Început de soogee, Dum 16 ian 2011 · 466 răspunsuri · 43.936 vizualizări
White_flag a scris:Oricarui sociofob ii e rusine sa manance in fata altora. E ceva logic...
Da? acum am aflat si eu asta, se pare ca nu ma duce logica... 
Revenind la topic, am avut si eu ganduri suicidare, am observat ca se intamplau atunci cand depresia era mai adanca si am zis ca-s niste erori de cognitie care apar in anumite stari psihice(intalnite de ex. la depresie). Desi ma deranjau am reusit sa nu ma las influentat de ele.
Ninja2 a scris:Desi ma deranjau am reusit sa nu ma las influentat de ele.
Foarte bine!Felicitarile mele!
Oricine are momente grele in viata si multi devin depresivi din cauza lor.Asta nu inseamna totusi ca trebuie sa se ajunga la suicid.Depresia e o boala curabila!
Sa fiu sincer, nu le-am luat in considerare in ideea ca o sa ma fac bine, altfel ar fi fost alta treaba.
Nu mi se pare ca are sens sa traiesc cat timp am certitudinea ca o sa am parte de o viata mizerabila, e adevarat ca nu sunt asa multi in situatia asta, dar exista destui.
Ana1996 a scris:Nu trebuie sa mananci in fata altuia.Mergi in fata altuia,deschide gura in fata altuia(si mai tarziu poate si inima).Si sa faci asta iti este rusine?
Mi-e rusine sa fac orice in fata altuia!
Te-ai gandit macar la comportamentul tau? daca s-ar intampla printr-o minune ca femeia aia sa vrea sa se intalneasca cu tine ce ai face? a da, ai fugi, daca nu(asta tot o minune), ti-ar fi frica sa faci orice pe langa ea, o sa te creada un idiot/pampalau.
Sfatul meu, socializeaza, asta e singura metoda prin care o sa te simti mai in largul tau pe langa oameni.
Allexandrra a scris:Dar e riscant ce zic eu, ca asta ar insemna sa-ti alimentezi (dez)iluziile.
Stii cum spun unii, ca dupa un astfel de proces de dobandire a unei competente etc incepi sa te schimbi si uiti care a fost scopul (acela de a o impresiona pe EA). Si in final nu te alegi cu deziluzii, ci cu self-esteem.
White_flag a scris:Ea e ca mine. Ii plac cei care o ignora, nu-i place sa fie dorita. Ea a vrut sa se apropie de mine doar cand eu fugeam de Ea.
ti-am mai spus asta pe topicul de la psihologul va raspunde: Motorul e aici compulsia la repetitie, jocul bolnav atractie-respingere. Un rol pe care o figura parentala l-a jucat si care acum il joaca ea, e ceva familiar, cu asta ai fost obisnuit, de asta il alegi in prezent. De asta te atrage ea acum, dupa 4-5 ani, pentru ca inca speri ca ii vei obtine iubirea (dar desigur, nu iubirea ei reala, ci acea iubire de care nu ai avut parte in copilarie).
Intamplator, si ei ii place acest joc. Il joaca. Asta e dinamica relatiei voastre.
Stiai toate astea. Dar acum te intreb: daca ai fi cu ea, daca v-ati casatori, ti-ar placea sa joci la infinit atractie-respingere? hard to get? Ar fi un mod linistit, sanatos de a-ti trai viata?
Ninja2 a scris:Te-ai gandit macar la comportamentul tau? daca s-ar intampla printr-o minune ca femeia aia sa vrea sa se intalneasca cu tine ce ai face? a da, ai fugi, daca nu(asta tot o minune), ti-ar fi frica sa faci orice pe langa ea, o sa te creada un idiot/pampalau.
Nu as putea-O intalni in urmatorii 3-4 ani, decat daca m-ar face Ea sa am deplina incredere in relatia noastra. De Ea ar depinde, nu de mine!
Hypathia a scris:Dar acum te intreb: daca ai fi cu ea, daca v-ati casatori, ti-ar placea sa joci la infinit atractie-respingere? hard to get? Ar fi un mod linistit, sanatos de a-ti trai viata?
Nu stiu. Tot ce stiu e ca m-as simti mai bine cu Ea decat fara.
Chestiile astea le-am trait si eu in adolescenta. Faci o obesie pentru cineva, ca sa iti umpli existenta goala si nesatisfacatoare, si e de ajuns ca cineva sa iti gadile putin orgoliul, ca sa iei foc
Si acum ma simt ciudat in prezenta oamenilor, chiar si a parintilor sau colegilor, ma stingheresc. Singurul loc in care ma simt libera si eu insami este acasa la mine, si cand ma plimb.
Dar am renuntat sa imi mai fac probleme de constiinta fiindca agraveaza situatia, ma accept asa cum sunt si sunt bucuroasa cand comunic si cand imi place de cineva. Realizarile mele, pe orice plan, imi aduc bucurie.
Nu imi pot face planuri pe termen lung, dar traiesc prezentul si ma impac cu situatia.
Desi niciodata nu voi fi 'normala', m-am impacat cu ideea si iau ce e bun din ce mi se ofera. Nu pot avea visuri mari, dar ce e putin mie imi convine. Oricum, pana acum am aproape tot ce mi-as putea dori de la viata, chiar si prin felul meu de a fi. Asta pentru ca ma concentrez pe ce pot face si nu ma bag in ce m-ar duce la esecuri. Dar si esecurile le accept ca pe ceva firesc, pentru ca suntem limitati si nu atotputernici.
Nu admir oamenii de succes pentru ca n-as mai fi multumita cu ce am. Dar imi plac oamenii intelegatori, cat de sus pusi ar fi ei. Punctele comune imi aduc liniste si incredere.
Referitor la sinucidere, poate sa spuna cineva care a citit biblia daca scrie undeva despre sinucidere ?
N-am nici o idee despre subiectul acesta. Eu sunt crestina dar n-am citit toata biblia si ce zic popii nu iau tot in considerare ca e multa politica.
Un_gand a scris:Referitor la sinucidere, poate sa spuna cineva care a citit biblia daca scrie undeva despre sinucidere ?N-am nici o idee despre subiectul acesta. Eu sunt crestina dar n-am citit toata biblia si ce zic popii nu iau tot in considerare ca e multa politica.
Biblia vorbeste despre cateva cazuri de sinucidere(printre care cele ale lui Iuda,Zimri si Saul).In niciun caz nu este admirata o astfel de fapta.Persoanele care s-au sinucis au fost persoane care,prin sinucidere,au fugit fie de rusine,fie de probleme,fie de infruntari.Asta denota teama,lasitate.
Biblia spune "Sa nu ucizi"[Exodul 20:13].Dupa parerea mea,asta inseamna sa nu iei viata nimanui(implicit,nici pe a ta).
La cunostintele mele,cam atat pot sa spun despre sinucidere prin raportare la Biblie.
Editat Sâm 5 mar 2011 09:43