Pana unde este permis sa iertam?

CRISTI82 a scris:

... sau nevoia de afectiune,afectiune pe care nu am primit-o in copilarie.

Adica nevoia de afectiune la un adult este rezultatul lipsei de afectiune in copilarie?

WOW!!!!

De unde ai scos-o pe asta?

Adica atractia pentru sexul opus e cauzata de frustrari din copilarie?

Cu cat un adult are mai multa nevoie de afectiune,cu atat este mai slab dpdv psihic.Asta am observat-o eu de-a lungul vremii,studiind personalitatile oamenilor.Oamenii care au o nevoie exagerata de afectiune,de obicei au fost traumatizati in copilarie.

Amarena a scris:

Adica atractia pentru sexul opus e cauzata de frustrari din copilarie?

Nea ioane,ce intelegi bre matale?

Pentru Taylor

- ai zis ca esti o persoana dificila, te astepti ca lumea din jurul tau sa inteleaga lucrul asta si sa-ti treaca cu vederea comportamentul, cu scuza ca "asa esti tu", fara sa isi iasa din sarite? Daca tu "il pui in situatii tensionate", el cum ar trebui sa reactioneze? (e sagetator?)

- ai spus ca esti orgolioasa. Din cate am inteles eu, el renunta la orgoliu, pentru ca iti cere iertare, devine chiar "umil". Intr-o relatie ca a voastra, ar trebui sa mai lasi orgoliul la o parte, niciodata nu a adus nimic bun.

La felul in care ti-am citit eu prima postare, nu esti deloc nevinovata. Nu stiu de ce am ramas cu senzatia asta.

Mr Plapana, ai zis asa:

CRISTI82 a scris:

Iti spun eu ce sa faci:lasa-te de sportul asta al relatiilor

Nu este decat o pierdere de timp

si asa:

CRISTI82 a scris:

Daca nu ai un barbat langa tine nu inseamna ca esti singura.De fapt,in spatele nevoii de un asa zis partener care sa te tina in brate&shit se ascunde nevoia de sex sau nevoia de afectiune,afectiune pe care nu am primit-o in copilarie.

Oamenii se apropie de persoanele de sex opus pentru ca ii atrag intr-un fel sau altul. Ma gandesc ca, in prima faza, sunt "feromonii", care ne ademenesc. Initiaza relatii in baza atractiei, care-o fi aia, intelectuala, fizica, ce vrei tu.

Ai zis sa nu avem relatii, ca intemeierea unei relatii denota nevoie de afectiune, pe care nu am avut-o in copilarie. Corect?

Du-te si fa o plimbare.

Si nea Ion sa-i spui lu' sor-ta.

Amarena a scris:

Pentru Taylor

- ai zis ca esti o persoana dificila, te astepti ca lumea din jurul tau sa inteleaga lucrul asta si sa-ti treaca cu vederea comportamentul, cu scuza ca "asa esti tu", fara sa isi iasa din sarite? Daca tu "il pui in situatii tensionate", el cum ar trebui sa reactioneze? (e sagetator?)

- ai spus ca esti orgolioasa. Din cate am inteles eu, el renunta la orgoliu, pentru ca iti cere iertare, devine chiar "umil". Intr-o relatie ca a voastra, ar trebui sa mai lasi orgoliul la o parte, niciodata nu a adus nimic bun.

La felul in care ti-am citit eu prima postare, nu esti deloc nevinovata. Nu stiu de ce am ramas cu senzatia asta.

ai inteles gresit crezand ca ma consider nevinovata sau ca lumea trebuie sa-mi ia de bune, toanele. daca ar fi fost asa, nu ar mai fi fost nevoie sa deschid acest topic.

ideea de baza era ca nu stiu pana unde poate un om trece cu vederea sa ierta unele scapari , inclusiv in conditiile in care nici celalalt nu este nevinovat. bineinteles, deciziile si caracteristicile unei relatii nu sunt universale, nu am pretentia sa ma aleg cu o reteta, insa in orice conditii date este necesar sa ramana un set de principii si necesitati in functie de care negociem, revendicam sau iertam. cat de scuzabile pot fi jignirile urate? de-a lungul relatiei ne-am ajustat mai mult sau mai putin , la celalalt, insa unele "resturi" raman, dau cu virgula.

cum mai diferentiezi dragostea de simpla obisnuinta si afectiune sau toanele la nervi de o constanta comportamentala? ce e dragostea fara respect? nu stiu cum sa interpretez o atitudine dezgustatoare din partea cuiva ce dovedeste de multe ori ca iubeste?

suntem amandoi adulti, cu educatie , inteligenti si spirituali, si nu oarecare studentasi frivoli si imaturi.

da, este sagetator.

Citeşte omule mai

Taylor_17,parerea mea sincera este sa te intrebi pe tine insuti,daca il iubesti,sau doar iti place modul in care iti ofera afectiunea,si faptu ca face firea complicata mai dulce,atunci cand iti cere iertare

Acritura a scris:

Taylor_17,parerea mea sincera este sa te intrebi pe tine insuti,daca il iubesti,sau doar iti place modul in care iti ofera afectiunea,si faptu ca face firea complicata mai dulce,atunci cand iti cere iertare

in acest moment ma intreb mai multe.

daca sufar, se presupune ca-l iubesc? daca sufera la randul lui, ma mai iubeste?

da, am foarte multa nevoie de afectiune , dintotdeauna, asa sunt eu, mai defecta cu "probleme din copilarie", ca sa citez pe cineva ce-a postat mai sus. ^_^

faptul ca lucrurile se complica nu-mi place, este destul stres deja avand in vedere faptul ca ne vedem odata la 2 luni si ne este destul de greu. nu-mi plac nesiguranta, palpitantul sau neprevazutul. dupa ani in care am avut o relatie mai mult la distanta am nevoie de liniste si confort emotional.

din punct de vedere emotional suntem inca imaturi si egoisti, o stiu, o stie si el. cert e ca inca tragem de relatie, amandoi, desi dupa cele intamplate mi-a promis ca anul acesta va trage doar el, eu consumandu-ma suficient.

habar nu am cum sa mai abordez problema si nu stiu de unde sa cer sfaturi sau un fir orientativ. :>

Sfaturi...nu e bine sa iei! Conteaza ce simti si cat simti,si sa-ti dai seama ca nu se merita sa te certi,sau sa ai dispute.

Si arata penibil reply tau,cum ca tu esti obosita de la cat ai tras...si el o sa-si dea silinta

Eu zic asa: e bine sa fii orgolioasa daca ai motive, altfel te vei simti calcata in picioare, si nu e indicat

Daca esti orgolioasa fara motive, e dovada de prostie sau plictiseala cronica, desi nu cred ca e cazul la tine.

Orgoliul se vindeca atunci cand gasesti intelegere pentru ceea ce esti, si realizezi ca sunt greseli mici, fermecatoare, care trebuie iertate si sunt indispensabile intr-o relatie.

Eu zic ca daca nu sunt greseli mari poti sa "le treci cu vederea", adica tipa urla dar nu face sa te consumi. Pai toti iubitii se cearta, ce mare descoperire. Nu confunda asta cu lipsa de respect. Ceea ce ramane e sprijinul pe care il oferi si il primesti atunci cand ai cea mai mare nevoie de el.

Acum pune in balanta..

Taylor_17 a scris:

ai ghicit. de fapt odata cu relatia au inceput si ambitiile profesionale, incurajandu-ne reciproc, si nu m-am distrat niciodata mai bine.:)

Pai eu vad ca iti prieste relatia..asta e un semn bun, influenta benefica spune totul despre voi..

Lasa balta temperamentele diferite, e nevoie de cineva sa te completeze.

Pai daca treci peste ceea ce te consuma o sa vezi ca ai numai de castigat.

Taylor_17 a scris:

ideea de baza era ca nu stiu pana unde poate un om trece cu vederea sa ierta unele scapari , inclusiv in conditiile in care nici celalalt nu este nevinovat. bineinteles, deciziile si caracteristicile unei relatii nu sunt universale, nu am pretentia sa ma aleg cu o reteta, insa in orice conditii date este necesar sa ramana un set de principii si necesitati in functie de care negociem, revendicam sau iertam. cat de scuzabile pot fi jignirile urate? de-a lungul relatiei ne-am ajustat mai mult sau mai putin , la celalalt, insa unele "resturi" raman, dau cu virgula.

cum mai diferentiezi dragostea de simpla obisnuinta si afectiune sau toanele la nervi de o constanta comportamentala? ce e dragostea fara respect? nu stiu cum sa interpretez o atitudine dezgustatoare din partea cuiva ce dovedeste de multe ori ca iubeste?

da, este sagetator. :)

Atitudinea asta dezgustatoare face si ea parte din personalitatea unui om, are si el nevoie sa isi descarce nervii, asa ca si tine, dar in moduri poate diferite, care se si ciocnesc dar se si completeaza. Nu e bine sa inhibi omul.

De aceea gandeste-te la ce e bun si conteaza cu adevarat intr-o relatie: siguranta, sprijinul, comunicarea, principiile comune, atasamentul.. si nu te lega de tot ce misca, pentru ca iti scapa privirea de ansamblu, care de multe ori este raspunsul.

Taylor_17 a scris:

in acest moment ma intreb mai multe.

daca sufar, se presupune ca-l iubesc? daca sufera la randul lui, ma mai iubeste?

da, am foarte multa nevoie de afectiune , dintotdeauna, asa sunt eu, mai defecta cu "probleme din copilarie", ca sa citez pe cineva ce-a postat mai sus.

faptul ca lucrurile se complica nu-mi place, este destul stres deja avand in vedere faptul ca ne vedem odata la 2 luni si ne este destul de greu. nu-mi plac nesiguranta, palpitantul sau neprevazutul. dupa ani in care am avut o relatie mai mult la distanta am nevoie de liniste si confort emotional.

din punct de vedere emotional suntem inca imaturi si egoisti, o stiu, o stie si el. cert e ca inca tragem de relatie, amandoi, desi dupa cele intamplate mi-a promis ca anul acesta va trage doar el, eu consumandu-ma suficient.

habar nu am cum sa mai abordez problema si nu stiu de unde sa cer sfaturi sau un fir orientativ.

Pai tu vrei ca sa traiesti ca in sanul lui Avraam? :D

Toti avem probleme, nu le exagera importanta, si e vorba poate si de felul de a fi, ca prea dam vina pe ceva ce a fost demult (problemele din copilarie se rezolva prin maturizare).

Lucrurile se complica pt ca asa e viata, nu iti dori relaxare totala pt ca nu o sa te mai simti implinita defel.

Si cu imaturitatea emotionala..lasa ca veti creste impreuna, nimeni nu s-a nascut matur de-a gata si fara probleme.

Cat despre promisiuni.. nu te baza pe ele si nu lua din ele decat intentia, ;), eforturi veti face amandoi.