Început de Laura-laura, Mar 11 ian 2011 · 113 răspunsuri · 12.559 vizualizări
Laura-laura a scris:Am obosit! Am obosit sa traiesc viata altora. Stiu, sunt sotie, mama, fiica si trebuie ( ? ) sa imi fac datoria. Dar, daca astea sunt lucruri firesti, de ce ma simt folosita? De ce ma simt ca o sluga? De ce simt ca nevoile mele nu le intelege nimeni?Nu mai stiu ce sunt: femeia, barbatul?
Obligatii? Ok. Dar pana unde?! Unde e limita?
De ce i-ai obisnuit asa?
Poti incepe sa pui limite si sa inveti sa te bucuri de viata ta.
Laura-laura a scris:M-am gandit sa dispart. Asa, pur si simplu! Sa ii las o perioada singuri, fara sponsor, fara femeie de serviciu, fara
Pulanul a scris:quote]Daca ai fi citit topicul,observai ca doamna in cauza a specificat ca au avut discutii pe subiect.Discutii soldate cu un raspuns sec din partea sotului...n-am timp de astea.
Si,tot daca ai fi citit,ti-ai fi dat seama ca doamna nu a fugit de responsabilitati,si le-a asumat,a fost si este mama si sotie.
De ce a acceptat atatia ani? Simplu.A vrut ca fiica ei sa aiba o copilarie lipsita de griji si frumoasa,a vrut ca sotul ei sa se implice si in treburile casei,cum este si normal cand ambii lucreaza.
Numai ca,domniile lor au considerat ca bunatatea si sacrificiul ei nu merita nici macar o farama de respect si recunostinta.
Acum doamna nu mai poate face fata.Tu ce i-ai propune sa faca?
Editat Mie 19 ian 2011 15:24
Bine v-am regasit.
Am lipsit de pe forum pentru ca mi-am pus prioritatile in ordine si am incercat sa imi rezolv problema de sanatate.
Am citit ca se presupune o eventuala criza de varsta. Am 39 de ani. Adevarat, nu am 25, dar nici in plina criza de varsta nu sunt. :cry: Se mai presupune ca supararea mea vine din faptul ca sotul nu ma ajuta la treburile casnice, iar o interpretare eronata. Daca era asa, plateam o menajera si rezolvam problema.
Supararea si oboseala vine din faptul ca de la mine se asteapta TOT. Cine nu a trecut prinn asta, nu intelege. Sau intelege ca fiind un moft. Nu e asa. Imi stiu foarte bine indatoririle de femeie, de mama, de sotie si de om. Nu sunt o feminista si niciodata nu m-am crezut egala unui barbat. DAR, de la asta si pana la a le face eu pe toate, e cale lunga!
Nu sunt satula de
Laura-laura a scris:Am citit ca se presupune o eventuala criza de varsta. Am 39 de ani. Adevarat, nu am 25, dar nici in plina criza de varsta nu sunt. :cry: Se mai presupune ca supararea mea vine din faptul ca sotul nu ma ajuta la treburile casnice, iar o interpretare eronata. Daca era asa, plateam o menajera si rezolvam problema.
Esti tanara la 39 ,nu-i lasa sa-ti bage gargauni in cap!
Pulanul a scris:Sotul ala chiar nu mai are nici o calitate in momentul de fata?Si inaca o data intreb ea atata timp[20 de ani] nu a vazut acele , sa le zicem defecte?de aceea am facut acele afirmatii.
Ba da, are si calitati: nu bea, nu e violent, nu joaca jocuri de noroc, nu liseste de acasa... daca astea sunt calitati si nu e o atitudine normala pana la urma.
Allexandrra a scris:De ce i-ai obisnuit asa?Poti incepe sa pui limite si sa inveti sa te bucuri de viata ta.
Dorinta mea de a-i proteja... s-a transformat in ceva ce, cred ei, li se cuvine.
Stiu, eu am gresit.
otilia* a scris:Numai ca,domniile lor au considerat ca bunatatea si sacrificiul ei nu merita nici macar o farama de respect si recunostinta.Acum doamna nu mai poate face fata.Tu ce i-ai propune sa faca?
Iti multumesc ca ai inteles exact. :cry:
Laura-laura a scris:Ba da, are si calitati: nu bea, nu e violent, nu joaca jocuri de noroc, nu liseste de acasa... daca astea sunt calitati si nu e o atitudine normala pana la urma.
Aici gresesc de multe ori femeile.. au dat peste cateva exemple negative apoi si-au format o imagine gresita despre ce inseamna un barbat normal. Lucrurile astea nu sunt neaparat calitati ci reprezinta, asa cum spui si tu o atitudine normala.
Nu trebuie sa ne oprim la primul care nu ne bate doar pentru ca, la un moment dat, ni s-a intiparit in minte ca asta face un barbat perfect.
Cand suntem intrebate ce calitati au partenerii noastri si noi raspundem cu: nu bea, nu e violent, etc ar trebui sa ne dam seama ca ceva nu e in regula.
lorelai1907 a scris:In primul rand...dumeavoastra i-ati obisnuit asa.Cred ca e cam tarziu acum,cand fata dumeavoastra are 18 ani,sa o dezobisnuiti de felul asta de viata.De acum,doar cand va fi la casa ei,se va mai putea schimba.De sotul dumneavoastra ce sa mai spun? :cry: Dar...in afara de becurile arse si de tevile stricate,unde ar putea si sotul sa va ajute...nu e datoria noastra de femei si de mame sa le facem pe toate celelalte? :roll:Cand se termina o zi,cea mai mare satisfactie e gandul ca ai facut tot ce ti-a stat in puteri,pentru ai tai,chiar daca pici franta de oboseala.Rezultatele se vor vedea in special in reusitele copiilor,dar si in linistea si binestarea celorlalti. Sunteti o persoana deosebita si sunt sigura ca sunteti foarte iubita de familie si de prieteni.Ce bine!Nu trebuie sa luati totul in tragic.E doar o perioada de oboseala,acumulata de atata timp.De ce nu discutati cu ei si nu le cereti ajutorul?Cu siguranta va vor asculta.Chiar daca uneori va trebui sa le reimprospatati memoria. :P Si daca aveti posibilitatea,de ce nu va luati o mica vacanta?Chiar sa ii lasati singuri.Dar fara suparare,ca nu aveti de ce.Sunt sigura ca e doar o perioada in care stresul si oboseala au atins apogeul.Chiar ma gandeam in ultimul timp ca asa ceva se intampla de regula dupa sarbatori.Multa alergatura,gatit,curatenie,serviciu,organizat diverse activitati ,cadouri,grija ca totul sa iasa bine etc.Si se finalizeaza o stare de epuizare fizica si nervoasa.Cat despre mama dumneavoastra...ce fericire ca o gasiti vesela cand mergeti intr-un suflet sa ii duceti medicamente!Si apoi chiar daca ar face asa ceva doar ca sa va vada,nu as putea decat sa o compatimesc.Batranii au nevoie de multa afectiune si uneori se intampla sa mai uitam de ei,din pacate.
:)
Draga mea, ai pus atat de multa caldura in acest post, incat nici nu mi te pot imagina ca ai putea fi altceva, inafara de sotie si mama.
Adevarat, familia ma iubeste dar, vezi tu, in dragostea neconditionata... eu nu mai cred de mult.
Da, toti ma adora, toti ma iubesc. Cum naiba sa nu ma iubeasca cand eu le pun la dispozitie tot? Si aici nu ma refer la o ciorba sau la o pereche de chiloti calcati.
Cum naiba sa nu ma adore cand, in concediu fiind cu fiica si spunadu-i mamei sa ma sune doar daca ARDE. si poate nici atunci, pt ca, oricum nu am facut cursuri de stins focul iar la 112 poti suna si daca ai telefonul blocat, dansa ma suna sa ma intrebe ce sa ia pt durerea de cap? Iar eu, politicoasa ii raspund: nurofen, mama... nurofen.
Poate-ti pare o banalitate ce spun, o exagerare. dar astea sunt adunate.
Datoria femeii se raporteaza la propria scara de valori. Dar in niciun caz, datoria ei nu este sa fie
Tina a scris:Aici gresesc de multe ori femeile.. au dat peste cateva exemple negative apoi si-au format o imagine gresita despre ce inseamna un barbat normal. Lucrurile astea nu sunt neaparat calitati ci reprezinta, asa cum spui si tu o atitudine normala.Nu trebuie sa ne oprim la primul care nu ne bate doar pentru ca, la un moment dat, ni s-a intiparit in minte ca asta face un barbat perfect.
Cand suntem intrebate ce calitati au partenerii noastri si noi raspundem cu: nu bea, nu e violent, etc ar trebui sa ne dam seama ca ceva nu e in regula.
Cand am divortat toata lumea ma intreba ce s-a intamplat - sotul bea, ma bate? De parca astea ar fi singurele defecte pe care le-ar putea avea un barbat. Tina are perfecta dreptate. Si chiar si fostul sot cand il mai apuca indignarea ca am indraznit sa divortez la fel spune : nu beau, nu sunt violent, ajung devreme acasa...
In schimb el avea pretentia ca eu sa-l inteleg de fiecare data, sa-l sprijin de fiecare data - fara a considera ca are aceasi datorie.
Nelinistita a scris:Cand am divortat toata lumea ma intreba ce s-a intamplat - sotul bea, ma bate? De parca astea ar fi singurele defecte pe care le-ar putea avea un barbat. Tina are perfecta dreptate. Si chiar si fostul sot cand il mai apuca indignarea ca am indraznit sa divortez la fel spune : nu beau, nu sunt violent, ajung devreme acasa...In schimb el avea pretentia ca eu sa-l inteleg de fiecare data, sa-l sprijin de fiecare data - fara a considera ca are aceasi datorie.
Am intalnit gandirea asta si la femei care nu au avut niciodata de-a face cu barbati violenti, betivi, etc.. si totusi, cand le intrebi de ce stau cu x sau y raspunsul e acelasi: nu bea, nu ma bate, isi iubeste copiii..
-De ce il iubesti?
- Pentru ca se poarta frumos cu mine.
Raspunsul asta ma baga in ceata intotdeauna..