[Blake]

Z e r o a scris:

De acord cu tine, intr-un fel sau altul, la general. Asta nu inseamana ca generalul se potriveste cu o anume situatie concreta, adica nu inseamna ca noi putem afirma, fara sa ne inselam, ca intelegem cu adevarat ceea ce determina un om sa adopte un anumit comportament. Putem spune doar ca noi credem ca intelegem. Faptul ca ceea ce credem noi coincide cu realitatea, asta e altceva. :)

Da, sigur că este posibil. P

Blake a scris:

Ca atare, da. Sunt de acord cu ideea că nu putem ştii mereu cu precizie explicaţia reală, dar o alegem pe cea cu ponderea c

white.way a scris:

Nu cred ca am dat senzatia ca a accepta pentru mine inseamna a aproba. In esenta sint de acord cu ce-ai zis, Z., o singura chestiune as vrea sa adaug insa: exista cazuri in care oamenii actioneaza din pura rautate si in perfecta cunostinta de cauza, nu din ignoranta. A considera ca fiecare criminal are scuze este, exact asa cum a spus si Two, periculos. Este un pas spre anarhie sociala, in sens negativ.

Z., au mai fost oameni care au crezut in "le bon sauvage", cel pe care doar societatea umana il strica. Eu, asemenea lui William Golding cu al sau "Imparatul mustelor" nu cred ca omul devine rau din cauza influentelor negative, cred ca ajunge asa pentru ca asta alege el.

Acum, de dragul discutiei, sa stii ca a accepta inseamna a aproba tacit. Poate ca tu vei spune ca nu este adevarat fiindca tu intelegi altfel. Dar asta este adevarul.

De ex: daca un prieten de al tau, fura din buzunare. Tu nu aprobi acest lucru - la nivel declarativ - sa spunem, dar, il accepti ca prieten apropriat, stiind ce anume face. Asta se numeste ca aprobi ce anume face el.

Apoi, cu criminalii, as schimba cuvantul "scuze" cu "motivatie", omul in sine nu savarseste o actiune sau inactiune fara o simpla motivatie, asta din punctul lui de vedere. Insa, motivatia nu poate servi ca scuza.

Scuza are caracter atenuant, pe cand, motivatia, caracter informativ.

Chestia cu irational sau imoral, poate avea valente diferite in cazul in care difera si scara de valori ale celor doua sau mai multe persoane, la care se raporteazxa actiunea in sine.

Asta pentru ca, manifestarile fiecarui individ - ce are discernamant - sunt in ochii lui rationale si morale si au un caracter benefic pentru propria lui persoana. Difera doar scara de valori pe care o detine, in raport cu ceilalti ce ii judeca faptele.

In final, cer scuze lui Black, ca ne-am intins la discutii pre topicul lui. :)

Black, mi-a facut placere sa te intalnesc, chiar si pentru 10 minute.

Two a scris:

Acum, de dragul discutiei, sa stii ca a accepta inseamna a aproba tacit.

Pe asta de unde-ai mai scos-o? Sa nu-mi spui ca din putul gandirii. :soc:

Z e r o a scris:

Pe asta de unde-ai mai scos-o? Sa nu-mi spui ca din putul gandirii. :soc:

Conteaza ?

Tu accepti lucruri ce nu le aprobi ? :soc:

Vrei sa reformulez in cuvinte mai simple ?!

Two, sorry, dar ia-o lingvistic sau cum vrei tu, a accepta nu include a aproba. Demonstratia ar fi prea lunga si prea sufocanta la ora asta, cind tocmai m-am trezit dupa calatoria cea mai faina, dar si obositoare, din ultimii 5 ani.

:-"

promit ca o sa il sterg de praf si-o sa-l scot la treaba

Two a scris:

Black, mi-a facut placere sa te intalnesc, chiar si pentru 10 minute.

Same here! :)

**Alex** a scris:

promit ca o sa il sterg de praf si-o sa-l scot la treaba

Bun așa. ;)

Bine ai revenit! :)