Suicidul

Lirio a scris:

La orice cadere psihica, te tai sau iti faci rau in orice alt mod pentru a inlocui durererile.

Este ca fumatul sau alcoolismul; nu te poti controla, nu te mai gandesti ca vin zile de vara insuportabil de calde si ca va trebuie sa iti ascuzi semnele, ca oamenii ar putea vedea: "gasesc eu ceva daca sunt intrebata.", esti in lumea ta si singura alinare este automutilarea. Cam neagra lumea asta...

E cam nasol ce scrisasi, dar e bine ca toate astea au o rezolvare .

romania inedit a scris:

E cam nasol ce scrisasi, dar e bine ca toate astea au o rezolvare .

Este, dar asta-i realitatea. Nu putem sa ne ascundem dupa deget. Din pacate, nu au intotdeauna rezolvare. Au fost cazuri in care, taindu-se prea rau si nemaiputand opri sangerarea, au murit. Trebuie atentie marita! Este imperios necesar sa primesti ajutor specializat; altfel, e o dependenta care te omoara, daca nu la propriu, macar la figurat. C'est la vie.

Lirio a scris:

Este, dar asta-i realitatea. Nu putem sa ne ascundem dupa deget. Din pacate, nu au intotdeauna rezolvare. Au fost cazuri in care, taindu-se prea rau si nemaiputand opri sangerarea, au murit. Trebuie atentie marita! Este imperios necesar sa primesti ajutor specializat; altfel, e o dependenta care te omoara, daca nu la propriu, macar la figurat. C'est la vie.

Inseamna ca daca as avea o femeie cu astfel de simptome, ar fi fericita daca din cand in cand as musca-o cu pofta si cu mare atentie .

Pasarea_fleosnics a scris:

Si tu? E bine, totusi, dupa logica voastra toate defectele unui copil se datoreaza exclusiv barbatului.

Noi vrem sa fim galanti iar tu nu si nu.Bine, atunci sa cada o parte din vina si asupra ovulului tembel.

Totusi pe logica asta genetica, nu cred ca rezulta copii cu tendinte sinucigase ci doar insuficient de adaptati.

romania inedit a scris:

Inseamna ca daca as avea o femeie cu astfel de simptome, ar fi fericita daca din cand in cand as musca-o cu pofta si cu mare atentie .

Nu, n-ar fi. Nu exista fericire in automutilare, te minti singur, pur si simplu crezi ca asta te linisteste sau ca, astfel, iti primesti pedeapsa.

Naeema a scris:

Pentru o persoana care trece temporar printr-o trauma sau alte greutati, cred ca sunt sau pot fi de folos medicamentele cat si tratamentul psihologic. Pentru o persoana care in general este neimpacata cu viata, cu sinele, cu universul, atunci cred ca sansele se succes ale oricarui tratament sunt minime sau inexistente.

Am auzit ca sunt doua tipuri de persoane care contempleaza suicid. Unul ar fi cele care nu vor intradevar sa se sinucida, iar daca isi cauta adanc in suflet sau in subconstient, isi dau seama de acest lucru. Aceste persoane sunt mai extrovertite si ele de fapt cauta ajutor extern prin actiunile lor...cry for help, cum s-ar zice. Pentru acest timp de deprimati, sunt sanse chiar bune sa-si revina din depresie mai ales daca primesc ajutorul de care au nevoie, atat cat si sustinere si empatie din partea prietenilor si a familiei.

Celalat tip este cei care au decizia deja luata, atat constient, cat si subconstient si care cred intradevar ca a-si lua viata este cea mai buna solutie si ca durerea si suferinta lor se va sfarsi doar in acest mod. Viziunea lor despre ei insisi cat si viata in general este distorsionata total fara sansa de reparare. Acestia sunt de fel mai introvertiti sau total introvertiti si nu fac mare verva verbala despre suicid. Ei tac si intr-o buna zi, fac. Nu cauta ajutor pentru ca sunt ferm convinsi ca ajutor nu exista.

Exista perioade in viata cand multi oameni isi percep existenta ca pe una lipsita de sens. Atunci ei chiar isi doresc sa incheie orice socoteala cu viata. In mod expres am spus o percep, pt. ca ei au, cu siguranta, o viziune eronata asupra propriei vieti, reusesc sa-i vada numai si numai partea urata, sunt incapabili sa mai gaseasca ceva pozitiv in viata lor. Daca reusesc sa depaseasca cu bine aceasta etapa, chiar daca in viitor vor avea parte de greutati reale, nu imaginare, ei vor putea trece peste acestea fara a mai fi destabilizati.

Cred ca si un negativist, un pesimist inrait, un om ce pare a fi imposibil de convins sa mai traiasca, se poate schimba si poate ajunge sa se echilibreze, sa renunte la gandurile sinucigase. Si mai cred ca nu trebuie ca asemenea oameni sa fie considerati cauze pierdute. :)

Ca sinucigasa ratata eu pot sa spun ca dupa ce m-am trezit din coma si am vazut ca mi-a esusat tentativa, mi-am promis: daca tot n-am murit, de acum inainte o sa traiesc ca si cand n-as avea nimic de pierdut. De-atunci niciodata, absolut niciodata, nu mi-a mai trecut prin cap sa ma sinucid.

Eu puteam fi numita o pesimista incurabila pana la tentativa de sinucidere esuata.

Burel001 a scris:

Noi vrem sa fim galanti iar tu nu si nu.Bine, atunci sa cada o parte din vina si asupra ovulului tembel.

Totusi pe logica asta genetica, nu cred ca rezulta copii cu tendinte sinucigase ci doar insuficient de adaptati.

Intotdeauna cand o femeie ia parte la ceva lucrurile se imbunatatesc.

Dingo25 a scris:

Pacat doar ca acele persoane nu au luat decizia asta pe vremea cand erau un spermatozoid si sa fi lasat pe altul sa mearga in fata lor spre ovul. Poate respectivul s-ar fi descurcat mai bine.

Eu credeam ca spermatozoizii sinucigasi sunt cei care se dau cu capul de faianta din baie. Si chiar daca nu credeam bine, tot nu ai dreptate, ideea de suicid nu este genetica, este indusa de mediu.

Pasarea_fleosnics a scris:

eu pot sa spun ca dupa ce mi-a esusat tentativa, mi-am promis: daca tot n-am murit, de acum inainte o sa traiesc ca si cand n-as avea nimic de pierdut. De-atunci niciodata, absolut niciodata, nu mi-a mai trecut prin cap sa ma sinucid.

Ma bucur ca esti aici, in viata, si o persoana frumoasa ca tine, atat in exterior cat si in interior, face inca umbra pamantului. Good job my sweet !

Am avut o colega de liceu care s-a sinucis din dragoste. Era prinsa intr-un triunghi amoros din care nu putea iesi (parerea ei).

Urma sa se casatoreasca, insa era gravida cu alt barbat.

Am considerat ca motiv principal al slabiciunii ei faptul ca era crescuta de o bunica, nu avea parinti.

Sunt multi care considera sinuciderea un act de curaj , eu cred ca este o dovada de lasitate.