M-am casatorit din dragoste cu M, singurul barbat din viata mea pana atunci. avem impreuna o fiica, Dana, care are 18 ani. Amandoi depind de mine, nu pot face nimic singuri, de parca rolul meu pe aceasta lume este acela de a-i slugari si intretine.
Absolut in fiecare zi, trebuie sa le pun totul la dispozitie. De la bani, mancare si pana la hainele pe care nu si le gasesc.
- Mama, unde mi-e tricoul cel nou?
sau: - Draga mea, ce au spus astia, cum o sa fie vremea astazi?
Inafara de toate astea, trebuie sa ma ocup si de afacerea care asigura ziua de maine.Tot eu trebuie sa ma ocup si daca unul are o problema medicala, daca s-a spart o teava, daca s-a ars un bec, daca fiica are o problema la scoala, daca... daca... daca. Probabil ca, in opinia lor, daca Cocosul Galic ar fi pe cale de dispartitie, tot eu va trebui sa ma ocup si de problema asta.
Periodc, ca alegerile locale unde e bataia pe ciolan, sunt solicitata si de mama! De fiecare data o doare cate ceva si are nevoie urgenta de doctor sau de medicamente.
Alerg la farmacie, de acolo la ea si, aproape de fiecare data o gasesc vesela, uitand complet ca s-a plans ca o doare ceva. Imi reproseaza ca o neglijez, ca nu am timp de ea sa mai stam putin de vorba.
Am obosit! Am obosit sa traiesc viata altora. Stiu, sunt sotie, mama, fiica si trebuie ( ? ) sa imi fac datoria. Dar, daca astea sunt lucruri firesti, de ce ma simt folosita? De ce ma simt ca o sluga? De ce simt ca nevoile mele nu le intelege nimeni?
Da, par un om puternic. Poate chiar sunt. Dar dincolo de astea, sunt totusi o femeie, un om cu nevoi. Simt nevoia unui sprijin spihic, in primul rand!
M-am gandit sa dispart. Asa, pur si simplu! Sa ii las o perioada singuri, fara sponsor, fara femeie de serviciu, fara
