Burel001 a scris:Despre nemti chiar vorbea de bine .
Da, amandoi bunicii si matern si cel patern spuneau acelasi lucru. Ca nemtii au fost aliatii cei mai buni. Erau curajosi , disciplinati si respectuosi.Uite o sa va povestesc ceva real, o poveste ne-eroica, sa nu spuna cineva ca am avut numai bunici eroi. Bunicul din partea tatalui era al doilea in pluton, nu avea grad mare dar era mana dreapta a comandantului. Imi povestea ca intr-o noapte l-a luat deoparte si le-a zis ca au primit ordine sa-i impuste pe toti nemtii. Bunicul a fost revoltat. S-a certat cu el, i-a zis ca se poate rezolva si altfel. Imi spunea ca tipul nici macar nu se baga in lupta si ca nemtii ii salvasera viata in repetate randuri. Ca pe unii ii cunostea pe nume, le stia toata povestea vietii si se acopereau unul pe altul. Ma rog, dintr-una in alta, comandantul s-a infuriat si i-a zis lui bunicul ca ii ordona sa ii impuste pe nemti. Refuzand ordinul, l-a facut pe comandant sa-i puna pusca pe piept. S-a pornit o lupta in urma careia comandantul a murit. Cand l-a vazut mort, bunicul l-a facut de nerecunoscut, si-a lasat actele acolo, a fugit inapoi in tara pentru ca nu concepea sa lupte impotriva nemtilor si si-a schimbat numele. Intamplarea asta mi-o spunea bunicul cand eram mica. Nu a regretat niciodata moartea comandantului de pluton, spunea ca a fost in legitima aparare. Eu intotdeauna ma gandeam ca ar fi putut gasi o alta solutie. Nu stiu ce sa zic, si cat din poveste este adevarat, oricum, ce vreau sa sesizez este ca istoria povestita acasa este foarte diferita de ce invatam in cartile de istorie.
dar .. 