Ateismul agresiv

stupid_me a scris:

Sincer, dragul meu..exista ratiune palpabila si ratiune ce-si depaseste limitele.

Si nu ma poti contrazice aici.

E vorba de nuanta, nu de adevar absolut. Stii foarte bine.

Daca este ceva ce-mi depaseste abilitatea de a intelege, cea mai sincera pozitie mi se pare sa recunosc ca sunt depasit, ca nu reusesc sa inteleg. Si e ok ca nu reusesc sa inteleg. Sunt foarte multe domenii in care nu inteleg suficient de bine.

Ce nu mi se pare ok este personalizarea acestei neintelegeri. "Nu inteleg, deci Dumnezeu"

Recent, Bill O'Reilly s-a facut iar de cacao cand a afirmat ca nimeni nu intelege cum functioneaza mareele. :-

ironic a scris:

Cine a inventat tot ce exista pe acest pamant, vorbind de termeni conceptuali, daca nu cumva tot mintea noastra.

Aici sunt de acord.

catelusulschiop a scris:

Nu este acelasi lucru. Povara dovezii este la cel ce spune "Eu cred" nu la cel ce spune "Eu nu cred".

Uite, sa privim din perspectiva unui medicament.

Persoana A spune "Eu cred ca medicamentul X functioneaza"

Persoana B spune "Eu nu cred ca medicamenul X functioneaza pentru ca nu am dovezi clare"

Daca persoana C vrea sa utilizeze medicamentul, probabil ca il va intreba pe A ce dovezi are pentru eficienta medicamentului.

Pai si ce, persoanei B nu i se poate cere sa demonstreze de ce medicamentul nu functioneaza? In cazul unui medicament placebo, cum poate demonstra persoana A ca functioneaza? Pe ce baza?

catelusulschiop a scris:

Ce nu mi se pare ok este personalizarea acestei neintelegeri. "Nu inteleg, deci Dumnezeu"

Recent, Bill O'Reilly s-a facut iar de cacao cand a afirmat ca nimeni nu intelege cum functioneaza mareele. :-

Iar incepi cliseic.

Care crestin ajunge sa creada in dumnezeu doar pentru ca se simte depasit? ...Al aoportunist pesemne..pesemne oportunist este si ateul care ar crede daca ar avea dovezi...sau de atat e capail. Sa creada doar daca intelege.

Te rog, eu..masoara tu doar cele 5 simturi..si lasa-mi mie al saselea fara sa mi-l insulti...si nu-mi insulta nici motivul pentru care cred fara sa ma intrebi pe mine de ec cred.

cred, pentru ca mai presus de toate..nu sutn niciodata singur in bucuria si in tristetea mea...cred, pentru ca ma trezesc de multe ori in viata cu lacrimi in ochi, cand inteleg un sens acolo unde nu mai gaseam, cand in acelasi timp, imi regasesc linistea fara sa inteleg si fara sa stiu concret daca intr-adevar 1+1 = 2.

cred, pentru ca in iubirea mea pentru dumnezeu, nu exista loc ca ne-ar vrea mai presus decat binele, raul.

cred, pentru ca am incredere in El, asa cum am incredere intr-un om drag, ca va fi alaturi de mine la greu si ca imi va completa bucuria cand voi fi bucuros.

stupid_me a scris:

Povara ne-o puneti voi, astia acre cereti dovezi ca sa credeti.

Asta este metoda stiintifica... daca vrei sa scrii fictiune, nu-ti cere nimeni dovezi, daca vrei sa scrii stiinta.... alta poveste.

catelusulschiop a scris:

Asta este metoda stiintifica... daca vrei sa scrii fictiune, nu-ti cere nimeni dovezi, daca vrei sa scrii stiinta.... alta poveste.

Mon cher, fictiunea ta, fie credinta mea. In casa ta.

dar in casa mea, ma jignesti cand vii si imi cataloghezi credinta ca fiind fictiune.

Intelegi diferenta?

ironic a scris:

Pai si ce, persoanei B nu i se poate cere sa demonstreze de ce medicamentul nu functioneaza? In cazul unui medicament placebo, cum poate demonstra persoana A ca functioneaza? Pe ce baza?

Nu! Nu i se poate cere persoanei B sa demonstreze de ce medicamentul nu functioneaza. Este echivalent cu a-i cere cuiva sa demonstreze ca nu sunt martieni. Poti tu sa demonstrezi ca nu sunt martieni?

Un placebo nu este un medicament. FAptul ca-i faci o injectie cu ser fiziologic unei persoane mintind-o ca e un analgezic puternic si observi ca persoana se comporta ca dupa morfina nu inseamna ca serul fiziologic injectata are proprietati analgezice.

catelusulschiop a scris:

Asta este metoda stiintifica... daca vrei sa scrii fictiune, nu-ti cere nimeni dovezi, daca vrei sa scrii stiinta.... alta poveste.

M-am lamurit cu tine.

Tu nu ai credinta.

Singura ta credinta se afla in interiorul tau.

Daca tu nu esti capabil sa intelegi si sa gasesti un sens, pentru tine nu exista.

In momentul in care ajungi sa intelegi, gata..exista.

M-am lamurit cu tine. Da, esti ateu. Si nu unul agresiv, dar ai sanse mari sa devii unul.

Si maestre, mai am un punct de vedere pe care vreau sa ti-l impartasesc.

Ratiunea asta si pregatirea asta, dpdv psihologic, are sansele ei de eroare.

Poti sa faci ca la carte, sa sa iasa pe dos.

Nu innebunim noi atunci cand stim ca uneori, o palma poate fi un lucru bun pe mai tarziu...alteori, un lucru rau. Ne depasteste.

Daca eu unul nu as avea credinta ca cineva imi indruma pasii atunci cand imi doresc sa nu fac rau sau sa fac cel mai minim rau posibil pe luema asta (pentru ca singur aleg ce vreau si caror fapte ai scopuri ma inchin), indiferent de circumstantele pe acre mi le va crea universul in urmatoarea secunda....sincer iti spun, as innebuni.

Nu mi-as mai gasi nici un sens si nici o liniste.

Dragul meu, lucururile mici sunt pentru mine sa le duc in spate...insa lucrurile mari, daca privesti atat de profund incat sa simti ca nu te mai cuprinde....realizezi, ca nu sunt pentru noi.

Sa admitem ,de dragul discutiei , existenta credintei in ambele cazuri , teisti(indiferent de zeitatea in care cred ) si ateisti.

In cazul credintei teiste credinciosul admite o autoritate divina careia i se supune ,ii accepta o judecata a faptelor sale, isi considera reusitele si nereusitele drept rezultate ale vointei acestei divinitati , etc. In toate cazurile este vorba de o subordonare spirituala fata de ceva , individul nu-si mai apartine in totalitate .

In cazul asa-zisei "credinte" ateiste ateul nu se subordoneaza spiritual , chiar daca crede in ceva ( evolutionism , big-bang, etc) l "crezul" sau ii este subordonat ,este creatia mintii sale, este reusita lui materiala si/sau spirituala.Individul ateu isi apartine in totalitate.

Daca vi se pare unora ca cele doua "credinte" sunt identice....este problema voastra.

catelusulschiop a scris:

Nu! Nu i se poate cere persoanei B sa demonstreze de ce medicamentul nu functioneaza. Este echivalent cu a-i cere cuiva sa demonstreze ca nu sunt martieni. Poti tu sa demonstrezi ca nu sunt martieni?

Un placebo nu este un medicament. FAptul ca-i faci o injectie cu ser fiziologic unei persoane mintind-o ca e un analgezic puternic si observi ca persoana se comporta ca dupa morfina nu inseamna ca serul fiziologic injectata are proprietati analgezice.

Cum sa nu? Cunosc persoane care poate sa ia medicamente cu pumnul fara sa aibe nici un efect asupra sa. Nu trebuie demonstrat de ce nu au nici un efect? De ce sa nu se demonstreze si asta?

stupid_me a scris:

Mon cher, fictiunea ta, fie credinta mea. In casa ta.

dar in casa mea, ma jignesti cand vii si imi cataloghezi credinta ca fiind fictiune.

Intelegi diferenta?

Suntem pe un forum public nu in casa ta. Si da, aici pot cataloga linistit credinta ta la mitologie.

In casa la tine, te poti simti jignit si sa nu ma mai primesti ca oaspete.

Pe un forum public, sa spui asta este ipocrizie. De ce? Pentru simplu fapt ca asta este si parerea ta in legatura cu povestile cu Zeus sau in legatura cu povestile cu spirite din Shintoism. Nu cred ca ai o atitudine de... "da frate, faza asta cu Lord Vishnu e chiar pe bune"

Intelegi asemanarea?