Magia unei cepe degerate

Numenume a scris:

Tu urmezi destul de indeaproape notiunile clasice si psihologice, DEX-ul chiar, numai ca DEX-ul a fost scris de relativ putin timp si de catre oameni care s/au raportat numai la ceea ce stiau si au trait ei, nu la ceea ce stia/stie si a trait fiecare om si toata umanitatea de cand e ea.

Vreau sa spun ca DEX-ul a furat naturii universale starile, in sensul ca a furat umanitatii vechi cuvintele ce defineau ceva, dandu/le o alta interpretare decat cea de origine.

Daca reduc intuitia la ce zici tu, atunci ok, inventez un nou termen care sa defineasca scanteierile ideistice ale mintii mele, varfurile care prin intermediul inspiratiei capata consistenta, forma, devin mai laborioase, le numesc "sinide".

Eu cand scriu inspirativ nu judec, nu rationez ca atunci cand scriu normal, nici vorba, e cu totul altceva.

Si da, poti avea "sinide" fara a/ti ordona ratiunea, vorbim de lucruri TOTAL diferite.

Sunt constient de erorile DEX-ului si de confuzia pe care o "propovaduieste" :D . Tocmai din acest motiv redefinesc mai exact conceptele asociate cuvintelor. Ce-ai vrea sa facem? Sa inventam o noua limba numai pentru noi? (nu ca asta ar fi o idee rea :soc: dar prea greoaie de pus in practica). Astfel incat nu ne ramane altceva decat sa ne clarificam termenii deja existenti, eliminand din mintea noastra interpretarile gresite, ba chiar eliminand integral partea cea mai confuza si inutila a vocabularului.

Daca nu reduci intuitia la ce am definit eu, ce ai avea de adaugat la definitie?

Cand scrii inspirativ, scrii sub o stare extinsa a constiintei. In starea asta se pot intampla lucruri ciudate, cred ca se creaza o legatura la nivel spiritual, astfel incat se poate accede la informatia spirituala universala, asa-zisa "biblioteca akasha". Intelegi deci ca treaba cu inspiratia poate fi mai complexa decat pare. Totusi, inspiratia si intuitia sunt doua lucruri diferite. Nu poti nega existenta conceptului pe care l-am definit ca fiind intuitie. Il putem numi oricum daca termenul intuitie iti provoaca confuzie, dar mecanismul ala exista asa cum l-am descris. Iar cel mai apropiat termen in intelegerea majoritatii de descrierea conceptului pe care l-am evidentiat, este cuvantul intuitie. Iar conceptul pe care l-am descris sub denumirea de intuitie este in stransa si directa legatura cu ratiunea. E usor de inteles, se poate explica si detaliat legatura.

Scuze pentru exprimarea inexacta, chiar gresita pe alocuri. Graba strica treaba. Cred ca o sa iau o pauza de pe forum pana rezolv ce am mai urgent de rezolvat. Altfel riscam sa ne invartim in cerc si sa induc lumea in eroare.

Pippo a scris:

Sunt constient de erorile DEX-ului si de confuzia pe care o "propovaduieste" . Tocmai din acest motiv redefinesc mai exact conceptele asociate cuvintelor. Ce-ai vrea sa facem? Sa inventam o noua limba numai pentru noi? (nu ca asta ar fi o idee rea :D dar prea greoaie de pus in practica). Astfel incat nu ne ramane altceva decat sa ne clarificam termenii deja existenti, eliminand din mintea noastra interpretarile gresite, ba chiar eliminand integral partea cea mai confuza si inutila a vocabularului.

Daca nu reduci intuitia la ce am definit eu, ce ai avea de adaugat la definitie?

Cand scrii inspirativ, scrii sub o stare extinsa a constiintei. In starea asta se pot intampla lucruri ciudate, cred ca se creaza o legatura la nivel spiritual, astfel incat se poate accede la informatia spirituala universala, asa-zisa "biblioteca akasha". Intelegi deci ca treaba cu inspiratia poate fi mai complexa decat pare. Totusi, inspiratia si intuitia sunt doua lucruri diferite. Nu poti nega existenta conceptului pe care l-am definit ca fiind intuitie. Il putem numi oricum daca termenul intuitie iti provoaca confuzie, dar mecanismul ala exista asa cum l-am descris. Iar cel mai apropiat termen in intelegerea majoritatii de descrierea conceptului pe care l-am evidentiat, este cuvantul intuitie. Iar conceptul pe care l-am descris sub denumirea de intuitie este in stransa si directa legatura cu ratiunea. E usor de inteles, se poate explica si detaliat legatura.

Scuze pentru exprimarea inexacta, chiar gresita pe alocuri. Graba strica treaba. Cred ca o sa iau o pauza de pe forum pana rezolv ce am mai urgent de rezolvat. Altfel riscam sa ne invartim in cerc si sa induc lumea in eroare.

Eu ti/am spus ce traiesc, daca tu ajungi la o concluzie, o ascult cu placere, tine insa cont de subtilitatea trairilor de care ti/am vorbit ca nu cumva sa definesti nici exclusiv rational, nici exclusiv "paranormal", inspiratia sau intuitia.

Referitor la

biblioteca akasha

Constientizezi ce traume poate aduce in societate considerarea unor informatii ca fiind tabu din cauza ca provin din acasha?

Nu trebuie decat sa privesti istoria speciei noastre plina ochi de concepte in numele carora am facut ca mesagerul nostru in "marele necunoscut", sa fie un urlet de durere cauzat de ucidere. :soc:

De multe ori am constatat la mine cele despre care scriu mai jos, v/a invit sa ma ajutati sa inteleg mai bine de unde mi se trage, eventual ce ar fi de facut.

Mecanismul victimizării

Atunci cand ne consideram victime

Am pierdut din vedere asumare.

Toate cele acceptate trebuiesc si asumate pentru a putea rodi responsabilizarea ce permite iubirii constructive sa aduca armonia intru intelepciune.

Cunoasterea, intelegerea si constientiyarea acestora naste atitudinea potrivita pt. fiecare in parte, atitudinea de deschidere a mintii, de acceptare, de asumare, de responsabilizare, dar mai ales atitudinea de evlavie fata de tine insuti, de tot si de toate, de lucrarea ta intru evolutie.

Numenume a scris:

De multe ori am constatat la mine cele despre care scriu mai jos, v/a invit sa ma ajutati sa inteleg mai bine de unde mi se trage, eventual ce ar fi de facut.

Mecanismul victimizării

Atunci cand ne consideram victime

O Sufletica a scris:

Numenume, parerea mea este ca in realitate cea mai importanta este atitudinea care o avem in momentul cand apare o astfel de proba, deoarece victimizarea este o proba la tot ce va urma apoi. Degeaba o gandim si o filozofam. Proba va aparea la un moment dat oricum ( victimizarea, indiferent de motivele care o provoaca) importante sunt depasirea( se face? cum se face? sau poate nu se face) si rezultatul.

Tu zici asa:

in realitate cea mai importanta este atitudinea care o avem in momentul cand apare o astfel de proba.....Degeaba o gandim si o filozofam..................importante sunt depasirea si rezultatul.

Ok. merg pe ce spui tu.

cea mai importanta este atitudinea care o avem in momentul cand apare o astfel de proba

Degeaba o gandim si o filozofam

Eu, tu sau orice om, filozofam zi de zi de dimineta pana seara si prin ganduri si prin vorbe si afectiv si in fapte, filozofam mai ales prin insasi viata noastra care poate fi ca o rugaciune (intr/un sens profund nu clasic), sau poate fi ca o blasfemie (la fel de profund) fiecare insa pe nivelul sau de iubire, emanand astfel o intelepciune si o frumusete direct proportionale cu iubirea din noi.

importante sunt depasirea si rezultatul

Poti sa/mi indici si mie o modalitate de a ajunge la ce ai scris aici? adica cum depasim si cum facem ca rezultatul sa fie unul pozitiv?

Tu crezi ca eu cunosc vreo modalitate? Sunt ca si tine, in cautare. Am constatat ca este important felul cum depasim si rezultatul dar modul de-a o face ca sa ajungi la un rezultat pozitiv......Cred ca depinde de fiecare. Eu de fire sunt destul de patimasa. In victimizarea mea ma cert cu mine si cu tot ce o provoaca. si in acel moment, e destul de greu sa ma detasez de propria-mi stare. Ce sa spun? Va trebui sa descoperim fiecare modalitatea cea mai corecta si cea mai potrivita si asta, cred ca numai noi insine ne putem da seama care e. Teoria ca teoria, practica ne omoara.

O Sufletica a scris:

Tu crezi ca eu cunosc vreo modalitate? Sunt ca si tine, in cautare. Am constatat ca este important felul cum depasim si rezultatul dar modul de-a o face ca sa ajungi la un rezultat pozitiv......Cred ca depinde de fiecare. Eu de fire sunt destul de patimasa. In victimizarea mea ma cert cu mine si cu tot ce o provoaca. si in acel moment, e destul de greu sa ma detasez de propria-mi stare. Ce sa spun? Va trebui sa descoperim fiecare modalitatea cea mai corecta si cea mai potrivita si asta, cred ca numai noi insine ne putem da seama care e. Teoria ca teoria, practica ne omoara.

Da, am constatat ca suntem atat de diferiti, incat chiar nu cred ca eposibil ca sa fie doi oameni "tratati cu acelasi medicament".

Ba mai mult, interpretam acelasi eveniment, context, fiecare in felul sau, diferentele fiint uriase si de multe ori distructive.

Ce ti/e si cu starile astea sufletesti, mare belea pe capul omului, cat de importanta e starea ta, fantastic, poate ca e cel mai important element care defineste realitatea specifica fiecaruia, starea, daca nu ai starea degeaba, daca ai starea (x, y ...) naspa.

Starea te urca si tot ea te coboara.

Cum ziceai si tu, ma gandesc ca totusi am putea folosi atitudinea pt. a influenta starea (ca lucrare permanenta de viata , nu in clipele de criza, atunci culegi rodul lucrari, mai greu de ingrasat ghita, e ajunul, dai socoteala deja).

De exemplu, prin atitudine vizavi de fumat, un nefumator ajunge fumator, poate tot prin atitudine lucrativa se poate si lasa.

Prin atitudine (mai mult in necunostinta de cauza), ne/am cam trezit victimizandu/ne, poate tot asa, prin atitudine, de asta data in cunostinta de cauza, reusim devictimizarea.

Eu mi/am descris mai sus punctul de vedere dar tu ai zis ca degeaba o gandim si o filozofam.

Ma intreb totusi cum oare poti obtine vreun rezultat pozitiv in viata daca nu faci absolut nimic, ci mergi din gresala in gresala?

Numenume a scris:

Eu mi/am descris mai sus punctul de vedere dar tu ai zis ca degeaba o gandim si o filozofam.

Ma intreb totusi cum oare poti obtine vreun rezultat pozitiv in viata daca nu faci absolut nimic, ci mergi din gresala in gresala?

Cand am spus ca degeaba gandim si filozofam, am facut-o pentru ca imi doresc cu adevarat sa fac ceva practic. Sa gandesc si exprim ce gandesc, uneori e atat de simplu dar cand e sa pun in practica, imi dau seama ca ma lovesc de multe.... Un exemplu: imi ia asa putin timp sa gandesc si atat de mult ca sa-mi recunosc o greseala care poate a dus la formarea unei atitudini ce s-a rasfrans asupra mea provocandu-mi victimizarea, si chiar sa fac ceva pentru a o repara.Poate sa gandesc si sa exprim ceea ce gandesc imi ia cateva minute dar sa-mi revin din victimizare sau sa repar ceva gresit dureaza doua zile( ca exemplu). Vreau sa fac ceva practic!

In ceea ce priveste greseala, am gresit , gresesc si voi mai gresi cine stie cat in viata asta.....Doar asa invat si invat. Important e sa invat chiar daca unele greseli au revenit.

O Sufletica a scris:

Cand am spus ca degeaba gandim si filozofam, am facut-o pentru ca imi doresc cu adevarat sa fac ceva practic. Sa gandesc si exprim ce gandesc, uneori e atat de simplu dar cand e sa pun in practica, imi dau seama ca ma lovesc de multe.... Un exemplu: imi ia asa putin timp sa gandesc si atat de mult ca sa-mi recunosc o greseala care poate a dus la formarea unei atitudini ce s-a rasfrans asupra mea provocandu-mi victimizarea, si chiar sa fac ceva pentru a o repara.Poate sa gandesc si sa exprim ceea ce gandesc imi ia cateva minute dar sa-mi revin din victimizare sau sa repar ceva gresit dureaza doua zile( ca exemplu). Vreau sa fac ceva practic!

In ceea ce priveste greseala, am gresit , gresesc si voi mai gresi cine stie cat in viata asta.....Doar asa invat si invat. Important e sa invat chiar daca unele greseli au revenit.

Pai vezi, tocmai deaia eu, multumita si inspiratiei cu care m/a procopsit "necunoscutul", hai sa zicem ca filozofez.

Dar nu filozofez de dragul retorici, desi vanitatea mea ma ademeneste, o fac tocmai pt. a intelege tot mai profund de unde mi se trage.

Partea naspa e ca am primite unele lovituri crunte in viata, motiv pt. care nu mai am elanul pe care l/am avut demult cand am pornit la drum, in consecinta, cunosc, inteleg, dar nu ma sarguiesc sa constientizez in cunostinta de cauza mecanismul de dezlegare din ceea ce eu numesc patimi (altii am constatat ca nu se regasesc in ele deoarece le definesc altfel, asta daca reusesc sa/si dea seama de cele in care se zbat, nu pt. ca nu ar fi si ei inrobiti).

Gresesti, si eu gresesc, dar stii de ce?

Pt. ca prisoseste patima in noi, nu iubirea inteleapta intru armonie, deaia.

Iar procentajele pot fi modificate prin cateva metode.

O metoda e vointa, daca avem capacitatea vointei suficient de activata, luam o hotarare si puterea vointei noastre o face fapta statornica.

O alta metoda e cunoasterea, intelegerea si constientizarea in cunostinta de cauza a patimi (de exemplu victimizarea), ce este ea de fapt, de unde vine, cand apare, de ce, cum se manifesta etc., desfacando in acest fel ne dam seama ca nu e ceva abstract, o stare tabu, ca are cauze clare, matematice (daca e sa fiu mai riguros decat cere momentul).

Indiferent de metoda folosita se cuvine sa avem suficient de clar in noi daca vrem cu adevarat ca asemenea aspecte ale dezpatimiri sa faca sau nu parte din viata noastra, daca nu totul e in zadar, daca da, atunci e necesara clarificarea a cine suntem si care ne e rostul, altfel orbecaim

Sa nu crezi cumva ca ma exclud, eu insumi sunt un mare patimas (dar nu asa cum se gandesc alti, ci asa cum tu cred ca ai inteles), de exemplu nu lucrez fiinta mea de lene si datorita dezamagirilor trecutului, adica tot dadorita unor rani pe care nu le las sa se vindece, adica datorita unor patimi.