Magia unei cepe degerate

Nu m-am facut inteleasa! Din pacate n-am starea necesara sa continui discutia.

P.S: Esti de admirat pentru siguranta ta. :roll:

Rosucer a scris:

Nu m-am facut inteleasa! Din pacate n-am starea necesara sa continui discutia.

P.S: Esti de admirat pentru siguranta ta. :roll:

Orice student sau profesor devine sigur pe el cand incepe sa stapaneasca materia, cand are universul stiintei sale clar in cap.

Athmy a scris:

Te-ai prins, nu ma iau dupa vorbele goale :)

Pai eu nu deschid topice ca nu ma duce capul, si nici sa ma fac de ras ca altii nu am de gand, nu prea ma trage inima

Dar mai degraba tac daca n-am ce zice :)

De ce te strambi? Aia e fiintialitatea ta? :)

Te/ai prins, fiintialitatea mea e umana, e stramba, si oricat o voi indrepta ea tot stramba va fi deoarece o voi mentine umana, nu o voi lasa sa devina impietrita, inghetata, "nemuritoare si rece" asa cum am constatat la cei ce se vroiau calauzitori. :)

Decat ca ei mai bine asa :huggles: ^_^

Pippo a scris:

Iluminarea are legatura cu multe lucruri. Dar in nici un caz cu vreo putere miraculoasa, capacitati paranormale sau potente ale unui individ. Adica nu trebuie sa fii special prin vreo putere sau capacitate ca sa te iluminezi. In schimb este necesar un echilibru al fiintei din multe puncte de vedere, echilibru pe care il poate obtine oricine depunde efort serios in acest sens.

Nici nu m/am referit la asa ceva, am vorbit de potente in sensul de functii, ca memoria, inteligenta, vorbirea, miscarea, vazul, deductia, cresterea unghiilor, vointa, imaginatia, afectivitatea si chiar "potenta inspirativa" care imi este evident ca a fost latenta pana acum 3 ani.

Pippo a scris:

Da, Iluminarea "pocneste" la un moment dat. Mai exact are loc o constientizare a Spiritului (Duhului). Se schimba complet starea de constienta. Si lucrul asta se intampla dintr-o data, de multe ori pe neasteptate. Dintr-o data percepi (constientizezi) lumea altfel, datorita schimbarii starii de constienta. Este ca a doua nastere intr-o lume si mai reala decat realitatea noastra, asa cum o constientizam noi.

Nu te contrazic, asa o fi, dar nu vad care e impedimentul ca "iluminarea" sa nu fie asa de luminoasa incat sa fie imposibila inca o iluminare mai luminoasa si tot asa for ever.

Oamenii au fost obisnuiti de "mici" sa numeasca iluminare ceva care da totul dintr/o data, e he, aici am dubii serioase, cred ca e o leaca de iluzionism introdus de cei ce de/a lungul istoriei s/au autodiferentiat de miliardele de "viermisori umani", de cei care au facut jocurile mereu si mereu.

Pippo a scris:

Doar mi s-a destupat putin mintea. Dar nu destul. :P

Toti sfintii pe care i-am observat, nu au ajuns sfinti pana nu si-au clarificat bine gandurile. Deci parerea mea in urma observatiilor, este ca te zbati ca pestele pe uscat daca nu-ti faci ordine in cap. Nu zic ca tot reflectand nu ai putea reusi pana la urma, precum pestele reuseste eventual zbatandu-se sa ajunga in apa, dar te chinui foarte mult iar rezultatul este incert.

Ce intelegi prin inspiratie? Care este legatura dintre inspiratie si ganduri? Ce este intuitia? Ce legatura este intre intuitie si inspiratie? Sunt intuitia si inspiratia legate de senzatii (ca aceea din capul pieptului) sau intuitia si inspiratia sunt legate strict de ratiune?

Cum am mai zis, eu, in aceasta perioada a vietii, nu ma zbat deloc, dar nici nu sunt in pasivitate fata de evolutia mea. Inspiratia de care vorbesc eu vine de la sine, curge pur si simplu fara sa caut sa inteleg ceva, sa aflu ceva, ma inunda asa cum apa inunda un spatiu care ii devine facil.

Nu am cautat/o, nu am implorat/o, nu am lucrat ceva ca sa obtin inspiratia, a venit cumva de la sine.

Legatura dintre inspiratia mea si gandurile legate de informatia primita e ca cea dintre ganduri si vorbe, inspiratia se metamorfozeaza in ganduri tot asa cum gandurile se transforma in vorbe.

Din punctul meu de vedere inspiratia e un flux de intuitii.

Intuitia si inspiratia in versiunea mea nu constat a fi legate de senzatii cunoscute, Insa, am constatat ca de foarte multe ori, daca "cobor cu mintea in inima", adica daca intru in starea de pace a gandurilor, daca ma indrept spre "isihia", inspiratia ma nunda si ma tenteaza sa ies ca sa notez noile concepte, mici iluminari.

Daca nu dau curs tentatiei, atunci e posibil sa ating o stare de tihna profunda in care nu mai pot sa gandesc nici daca vreau (nu am mai facut de mult asta deoarece mi se parea o prostie fara folos, acuma cred ca a fost o prostie ca nu am mai cultivat acea stare).

Referitor la senzatia din capul pieptului, ea a aparut cu cativa ani inainte de fenomenul inspirativ si a fost urmata la un an sau doi, de o senzatie la fel de ciudata in stratul superficial dintre sprancene.

Ambele senzatii se activau indeosebi cand ma relaxam si ma goleam de ganduri, nu am mai exersat si nu stiu daca se mai activeaza ambele, cea din capul pieptului cred ca inca se activeaza (uneori se extindea in tot corpul ca o caldura).

Intuitia si inspiratia nu au nici o legatura cu ratiunea in sensul de a rationa, de a judeca lucrurile, de a gandi.

Rosucer a scris:

Cred ca daca-ti faci un scop din iluminare, daca prin orice gandesti si faci o cauti, nu ajungi niciodata la ea. Eu o aseman cu dragostea, te pocneste cand nu te astepti si pocneste pe cine nu te astepti.

Nu stiu daca e asa cu iluminarea, dar as zice ca asa e cu inspiratia, o stiu bine.

Dar, dar, consider ca punem gresit problema, in sensul ca, ceea ce te pocneste, este, "desfundarea canalului", activarea capacitatii, nu o stiinta totala, nu o putere totala, nu o armonie totala, nu o iubire totala, nu o intelepciune totala, nu, ci dezlegarea potentialului latent spre a duce catre total.

Vai Nume nume, incerci sa ma jignesti? ^_^

La nesimtirea mea, degeaba.. Ce bine imi pare ca te iubesti pe tine, ca pana acum imi parea ca te urasti.

"desfundarea canalului".. auditiv? :huggles:

Ce senzatie e aia dintre sprancene :) sunt curioasa

Athmy a scris:

Vai Nume nume, incerci sa ma jignesti? :)

La nesimtirea mea, degeaba.. Ce bine imi pare ca te iubesti pe tine, ca pana acum imi parea ca te urasti.

"desfundarea canalului".. auditiv? ^_^

Tu stii ce zici, acum ceva timp imi ziceai ca tu crezi ca eu de fapt ma iubesc doar pe mine, acuma zici ca tu credeai ca ma urasc.

Te crezi cumva "calauzitor spiritual". :huggles:

Vezi ca stii, exact, pt. cine are ureche de auzit.

Da, ma cred calauzitorul prostilor, ai ceva impotriva? ^_^

Ziceam atunci, acum zic altceva, in functie de metamorfozele tale :huggles:

Numenume a punctat atat de finesco cateva aspecte cu, care, biensure, sunt in rezonantza.

Nu esti singura, atrage multi oameni dezorientati :huggles:

Din punctul meu de vedere este OK asa, cei putini, dezorientati (dupa zicerea ta) care-am "deviat" de la orientarea voastra "iahste numa' ce traba "in aceasta lume. :huggles:

Si din al meu este OK, are pe cine calauzi :huggles: