Început de White_flag, Sâm 15 ian 2011 · 33 răspunsuri · 7.217 vizualizări
White_flag a scris:Cel mai mult ma atrage cand e inaccesibila. De exemplu, cand mi-a zis ca niciodata nu vom putea fi impreuna. Cand voia sa ne vedem, cand era afectiva, faceam eu un pas inapoi. Sau ma purtam mai rece. Cand ea era cea distanta, eram innebunit dupa ea si o voiam tot mai mult.
Intelegi motivul pentru care te atrage?
White_flag a scris:Ce ma atragea la ea era instabilitatea.Ma provocau atractiile si respingerile ei. Asa m-a zapacit. Nu mi-ar placea una care sa ma iubeasca constant. M-as plictisi.
Cand voia sa ne vedem, cand era afectiva, faceam eu un pas inapoi. Sau ma purtam mai rece. Cand ea era cea distanta, eram innebunit dupa ea si o voiam tot mai mult.
In cartea lui Celani, Plecarea de acasa, este prezentat un caz: un cuplu care functioneaza pe baza acestei instabilitati, pe baza atractiilor si respingerilor. El era moale, pe ea nu o atragea. Dar in momentul in care el, gelos, ii da foc rezervorului masinii ei, o cucereste total.
Acest fapt se datoreaza dinamicii relatiei cu parintii in timpul copilariei. E posibil ca unul din parinti sau amandoi sa fi practicat acest joc al respingerii - atragerii. Atat in cazul ei, cat si in cazul tau, ca si tie iti place acest joc. Nu e sanatos si nu poate duce la un echilibru. De ce iti place acest joc? pentru ca ai fost invatat in copilarie cu el, e ceva familiar. Stabilesti relatii la maturitate cu persoanele capabile sa joace rolurile pe care le-ai avut in copilarie in familie. Asta se numeste, dupa Fairbain, compulsia la repetitie: recrearea familiei de origine, devenita pt noi tipar interior al relatiilor umane de care nu reusim sa ne debarasam.
Sunt unele fete care ii tin pe baieti in astfel de jocuri doar pentru amuzamentul lor si pt a invata pe ei seducerea barbatilor ca pe niste cobai. Dar ele nu ofera cu adevarat o relatie sincera. Intr-o relatie autentica poate sa existe tot timpul dinamism, creativitate si nou, dar toate astea pe un fond de echilibru, nu cu jocuri gen "Hard to get" ( http://psihologie.50g.com/jocuripsi.html ) de mai sus.
Nu, nu-l inteleg. Stiu doar ca m-a zapacit de cap. :P
Raspunsul anterior era pentru Iris_Lulea. Sistemul aprobarii mesajelor din aceasta arie se pare ca imi da ceva batai de cap. :(
Hypathia a scris:In cartea lui Celani, Plecarea de acasa, este prezentat un caz: un cuplu care functioneaza pe baza acestei instabilitati, pe baza atractiilor si respingerilor. El era moale, pe ea nu o atragea. Dar in momentul in care el, gelos, ii da foc rezervorului masinii ei, o cucereste total.
Acea femeie era imorala, daca tin minte bine. Fata de care-mi place este f. serioasa. Posibil sa nu fi mai avut nicio relatie in ultimii 5 ani.
Hypathia a scris:Acest fapt se datoreaza dinamicii relatiei cu parintii in timpul copilariei. E posibil ca unul din parinti sau amandoi sa fi practicat acest joc al respingerii - atragerii. Atat in cazul ei, cat si in cazul tau, ca si tie iti place acest joc.
Imi place, dar vreau sa mai vina si momentul atractiei, ca de respingere m-am cam saturat.
Mama ei a murit cand avea o varsta foarte frageda (nu si-o aminteste). Tatal ei s-a recasatorit lasand-o, pe ea si sora ei, in grija bunicii. Cred ca nu a avut un barbat in familie, pentru o perioada lunga de timp.
Hypathia a scris:Nu e sanatos si nu poate duce la un echilibru. De ce iti place acest joc? pentru ca ai fost invatat in copilarie cu el, e ceva familiar.
Nu stiu daca de-asta. Important e ca ne putem echilibra reciproc. Nu multi ar fi dispusi sa se poarte frumos cu noi atunci cand noi ne purtam urat. De exemplu, acel prieten comun imi spunea "asta este, inca o prietenie pierduta" parand sa accepte decizia ei de a nu mai vorbi cu el, numai fiindca ii aminteste de mine. Eu tocmai atunci, cand nu mai voia sa vorbim, ii trimiteam e-mail-uri kilometrice... In schimb, o evitam cand voia sa vorbim mai mult. Sau dadeam replici scurte... Nu multi i-ar tolera ifosele.
Hypathia a scris:Stabilesti relatii la maturitate cu persoanele capabile sa joace rolurile pe care le-ai avut in copilarie in familie. Asta se numeste, dupa Fairbain, compulsia la repetitie: recrearea familiei de origine, devenita pt noi tipar interior al relatiilor umane de care nu reusim sa ne debarasam.
Intre parintii mei nu exista o relatie normala de multi ani. Prefer relatia bunicilor, chiar daca nici aia n-a fost perfecta.
Hypathia a scris:Sunt unele fete care ii tin pe baieti in astfel de jocuri doar pentru amuzamentul lor si pt a invata pe ei seducerea barbatilor ca pe niste cobai.
Cu siguranta, nu e cazul ei. Are valori morale inalte. Probabil bunica a avut un cuvant greu de spus in educatia ei, la fel ca in cazul meu. Cred ca avem nevoie unul de altul.
Am ajuns sa o consider un fel de zeitate. Daca si asa nu cred in dumnezeu, am voie sa cred in Ea, nu-i asa? :soc:
Decat sa spun rugaciuni la pereti, mai bine o visez pe Ea...
White_flag a scris:Cel mai mult ma atrage cand e inaccesibila. De exemplu, cand mi-a zis ca niciodata nu vom putea fi impreuna. Cand voia sa ne vedem, cand era afectiva, faceam eu un pas inapoi. Sau ma purtam mai rece. Cand ea era cea distanta, eram innebunit dupa ea si o voiam tot mai mult.
Te atrage tocmai prin faptul ca tu, avand fobie sociala, nu poti ajunge la ea. Cat timp ti-a permis sa fii alaturi de ea tu nu ai inteles ce se intampla foarte bine asa ca ai incercat sa te refugiezi, dar in momentul in care ea te respinge, cand e inaccesibila tu iti doresti sa fii alaturi de ea.... tocmai pentru ca este o situatie pe care o cunosti. Mai precis: iti doresti sa relationezi cu cei din jur, dar cand te afli in situatia de a face asta nu ai resursele pentru a o face.
Am inteles si din alte postari anterioare ca iti este teama oarecum sa intri in relatie cu o fata, poate si pentru ca nu ai avut ocazia. La un moment dat ti s-a oferit ocazia, tu nu ai stiut cum ar trebui sa reactionezi si ai facut exact asa cum faceai in toate celelalte relatii ale tale.
Mai spune-mi, te rog, ce ai incercat sa faci pentru ameliorarea fobiei tale... poate gasim impreuna o solutie.
Am avut o cadere nervoasa in decembrie, am stat internat si am iesit cu diagnosticul tulburare psihotica. Acum iau Cipralex si Zyprexa.
N-am facut prea multe pentru vidnecarea fobiei sociale. In mare parte, asteptam sa treaca viata mai repede si sa mor. Iubirea pentru Ea e singura care ma impinge un pic sa mai incerc cate ceva...
Pe 1 martie ii voi trimite un SMS. Sper sa nu ma respinga! O iubesc super super mult. :huggles:
Buna,
Cred ca ar fi fost foarte important sa spui inca de la inceput de tulburarea psihotica... aici lucrurile deja se complica si ar trebui sa mergi la un psiholog care sa te asiste in paralel cu medicatia data de psihiatru. In momentul de fata imi imaginez ca lucrurile sunt destul de tinute sub control si ca poti lucra in consiliere intr-un mod benefic pentru tine.
Daca doresti imi poti spune de unde esti si iti pot face o recomandare pe privat.
Nu am o slujba. Nu-mi permit psiholog (desi mi-ar placea).
Nu prea ma intereseaza tulburarea psihotica. Fobia sociala e problema.
Daca m-as impaca cu Ea, sunt sigur ca as capata alta perspectiva asupra vietii. Cred ca as deveni un pic mai optimist. Deci Ea e salvarea mea!
Oare va fi flatata ca o mai caut dupa 4 ani, sau ma va considera nebun? :huggles:
I-am trimis un sms de 1 martie, continand o poezie de primavara. Raspunsul Ei a fost urmatorul:
nu inteleg ce vrei si ce-ti imaginezi. nu am avut de-a face niciodata noi doi. te rog, lasa-ma in pace
Pfff... O iubesc atat de mult! Mai ales cand nu ma vrea. 