pe pielea mea. Dar nu de la oameni straini sau indiferenti.
Editat Vin 2 dec 2011 20:36
Putina lume (dintre cei ce vorbesc despre karma) realizeaza ca de fapt cele mai mari efecte negative ale karmei nu tin de nici o presupusa viata anterioara, ci de ceea ce facem acum si aici, deoarece nu circumstantele exterioare (karma) sunt cele mai nefavorabilele cauze majore pentru care suferim acum si aici, ci degenerarea noastra interioara. Majoritatea suferintelor noastre provin din imperfectiunea noastra, din modul distorsionat in care intelegem realitatea si prin urmare modul gresit in care gandim si actionam.
Suferintele sunt din vina unor presupuse existente anterioare? Sau din vina gandurilor si actiunilor gresite ale oamenilor care traiesc acum si aici - inclusiv ale propriilor ganduri si actiuni?...
Vina este a noastra, a tuturor. Greselile tuturor se insumeaza iar rezultanta este lumea suferinda in care traim. Nu e vina lui Ceausescu, a lui Basescu sau a guvernului mondial din umbra, ci este vina noastra, fiecare greseala a noastra contribuind la suferinta generala a intregii lumi. Deoarece nici un grup minoritar asupritor nu poate face nimic daca multimea nu se lasa asuprita, nu poate minti daca multimea nu se lasa mintita, nu poate omori daca multimea nu contribuie la crime, nu poate duce razboaie daca multimea refuza sa lupte, nu poate avea putere gresit orientata si tiranica asupra multimii daca multimea refuza sa se supuna greselii, etc, etc....
De aceea vinovati de suferintele karmei suntem noi (in aceasta viata) care ne complacem in greselile noastre si ale celor din jur, considerand pe nedrept cinstiti si intelepti atat pe noi cat si pe altii, cand in realitate suntem o mare multime care mai de care mai pacatos - pacatul fiind greseala, eroarea - iar faptul ca in lume avem tirani si suferinte este doar o reflectie a sumei greselilor si pacatelor fiecaruia.
Legea Karmei actioneaza in primul rand acum si aici. Cauzele suferintelor noastre sunt in primul rand in noi insine si in al doilea rand in semenii nostri
Editat Vin 2 dec 2011 21:18
Pippo a scris:Legea Karmei actioneaza in primul rand acum si aici. Cauzele suferintelor noastre sunt in primul rand in noi insine si in al doilea rand in semenii nostri
In mare parte sunt de acord, insa unele suferinte sunt nemeritate, nu-s neaparat consecintele unor greseli ale noastre sau consecintele greselilor celorlalti. Hazardul ne rade in nas.
Daca vorbim de Karma, ea nu poate veni decat din existente trecute. Ce ne parvine acum din prezent, sunt consecinte ale actiunilor noastre. Cele doua nu se confunda.
