Atlantida

Abc2009ro a scris:

Eu sunt o entitate galactica, din specia zetanilor, fost triceraptos si recent reincarnat atlantidian. Dar cum Atlantida a fost distrusa, am emigrat de colo-colo. Spre exemplu am trait apoi in Imperiul Roman, Imperiul Otoman, etc. Momentan, cum sfarsitul lumii se apropie, am fost contactat de reptilieni pentru a ii ajuta sa salveze cat mai multi oameni pana in 2012.

ok... :)

Atlantida ca si martienii sunt o gaselnita de-a scriitorilor.

http://ezoteric.50megs.com/diverse/thoth_partea_unu.htm

http://www.scribd.com/fullscreen/49085887

http://ezoteric.50megs.com/diverse/thoth_partea_unu.htm

TABLITELE DE SMARALD ale lui THOTH

TABLITA 1

Istoria lui Thoth, Atlantul

Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor

paznicul documentelor, atotputernic rege, magician

traind din generatie in generatie,

pregatindu-ma sa cobor in salile din Amenti,

am scris spre a-i indruma

pe cei care vor veni dupa mine,

aceste documente ale atotputernicei intelepciuni a Marii Atlantide.

In marele oras din KEOR, pe insula UNDAL,

intr-un timp foarte indepartat, am inceput aceasta incarnare.

Preaputernicii atlanti au trait si au murit altfel

decat o fac oamenii din epoca de acum,

din eon in eon si-au reinnoit viata

in Salile din Amenti unde raul vietii curge etern.

De o suta de ori cate zece

am coborat pe intunecatul drum ce duce spre lumina,

si de tot atatea ori am urcat din

intuneric spre lumina cu forte si puteri reinnoite.

Acum inca o data voi cobori

iar cei din KHEM (Egiptul antic, n.tr.)

nu vor mai sti de mine.

Dar intr-un timp ce nu s-a nascut inca ma voi ridica din nou,

preaputernic, cerand socoteala

celor ramasi in urma.

Atunci sa va feriti, voi cei din KHEM,

invatatura de mi-ati fi tradat,

caci arunca-va-voi

in intunericul cavernelor de unde ati venit.

Sa nu-mi tradati secretele

oamenilor nordului

oamenilor sudului

ori blestemul meu se va abate asupra voastra.

Nu uitati sa luati aminte la cuvintele mele

pentru ca sigur ma voi reintoarce

si voi cere de la voi ceea ce paziti.

Da, chiar si de dincolo de timp

si de moarte ma voi intoarce,

rasplatind sau pedepsind

dupa loialitatea fiecaruia.

Maret fost-a poporul meu in timpuri apuse,

maret dincolo de intelegerea

oamenilor ce-s acum in jurul meu;

avand stiinta intelepciunii celor de demult,

cautand departe in inima infinitatii

cunostinte ce apartineau tineretii Pamantului.

Intelepti eram datorita intelepciunii

Copiilor Luminii care traiau printre noi.

Puternici eram datorita puterii ce venea

din focul etern.

Iar mai presus de toate, cel mai important intre

copii omului era tatal meu, THOTME,

paznicul marelui templu,

punte intre Copii Luminii

care locuiau in templu si

rasele de oameni care populau cele zece insule.

Sol, dupa Trei,

al Locuitorului din UNAL,

vorbind Regilor

cu o voce careia trebuia sa i te supui.

Crescut-am acolo pana la maturitate,

fiind invatat de tatal meu misterele stravechi,

pana cand, in timp, crescu in mine focul intelepciunii,

iar acesta se transforma intr-o flacara ce ma consuma.

N-am dorit altceva decat atingerea intelepciunii.

Pana cand intr-o mareata zi porunca veni de la

Locuitorul Templului, sa fiu adus in fata lui.

Putini erau aceia intre copiii omului

ce privisera acea fata si traisera apoi,

caci Copii Luminii nu sunt precum fii omului

cand nu sunt incarnati intr-un corp fizic.

Ales fost-am dintre fii omului,

educat de catre Locuitor astfel ca

telurile lui sa fie indeplinite,

teluri nenascute inca in pantecul timpului.

Epoci intregi am locuit in Templu,

acumuland din ce in ce mai multa intelepciune,

pana cand si eu m-am apropiat de lumina trimisa de marele foc.

Mi-a aratat calea spre Amenti,

lumea de dincolo unde sta marele rege pe tronul sau.

Adanc m-am plecat in semn de respect in fata Maestrilor Vietii

si a Maestrilor Mortii, primind in dar Cheia Vietii.

Eliberat eram de Salile din Amenti, alungand moartea din cercul vietii.

Departe spre stele calatorit-am pana cand spatiul si timpul au disparut.

Dupa ce sorbit-am cu nesat din cupa intelepciunii,

am privit in sufletele oamenilor unde-am descoperit

mistere si mai mari si m-am bucurat.

Caci doar in Cautarea Adevarului putea Sufletul meu

sa se linisteasca si flacara din mine sa se stinga.

De-a lungul epocilor am trait,

urmarindu-i pe cei din jurul meu gustand din cupa mortii

si intorcandu-se apoi in lumina vietii.

Treptat, din Regatele Atlantidei se raspandira valuri

de constiinta contopite cu mine,

pentru ca apoi ele sa fie inlocuite de semintele unei stele inferioare.

Supunandu-se legii, cuvantul Maestrului crescu ca o floare.

Inspre intunericul din strafunduri se indreptara gandurile Atlantilor,

Pana cand, in sfarsit in aceasta manie sosi din AGWANTI,

Locuitorul, (cuvantul Agwanti nu are un echivalent in limba engleza; inseamna o stare de detasare. n.tr.) rostind Cuvantul, chemand puterea.

Adanc in inima Pamantului, fii din Amenti auzira,

si auzind produsera preschimbarea florii focului

care arde etern, il transformara folosind LOGOS-ul,

pana cand marele foc isi schimba directia.

Peste lume se napustira atunci marile ape,

innecand si scufundand,

schimband echilibrul Pamantului

pana cand doar Templul Luminii mai ramase

intreg pe marele munte de pe insula UNDAL

care se ridica dintre ape,

doar cativa mai traiau

salvati de furia apelor.

Ma chema apoi Maestrul, zicand:

Aduna-mi poporul.

Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am invatat,

pana vei ajunge pe pamantul barbarilor parosi,

ce locuiesc in pesteri, in desert.

Acolo urmeaza planul pe care il stii deja.

Adunatu-mi-am atunci poporul si

am intrat in marea nava a Maestrului.

In sus ne-am ridicat dimineata.

Intunecat sub noi se vedea Templul.

Brusc peste el napustitu-s-au apele.

Disparut de pe suprafata Pamantului,

pana cand vremea va sosi, era maretul Templu.

Foarte repede ne-am indreptat spre soarele diminetii,

pana cand sub noi se intinse taramul copiilor din KHEM.

Maniosi, ne-au intampinat cu maciuci si suliti,

pe care le agitau in aer, dorind sa injunghie si chiar sa-i distruga

pe fii Atlantidei.

Atunci ridicatu-mi-am toiagul indreptand spre ei o raza vibratorie

care ii facu sa ramana nemiscati ca niste bucati de piatra de pe munte.

Apoi vorbitu-le-am cu o voce calma si pasnica, povestindu-le despre puterea Atlantidei,

afirmand ca suntem copii Soarelui si mesagerii lui.

Intimidatu-i-am apoi aratandu-le puterile mele magice

pana cand au ajuns sa se tarasca la picioarele mele cand s-au putut misca din nou.

Mult timp am locuit pe taramul numit KHEM, mult, mult timp.

Ascultand poruncile Maestrului, care desi doarme traieste de-a pururi,

am trimis de la mine pe Fii Atlantidei, i-am trimis in toate zarile,

sperand ca din pantecul timpului intelepciunea poate reaparea in copii ei.

Mult timp petrecut-am in KHEM,

facand lucruri marete cu ajutorul intelepciunii din mine.

In sus crescura spre lumina cunoasterii copii din KHEM,

udati de ploile intelepciunii mele.

Deschis-am atunci drum spre Amenti ca sa-mi pot pastra puterile,

traind din epoca in epoca ca Soare al Atlantidei,

pazind intelepciunea, pastrand documentele.

Cativa dintre fii KHEM-ului,

atragandu-i pe ceilalti in jurul lor,

crescura incet in forta Sufletului.

Acum, inca o data, cobor dintre ei in intunecatele sali din Amenti,

adanc in salile subterane, inaintea Maestrilor puterilor,

fata in fata inca o data cu Locuitorul.

Ridicatu-m-am sus deasupra intrarii, o trecatoare, o poarta ce duce spre Amenti.

Putini ar avea curajul sa indrazneasca, putini trec poarta spre intunericul din Amenti.

Ridicat-am deasupra intrarii, o puternica piramida,

folosind puterea ce intrece forta Pamantului (gravitatia, n.tr.).

Adanc, foarte adanc am asezat casa-de-forta sau camera,

din care am sculptat o trecatoare circulara ce ajunge apropae de mareata adunare.

Acolo in varf, am asezat cristalul, ce trimite raze spre “Timp-Spatiu”,

atragand forta din eter, si concentrand-o catre trecatoarea spre Amenti.

Construit-am si alte camere care par a fi goale,

totusi ascunse in ele se afla cheile spre Amenti.

Cel ce cu curaj va porni spre taramurile intunecate

sa se purifice mai intai prin post indelungat.

Sa se intinda in sarcofagul de piatra din camera mea.

Apoi ii voi dezvalui marile mistere.

Curand se va indrepta spre locul unde il voi intampina,

chiar si in intunericul Pamantului il voi intampina, eu,

Thoth, Maestrul Intelepciunii, il voi intampina

si voi trai alaturi de el de-a pururi.

Construit-am Marea Piramida,

dupa modelul piramidei fortei Pamantului,

arzand etern astfel ca, si ea,

sa ramana de-a lungul secolelor.

In interiorul ei, am asezat cunoasterea despre “Stiinta-Magiei”

astfel ca sa pot fi aici cand ma reintorc din Amenti,

da, in timp ce dorm in Salile din Amenti,

Sufletul meu ce hoinareste liber se va reincarna,

va locui intre oameni in aceasta forma sau in alta. (Hermes-de trei ori nascutul)

Trimis pe Pamant al Locuitorului sunt,

indeplinindu-i poruncile astfel ca multi sa fie ridicati.

Acum ma intorc in Salile din Amenti,

lasand in urma ceva din intelepciunea mea.

Pastrati-o si urmati porunca Locuitorului:

Ridicati intotdeauna ochii spre lumina.

Cu siguranta, in timp, veti deveni una cu Maestrul,

Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu Maestrul,

Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu TOTUL.

Acum, plec de la voi.

Nu uitati poruncile mele,

pastrati-le si respectati-le,

iar eu voi fi cu voi,

ajutandu-va si indrumandu-va spre Lumina.

In fata mea se deschide poarta.

Cobor in intunericul noptii.

TABLITA 2

Salile din Amenti

Adanc in inima pamantului se gasesc Salile din Amenti,

cu mult sub insulele scufundatei Atlantida,

Salile Mortilor si ale celor vii,

scaldate in focul infinitului TOT.

Intr-un timp foarte indepartat, pierdut in spatiu-timp,

Copii Luminii au privit in jos catre lume.

Vazand copii omului in sclavie legati de forta care venea de dedesupt

Au stiut ca doar eliberindu-se din aceasta sclavie

va putea omul sa se ridice de pe Pamant spre Soare.

Pe Pamant coborat-au si si-au creat corpuri,

asemanatoare cele ale oamenilor.

Maestrii au spus dupa aceasta transformare:

“Suntem cei formati din praf din spatiu, luand parte la viata din infinitul TOT;

traim in lume ca si copiii omului, la fel ca si copii omului si totusi diferit.”

Apoi pentru a locui, adanc sub scoarta Pamantului,

au sapat spatii mari cu ajutorul puterii lor,

spatii diferite de cele ale copiilor omului.

Le-au inconjurat apoi cu forte si puteri, pentru a apara Salile Mortilor.

Unul langa altul au asezat apoi alte spatii, le-au umplut cu Viata si cu lumina de deasupra.

Construit-au apoi Salile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi

sa traiasca plini de viata pana la sfarsitul eternitatii.

Treizeci si doi de coipii erau,

Fii ai Luminilor care coborasera intre oameni,

Cautand sa elibereze din sclavia intunericului

Pe cei tintuiti de forta ce venea de dedesupt.

Adanc in Salile din Amenti crescu o floare, arzatoare, ce se marea, alungand noaptea.

Asezata in centru, o raza puternica, datatoare

de Viata, de Lumina, umplandu-i de putere pe cei ce se apropiau de ea.

Asezat-au tronuri in jurul ei, treizeci si doua,

locuri pentru fiecare Copil al Luminii,

asezate astfel ca sa fie scaldati de ceea ce radia din floare, Viata din eterna Lumina.

Acolo isi asezau de fiecare data primele corpuri create

pentru ca acestea sa fie umplute cu Spiritul Vietii.

O suta de ani din fiecare o mie trebuia

ca Lumina datatoare de Viata sa le lumineze corpurile.

Grabind, trezind Spiritul Vietii.

Acolo in acel cerc, din eon in eon, stau Marii Maestri,

ducand o viata necunoscuta oamenilor.

Acolo in Salile Vietii dorm ei,

liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor.

La diferite intervale, in timp ce corpurile lor raman adormite,

ei se incarneaza in corpurile oamenilor.

Ii invata cum sa iasa din intuneric si ii indruma spre lumina.

Acolo in Sala Vietii, plina de intelepciunea lor,

necunoscuti raselor de oameni, traind dintotdeauna sub recele

foc al vietii, stau Copii Luminii.

Exista momente cand se trezesc,

si se ridica din adancuri pentru a fi lumini calauzitoare intre oameni,

infiniti printre oamenii limitati.

Cel ce progresand a iesit din intuneric, s-a ridicat din noapte spre lumina,

este eliberat de Salile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii si a Vietii.

Indrumat atunci de intelepciune si cunostintele acumulate,

va trece dintre oameni intre Maestrii Vietii.

Acolo poate locui la fel ca si ceilalti Maestri, eliberat din sclavia intunericului noptii.

Asezati in interiorul florii ce radiaza stau sapte

Maestri din Spatiu-Timpurile de deasupra noastra,

ajutind si calauzind prin infinita Intelepciune, calea prin timp a copiilor omului.

Preaputernici si stranii sunt, invaluiti in puterea lor,

tacuti, atoatestiutori, atragand spre ei forta Vietii,

diferiti si totusi una cu copiii omului.

Da, diferiti, si totusi Una cu Copiii Luminii.

Pastratori si pazitori ai fortei ce inrobeste omul,

pregatiti sa o slabeasca daca lumina a fost atinsa.

Primul si cel mai puternic, este Entitatea Ascunsa, Maestrul Maestrilor,

infinitul Noua, deasupra celorlalti de la fiecare Maestru al Ciclurilor;

Trei, Patru, Cinci si Sase, Sapte, Opt,

fiecare avand o misiune, fiecare cu fortele proprii,

calauzind, indrumand destinul omului.

Acolo stau, preaputernici, eliberati de orice timp si spatiu.

Nu apartin acestei lumi si totusi inruditi cu ea,

Frati Mai Mari, ai copiilor omului.

Judecand si cantarind, cu ajutorul intelepciunii lor,

urmaresc inaintarea Luminii printre oameni.

Acolo, inaintea lor, am fost condus de catre Locuitor,

si l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.

Apoi din EL se auzi o voce spunand:

“Maret esti tu, Thoth, intre copii omului.

liber esti de-acum de Salile din Amenti,

Maestru al Vietii intre copii omului.

Nu vei mai gusta moartea decat daca vei voi,

vei sorbi doar Viata pana la capatul eternitatii,

De-acum ti-e Viata

de-a pururi la indemana.

De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta.

Poti locui sau pleca de aici dupa cum ti-e vrerea,

Liber este Amenti pentru Soarele omului.

Bucura-te de Viata in orice forma voiesti,

Copil al Luminii crescut intre oameni.

Alege ce vrei sa faci, caci toti trebuie sa trudeasca,

Sa nu te eliberezi niciodata de calea Luminii.

Un pas doar ai facut pe lungul drum spre inaltimi,

infinit este acum muntele Luminii.

Cu fiecare pas pe care-l faci muntele se-nalta;

inaintarea ta nu face decat sa-ndeparteze scopul.

Apropie-te intotdeauna de infinita Intelepciune,

si ca-nainte scopul se va indeparta.

Eliberat esti acum de Salile din Amenti

spre a merge alaturi de Maestrii lumii,

catre acelasi scop, lucrand impreuna,

pentru a aduce Lumina copiilor omului.”

Apoi dinspre tronul sau veni unul dintre Maestri,

ma lua de mana si ma conduse inainte,

prin toate Salile adanc ascunsului taram.

Ma conduse prin Salile din Amenti,

dezvaluindu-mi secretele necunoscute omului.

Prin coridoru-ntunecat, ma conduse in jos,

spre Sala unde sta intunecata Moarte.

Uriasa se-ntindea in fata mea mareata Sala,

inconjurata de-ntuneric dar totusi plina de Lumina.

In fata mea se ridica un tron intunecat,

Invaluita sedea pe el o silueta a noptii.

Mai neagra decat noaptea statea acolo,

De-un negru ce-al noptii nu era.

In fata ei s-opri Maestrul, rostind

Cuvantul ce produce Viata:

“o, maestre al intunericului,

calauza pe drumul ce duce dinspre Viata spre Viata,

in fata ta aduc un Soare al diminetii.

Sa-l nu-l atingi vreodata cu puterea noptii.

Sa nu-i chemi flacara spre intunericul noptii.

Cunoaste-l si priveste-l, e fratele nostru

ce s-a ridicat din intuneric spre Lumina.

Elibereaza-i flacara din robie,

Ca libera sa arda in intunericul noptii.”

O mana ridica atunci silueta,

si o flacara aparu, devenind din ce in ce mai stralucitoare.

cu repeziciune dand cortina de-ntuneric la o parte,

scotand Sala din bezna noptii.

In spatiul mare din fata mea aparura,

luminite dupa luminite, de dupa valul noptii.

Nenumarate milioane topaiau in fata mea

unele arzand ca niste flori de foc.

Altele aruncau o lumina slaba ce abia se zarea din noapte.

Lumina unora scadea cu repeziciune;

a altora crestea doar dintr-o scanteie de lumina.

Fiecare era inconjurata de un palid val de intuneric,

dar totusi ardea cu o flacara ce nu putea fi niciodata stinsa.

Zburand de colo-colo precum licuricii primavara,

umpleau spatiul cu Lumina si cu Viata.

Atunci se auzi o voce, puternica si solemna, zicand:

“Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni,

crescand sau slabind in intensitate, existand de-a pururi,

schimbandu-se dar fiind vii, in moarte spre viata.

Dupa ce imbobocesc ca niste flori,

si ating punctul final al cresterii in viata,

repede trimit atunci valul intunericului

invaluindu-le si schimbandu-le in noi forme de viata.

Constant de-a lungul epocilor, crescand, devenind o alta flacara,

luminand intunericul cu si mai mare forta,

stinsa si totusi nestinsa de catre valul noptii.

Astfel creste sufletul omului de-a pururi

distrus dar totusi nedistrus de intunericul noptii.

Eu, Moartea, vin dar nu raman,

Caci viata exista dintotdeauna in TOTUL;

Doar un obstacol, sunt eu, pe drum,

Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite.

Trezeste-te, O flacara ce arzi de-a pururi in interior,

Straluce si infrange valul noptii.”

Apoi in mijlocul vapailor in intuneric, crescu una ce

alunga noaptea, crescand, marindu-se

devenind si mai stralucitoare pana cand nu mai fu decat lumina.

Atunci vorbi calauza mea, vocea maestrului:

Priveste-ti propriul suflet cum creste in lumina,

eliberat acum de-a pururi de Maestrul noptii.

Prin multe spatii ma duse-apoi spatii unde se aflau secretele Copiilor Luminii;

secrete pe care omul nu le va afla poate niciodata pana cand

nu va deveni si el un Soare al Luminii.

Ma conduse inapoi spre Lumina

Din Sala Luminii.

Ingenuncheat-am acolo in fata marilor Maestri,

Maestri a TOATE.

Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante:

Ai fost eliberat de Salile din Amenti.

Alege ce vrei sa faci intre copii omului.

Am vorbit si eu apoi:

O, mare maestru, permite-mi sa fiu invatator de oameni,

sa le arat calea pana vor deveni si ei lumini intre oameni;

eliberati de valul noptii care ii inconjura, arzand si luminand intre oameni.

Imi vorbi apoi vocea:

Mergi si asa sa fie dupa cum ti-e voia.

Stapan al propriului destin iti esti acum,

liber sa accepti sau sa refuzi.

Preia-ti puterea, preia-ti intelepciunea.

Ca o lumina straluce intre copii omului.

In sus ma conduse apoi Locuitorul.

Si am trait din nou intre copii omului,

invatandu-i si aratandu-le cate ceva din intelepciunea mea;

Soare al Luminii, un foc intre oameni.

Acum pasesc din nou pe calea ce duce in jos, cautand lumina in intunericul noptii.

Pastrati-mi documentele caci calauza vor fi pentru copii omului.

TABLITA 3

Cheia Intelepciunii

Eu, THOTH, atlantul,

ofer intelepciunea mea,

ofer cunostintele mele,

ofer puterea mea.

De buna voie le ofer copiilor omului.

Ofer in speranta ca si ei ar putea avea intelepciune

care sa straluceasca in lume din spatele valului noptii.

Intelepciunea este putere iar puterea este intelepciune,

impreuna completand intregul.

Omule, sa nu fii mandru de intelepciunea ta.

Discuta atat cu nestiutorul cat si cu inteleptul.

Daca vine la tine cineva plin de invatatura,

asculta-l cu mare atentie caci intelepciunea e totul.

Sa nu taci cand se vorbeste despre rau caci Adevarul ca si razele de soare lumineaza totul.

Cel ce nu respecta legea va fi pedepsit, caci doar prin Lege se elibereaza oamenii.

Nu trebuie sa te temi pentru ca frica este ceea ce leaga omul de intuneric.

Urmeaza-ti indemnul inimii in timpul vietii.

Fa mai mult decat ti se cere.

Cand ai acumulat bogatii,

Urmeaza-ti indemnul inimii

Caci toate acestea nu sunt de nici un folos daca inima ti-e istovita .

Asculta-ti inima cat mai mult.

Si sufletul se va bucura.

Cei ce sunt calauziti nu se ratacesc,

Dar cei ce s-au ratacit nu mai pot gasi calea cea dreapta.

Daca traiesti intre oameni, fa ca Iubirea sa fie totul pentru inima ta.

Daca va veni cineva sa-ti ceara sfatul, lasa-l sa vorbeasca liber,

caci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi infaptuit.

Daca se codeste sa-si deschida inima catre tine,

e pentru ca tu, cel ce judeca situtia, esti de vina.

Nu rosti vorbe nechibzuite si nici nu le asculta,

pentru ca acestea sunt spuse de cel ce nu este in armonie.

Nu le rosti nici tu, astfel ca cel din fata ta sa poata afla intelepciunea.

Tacerea e un mare castig.

Nu castigi nimic vorbind foarte mult.

Nu-ti ridica inima mai presus de cea a copiilor omului,

pentru ca sa nu ajunga mai jos decat praful chiar.

Daca vei ajunge mare intre oameni,

sa fii respectat pentru ceea ce stii si pentru blandete.

Daca vrei sa cunosti firea unui prieten, nu-i intreba tovarasii,

ci petrece catva timp doar cu el.

Discuta cu el, pune-i la incercare inima prin cuvintele lui si prin purtarea lui.

Caci ce intra in magazie trebuie sa si iasa,

iar lucrurile ce-ti apartin trebuie impartasite si prietenului tau.

Invatatura e considerata de prost drept ignoranta,

iar lucrurile profitabile ii sunt daunatoare.

El traieste in moarte.

Si-aceasta-i este hrana.

Secrete exista in Cosmos ce odata dezvaluite umplu lumea cu lumina lor.

Cel ce-ar vrea sa se elibereze din sclavia intunericului

sa desparta mai intai materialul de imaterial, focul de pamant;

pentru ca se stie ca asa cum pamantul coboara spre pamant,

la fel si focul urca spre foc si devine una cu focul.

Cel ce cunoaste focul din sine va urca spre focul etern si va trai in el de-a pururi.

Focul, focul interior, este cea mai puternica forta dintre toate,

pentru ca biruie totul si trece prin toate lucrurile de pe Pamant.

Omul se sprijina doar pe ceea ce rezista.

Pamantul trebuie sa-I reziste omului altfel acesta nu ar exista.

Nu toti ochii vad la fel, unul vede un obiect de o anume forma si culoare

iar altul, de o alta forma si culoare.

La fel si infinitul foc, ce-si schimba culorile, nu e la fel de la o zi la alta.

Asa vorbesc eu, THOTH, despre intelepciunea mea,

caci un om e un foc ce arde stralucind in noapte;

nu e stins niciodata de valul intunericului, nu e niciodata stins de valul noptii.

In inimile oamenilor am privit cu ajutorul intelepciunii mele,

si am aflat ca nu s-au eliberat inca de lupta.

Elibereaza-ti focul, O frate al meu sau el va fi ingropat in umbra noptii!

Asculta omule aceasta intelepciune: unde inceteaza numele si forma?

Doar in constiinta, invizibila, o forta infinita ce radiaza stralucitor.

Formele pe care le creezi luminandu-ti

felul de a privi lumea sunt cu adevarat efecte ce urmeaza cauza ta.

Omul este o stea incatusata intr-un corp, pana cand, la sfarsit

se elibereaza prin propria lupta.

Doar prin efort si truda steaua din tine

va inflori intr-o noua viata.

Cel ce stie inceputul tuturor lucrurilor,

isi elibereaza steaua din taramul noptii.

Aminteste-ti, omule, ca tot ce exista e doar o alta forma a ceea ce nu exista.

Orice forma de viata trece in alta forma de viata

iar tu nu faci exceptie de la aceasta lege.

Respecta Legea, caci totul e Lege.

Nu cauta ce nu tine de Lege, caci asa ceva exista doar in iluzia simturilor.

Intelepciunea vine in intampinarea tuturor copiii ei

asa cum ei vin in intampinarea ei.

De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsa.

Trezeste-te, omule, si fii intelept.

Adanc in misterele vietii am calatorit, cautand cele ascunse.

Asculta, omule, si fii intelept.

Departe, sub scoarta pamantului, in Salile din Amenti,

Secrete ascunse oamenilor am vazut.

Ades am trecut prin coridorul bine ascuns,

si am privit Lumina care este Viata pentru oameni.

Acolo, sub florile Vietii nesfarsite, cautat-am in inimile si secretele oamenilor.

Aflat-am ca omul nu face decat sa traiasca in intuneric,

lumina marelui foc fiindu-i ascunsa in sine.

Inaintea Maestrilor din ascunsul Amenti

am acumulat intelepciunea pe care o dau oamenilor.

Maestri sunt ei, ai Intelepciunii Secrete,

adusa din viitorul sfarsitului infinitatii.

Sapte sunt, Maestrii din Amenti,

mai presus de Copiii Diminetii,

Sori ai ciclurilor, Maestri ai Intelepciunii.

Nu sunt la fel ca si copii omului?

TREI, PATRU, CINCI SI SASE, SAPTE

OPT, NOUA sunt titlurile Maestrilor oamenilor.

Departe de viitor, fara forma si totusi in formare

au venit ei ca invatatori ai copiilor omului.

Traiesc de-a pururi, fara sa faca parte totusi dintre cei vii,

nelegati de viata si liberi de moarte.

Conduc dintotdeauna cu infinita-ntelepciune,

legati si totusi nelegati de intunecatele Sali ale Mortii.

Au viata-n ei dar care nu este viata,

eliberati de toate sunt Maestrii TOTULUI.

De la ei a venit Logos-ul, instrumente ei ale puterii nemasurate.

Mareata este infatisarea lor, si totusi ascunsa in micime,

formata de ceea ce se formeaza, cunoscuta si totusi nestiuta.

TREI pastreaza cheile tuturor magiilor ascunse,

creator este el al Salilor Mortilor;

trimitand putere, invaluit in intuneric,

legand sufletele copiilor omului;

trimitand intunericul, legand forta sufletului;

conducator al negativului pentru copii omului.

PATRU e cel ce sloboade puterea.

Maestru al Vietii este pentru copii omului.

Lumina ii e corpul, flacara ii este infatisarea,

eliberator de suflete pentru copii omului.

CINCI este stapanul, Maestrul tuturor magiilor –

Cheia Cuvantului ce rasuna printre oameni.

SASE este Maestrul Luminii, drumul ascuns,

Cararea sufletelor copiilor oamenilor.

SAPTE este Maestrul vastitatii,

Stapanul Spatiului si cheia Timpurilor.

OPT este cel ce comanda progresul;

Cantareste si echilibreaza calatoria omului.

NOUA este tatal, maret la randu-i in infatisare,

Formandu-se si schimbandu-se din ceea ce nu are forma.

Gandeste-te cu mare atentie la simbolurile pe care ti le-am dat.

Chei sunt ele, desi sunt ascunse oamenilor.

Nazuieste oricand spre inalt, Suflet al diminetii,

Intoarce-ti gandurile spre Lumina si Viata.

Descopera in simbolurile pe care ti le-am dat,

lumina pe drumul ce porneste din viata si se termina in viata.

Cauta cu intelepciune.

Intoarce-ti gandurile spre interiorul tau.

Nu-ti inchide mintea florii Luminii.

Asaza-ti in corp o imagine faurita din ganduri.

Gandeste-te la numerele care te conduc spre Viata.

Curata este cararea pentru cel ce are intelepciune.

Deschide usa Imparatiei Luminii.

Revarsa-ti flacara ca un Soare al diminetii ce esti,

Indeparteaza intunericul si traieste in lumina zilei.

Priveste-te, omule! Ca parte a fiintei tale

Cei Sapte care sunt dar nu sunt ce par a fi.

Deschisu-mi-am, omule, intelepciunea,.

Urmeaza drumul pe care primul am pasit.

Maestri ai Intelepciunii,

SOARE al LUMINII MATINALE si al VIETII pentru copii omului.

Tablita 4

Cel Nascut in Spatiu

Asculta, omule, vocea intelepciunii,

Asculta vocea lui THOTH, atlantul.

De buna voie iti ofer intelepciunea mea,

Adunata din spatiul si timpul acestui ciclu;

Stapan al misterelor, SOARE al diminetii,

Traind de-a pururi, un copil al LUMINII,

Stralucind ca o stea a diminetii.

THOTH invatatorul de oameni, invatator al TOTULUI.

Cu mult timp in urma, in copilaria mea,

Priveam stelele din de mult ingropata Atlantida,

Si visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra oamenilor.

Atunci crescu in inima mea o mare dorinta de a cuceri drumul ce ducea catre stele.

An dupa an, am cautat intelepciunea, cunostinte noi, urmand calea,

Pana cand SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din stransoare si a plecat departe.

Eliberat eram de legatura pamant-om.

Eliberat de corp, am tasnit in noapte.

Deschis era, in sfarsit, si pentru mine spatiul stelar.

Eliberat din stransoarea noptii eram.

Acum puteam cauta intelepciune la marginile spatiului,

Departe de cunoasterea omului limitat.

Departe, in spatiu, calatori liber SUFLETUL meu

In infinitatea cercului luminii.

Ciudate, dincolo de intelegere, erau unele planete,

Gigantice, cum omul nici nu poate visa.

Totusi gasit-am Legea, in toata frumusetea ei, ce se facea simtita

Pe si printre acele planete asa cum se face simtita printre oameni.

Prin frumusetea infinitatii calatori sufletul meu,

Departe in spatiu am zburat cu gandul.

M-am odihnit pe o planeta frumoasa

Al carei aer era plin de sunete armonioase.

Forme erau acolo, miscandu-se in Ordine,

Marete si maiestuoase precum stelele noptii;

Urcand in armonie, echilibru ordonat,

Simboluri ale Cosmicului, si ale Legii.

Pe langa multe stele trecut-am in calatoria mea,

Si pe langa multe rase de oameni

Unii urcand ca stele ale diminetii

Altii cazand spre intunericul noptii.

Fiecare din ei se luptau sa se ridice,

Urcand spre inaltimi si sondand abisurile,

Ajungand uneori pe taramuri luminoase,

Trecand prin intuneric ca sa iasa la Lumina.

Sa stii, omule, ca Lumina este mostenirea ta.

Intunericul e doar un val.

Inchisa in inima ta se afla lumina eterna,

Asteptand sa fie eliberata pentru a cuceri,

Asteptand sa rupa valul noptii.

Am descoperit cativa din cei ce cucerisera eterul.

Eliberati de spatiu dar totusi oameni erau.

Folosind forta care sta la baza TUTUROR lucrurilor,

Departe in spatiu construit-au o planeta,

Condusa de forta ce curge prin TOT;

Concentrand, transformand eterul in forme

Care cresteau dupa vrerea lor.

Depasisera in stiinta toate rasele,

Aveau o intelepciune nemasurata, erau fii ai stelelor.

Indelung am stat si le-am admirat intelepciunea.

Au creat din eter orase

Marete din trandafiri si aur.

Ci mult timp in urma, ei cucerisera eterul,

Se eliberasera din stransoare

Se gandeau doar la o imagine iar aceasta era rapid creata.

Mai departe pleca sufletul meu prin Cosmos,

Vazand lucruri si noi dar si vechi;

Invatand ca omul este cu adevarat un fiu al spatiului,

Un Soare intre Sori, un copil al stelelor.

Sa stii, omule, ca tot ce ai, este una cu stelele.

Corpul tau nu e decat o planeta

Invartindu-se in jurul stelei din centrul sistemului planetar.

Dupa ce vei obtine lumina intelepciunii totale,

Liber vei fi sa stralucesti in eter

Vei fi unul din Sorii ce lumineaza intunericul exterior

Unul din copii spatiului ce creste in Lumina.

Asa precum stelele isi pierd cu timpul stralucirea,

Lumina lor revenind la mareata sursa,

La fel, omule, trece sufletul

Lasand in urma intunericul noptii.

Format din eterul primordial, plin de stralucirea ce curge dinspre sursa,

Legat de eterul ce il inconjoara

Straluce de-a pururi pana cand se elibereaza in sfarsit.

Ridica-ti flacara din intuneric, lasa-n urma noaptea si liber vei fi.

Calatorit-am prin spatiu-timp,

Stiind ca in sfarsit sufletul meu era liber,

Stiind ca in sfarsit pot urma intelepciunea.

Pana cand, in cele din urma am trecut intr-un plan,

Ascuns cunoasterii, necunoscut intelepciunii,

O prelungire dincolo de tot ceea ce stim noi.

Avand aceasta cunoastere, omule,

Sufletul meu a fost si mai fericit,

Pentru ca acum eram liber.

Asculta, fiu al spatiului,

Asculta-mi intelepciunea:

Afla ca si tu vei fi liber.

Asculta-mi inca o data intelepciunea, omule,

Caci ascultand si tu poti trai si fi liber.

Nu esti ceva pamantean ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice.

Nu mai stii de unde vii, omule?

Nu stii ca esti cu adevarat Lumina?

Soare al Maretului Soare, dobandind intelepciune

Vei constientiza legatura ta cu Lumina.

Tie iti ofer acum cunoastere,

Libertatea de a pasi pe aceeasi cale pe care am mers si eu,

Aratandu-ti cum prin zbuciumul meu

Am pasit pe calea ce duce spre stele.

Asculta, omule, si constientizeaza-ti legaturile,

Afla cum sa te eliberezi.

Din mijlocul intunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina si cu stelele.

Urmeaza intotdeauna calea intelepciunii.

Doar asa te poti ridica.

Destinul omului il conduce dintotdeauna inainte

Spre Curbele Infinitului TOT.

Afla, omule, ca tot spatiul este supus ordinii.

Doar prin Ordine poti fi Una cu TOTUL.

Ordinea si echilibrul sunt Legile Cosmosului.

Respecta-le si vei fi Una cu TOTUL.

Cel ce va urma cararea intelepciunii,

Trebuie sa fie deschis florii vietii,

Sa-si extinda constiinta dincolo de intuneric,

Sa curga prin timp si spatiu spre TOT.

Profund, in liniste trebuie sa ramai pana cand, in sfarsit

Te vei elibera de dorinte,

De dorinta de a vorbi in tacerea in care te afli.

Elibereaza-te prin tacere de legatura cuvintelor.

Abstinenta de la mancare pana cand am invins

Dorinta de a manca, aceasta subjuga sufletul.

Atunci asaza-te in intuneric.

Inchide ochii ca sa nu mai vezi razele Luminii.

Centreaza-ti forta sufletului in locul constiintei,

Si elibereaza-l de robia noptii.

Asaza-ti in minte imaginea pe care o doresti.

Imagineaza-ti locul pe care ai vrea sa-l vezi.

Vibreaza inainte si inapoi cu forta ta.

Desfa-ti sufletul din legaturile noptii.

Cu toata puterea trebuie sa scuturi

Pana cand sufletul tau va fi eliberat in sfarsit.

Atotputernica mai presus de cuvinte este flacara Cosmica,

Ce sade in planuri necunoscute omului;

Atotputernica si echilibrata, miscandu-se in Ordine,

Muzica plina de armonie, dincolo de om.

Vorbind prin muzica, cantand prin intermediul culorilor,

Flacara ce arde de la inceputul TOTULUI Etern.

Scanteie din aceasta flacara sunteti, copii mei,

Arzand in culori vii si traind prin muzica.

Asculta vocea si vei vi liber.

Constiinta eliberata fuzioneaza cu cea Cosmica,

Cu Ordinea si Legea TOTULUI.

Sa nu te indoiesti, omule, ca din intuneric,

Lumina va straluci in continuare ca un simbol al TOTULUI.

Spune aceasta rugaciune daca vrei sa obtii intelepciunea.

Roaga-te ca Lumina sa inunde TOTUL.

Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in

Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.

Ridica-mi focul din intuneric,

Atractie a focului care este Una cu TOTUL.

Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.

Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.

Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;

Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile

Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea.

Cand ti-ai eliberat sufletul din robie, sa stii ca pentru tine nu mai exista intuneric.

Prin spatiu vei putea cauta intelepciune descatusat de trup.

Liber zboara in lumina diminetii,

Sufletule, spre taramurile Luminii. Misca-te in Ordine,

In Armonie, eliberat vei fi impreuna cu Copii Luminii.

Cauta si cunoaste, Cheia mea spre Intelepciune.

Astfel, omule, vei fi liber cu siguranta.

TABLITA 5

Locuitorul din Unal

Ades visez la ingropata Atlantida, pierduta in epoci ce-au disparut in noapte.

Eon dupa eon ai fiintat in frumusete, lumina stralucind in intunericul noptii.

Atotputernic, domnind peste cei nascuti pe pamint,

Stapan al Pamantului in vremea Atlantidei.

Rege al natiilor, stapan al intelepciunii,

LUMINA deasupra orasului SUNTAL,

Pastrator al caii,

Traia in TEMPLUL sau,

MAESTRUL din UNAL,

LUMINA a Pamantului in zilele Atlantidei.

Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo de noi,

Traind in corpuri ca si printre oameni.

Nenascut pe Pamant,

EL, venit de dincolo de noi,

SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni.

Sa stii, omule, ca Maestrul HORLET,

Nu a fost niciodata una cu copii oamenilor.

In vremuri de demult cand Atlantida s-a aratat ca o putere

A aparut cineva cu Cheia Intelepciunii,

Aratand tuturor calea spre LUMINA.

Aratatu-le-a tuturor oamenilor calea spre desavarsire,

Calea Luminii ce curge printre oameni.

Stapanind intunericul, conducand Sufletul-Omului,

Spre inaltimi ce erau Una cu Lumina.

Imparti el Regatele in parti.

Zece erau la numar, conduse de copii oamenilor.

Intr-unul construi un TEMPLU,

Dar construit nu de copii oamenilor.

Din ETER a chemat substanta, modelata si cu forma data de puterea lui YTOLAN

in formele pe care EL le-a construit cu mintea Lui.

Kilometru dupa kilometru subtanta a acoperit insula,

spatiu dupa spatiu a crescut in putere.

Neagra, si totusi nu, dar intunecata ca si spatiul-timp,

adanc in interiorul ei ESENTA LUMINII.

Cu repeziciune aparu Templul

modelat si cu forma data de CUVANTUL LOCUITORULUI,

chemat sa se formeze din ceea ce n-are forma.

Construi apoi EL, in interior, camere marete,

le umplu cu forme chemate din ETER,

si cu intelepciune facuta sa apara din mintea Lui.

Fara forma era EL in TEMPLUL sau,

si in acelasi timp era format in imaginea oamenilor.

Traind printre ei si totusi nefiind de-al lor, ciudat si foarte diferit

era EL de copii oamenilor.

Alese apoi dintre oameni TREI care sa fie poarta spre el.

Ii alese pe cei TREI dintre cei MAI MARI ca sa devina legatura lui cu Atlantida.

Mesageri care sa-i duca sfatul regilor copiilor oamenilor.

A ales si pe altii si I-a invatat despre intelepciune;

ca invatatori sa fie ei pentru copii oamenilor.

Apoi i-a asezat pe insula UNDAL pentru a fi

invatatori ai Luminii pentru oameni.

Fiecare din cei astfel alesi, a trebuit sa fie invatat intre cinci si zece ani.

Doar astfel putea sa inteleaga cum sa aduca LUMINA copiilor oamenilor.

Astfel aparu Templul, locul unde statea Invatatorul oamenilor.

Eu, THOTH, am cautat dintotdeauna intelepciunea,

In intuneric si in Lumina.

Inca din tinerete am mers pe cale, cautand sa capat si mai multa invatatura.

Dupa multe straduinte, unul din cei TREI, mi-a adus LUMINA.

Mi-a facut cunoscute poruncile LOCUITORULUI, m-a adus din intuneric la LUMINA.

m-a dus in fata LOCUITORULUI, in Templu, in fata marelui FOC.

Acolo, pe maretul tron, L-am vazut,

pe LOCUITOR, invesmantat in LUMINA

si stralucind ca focul.

Am ingenuncheat in fata maretei intelepciuni,

simtind LUMINA curgand in valuri prin corpul meu.

Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI:

“Intuneric, vino spre Lumina.

De mult tot cauti calea spre LUMINA.

Fiecare suflet de pe pamant care isi slabeste lanturile,

va fi curand eliberat din robia noptii.

Adanc din intuneric te-ai ridicat, si te-ai apropiat mai mult de Lumina telului tau.

Aici vei locui ca si copil al meu, pastrator al intelepciunii,

unealta a LUMINII de departe.

Aparator al intelepciunii in epocile intunericului,

ce curand se vor abate asupra copiilor oamenilor.

Locuieste aici si soarbe din toata intelepciunea.

Secrete si mistere ti se vor dezvalui.”

Raspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicand:

“Lumina ce te scobori asupra oamenilor,

da-mi din intelepciunea ta

ca sa pot fi invatator de oameni.

Da-mi din LUMINA ta ca sa ma pot elibera.”

Imi vorbi apoi, din nou, MAESTRUL:

“Epoca dupa epoca vei trai prin

intelepciunea ta, da, cand peste Atlantida

se vor rostogoli valurile oceanului,

vei avea Lumina, desi ascunsa in intuneric,

pregatita sa apara oricand o vei chema.

Mergi acum si invata si mai mult din intelepciune.

Dezvolta-te in LUMINA catre TOTUL infinitului.”

Mult timp locuit-am in templul

LOCUITORULUI pana cand in sfarsit m-am contopit cu LUMINA.

Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea LUMINII.

Am urmat calea ce ducea adanc in inima Pamantului,

invatand deopotriva secretele de deasupra si de dedesubt;

invatand calea spre SALILE DIN AMENTI;

invatand despre LEGEA ce tine lumea in echilibru.

Intelepciunea mea purtatu-m-a spre camerele ascunse ale Pamantului,

adanc sub scoarta Pamantului, pe calea ascunsa de epoci copiilor oamenilor.

Mi s-a revelat chiar si mai multa intelepciune inainte de a capata o noua invatatura:

aflat-am ca orice e parte a unui TOT, maret si totusi mai maret

decat tot ceea ce cunoastem.

Cautat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor.

Pe masura ce inaintam, din ce in ce mai multe secrete aflam.

Acum, privind in urma prin epocile trecute, stiu ca intelepciunea nu cunoaste limite,

ca ea creste odata cu epocile, ca e Una cu cea a Infinitului.

Lumina era in vechea Atlantida.

Si totusi si intunericul se ascundea acolo.

Din Lumina in intuneric au cazut, cei care se ridicasera dintre oameni.

Orgoliosi devenisera din cauza a ceea ce stiau,

Mandri erau de locul lor intre oameni.

Adanc au cercetat in ce le era interzis,

Si au deschis poarta ce ducea dedesubt.

Cautat-au sa obtina si mai multa cunoastere dar

Si sa o aduca la suprafata.

Cel ce coboara dedesubt trebuie sa fie echilibrat,

Altfel va fi limitat de lipsa luminii.

Deschis-au ei apoi,

Prin cunoasterea lor,

Cai interzise omului.

Dar, in Templul Sau, cel ce vede tot, LOCUITORUL,

sade in AGWANTI, in timp ce prin Atlantida, sufletul lui hoinareste liber.

I-a vazut pe atlanti, cu magia lor,

Deschizand poarta ce urma sa aduca pe Pamant mare necaz.

Cu repeziciune se-ntoarse sufletul sau atunci in corpul sau.

Din al sau AGWANTI se ridica

Si isi chema cei TREI preaputernici mesageri.

Dadu porunci ce zguduira lumea.

Adanc sub scoarta Pamantului, spre Salile din Amenti,

Repede cobori LOCUITORUL.

Chema apoi fortele stapanite de cei Sapte Maestri;

Schimba echilibrul Pamantului.

Adanc scufunda Atlantida sub valurile-ntunecate.

Sfarama poarta ce fusese deschisa;

Distruse intrarea ce ducea dedesubt.

Toate insulele fura distruse cu exceptia insulei UNAL,

Si o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI.

Pe acestia ii pastra ca sa fie invatatori,

Lumini pe calea celor ce vor veni

Lumini pentru copii mai mici ai oamenilor.

Ma chema apoi pe mine, THOTH, in fata lui,

Si-mi dadu porunci pentru ce trebuia sa fac, zicandu-mi:

“Tu THOTH, ia-ti toata intelepciunea.

Toate cunostintele, toata magia ta.

Mergi si fii invatator de oameni.

Mergi si pastreaza cunostintele

Pana cand, cu timpul, LUMINA va spori in oameni.

LUMINA fi-vei de-a lungul epocilor,

Ascunsa dar de gasit pentru cei luminati.

Peste tot Pamantul, iti dam putere,

Te eliberam s-o oferi sau s-o iei.

Aduna-i acum pe fii Atlantidei.

Ia-i si fugiti la oamenii din pesteri.

Zburati spre taramul Copiilor lui KHEM.”

Adunatu-i-am apoi pe fii Atlantidei.

In nava am adus toate documentele mele,

Cele ale scufundatei Atlantide.

Adunatu-mi-am toate fortele,

Unelte multe ale magiei atotputernice.

Ridicatu-ne-am apoi pe aripile diminetii.

Deasupra Templului ne-am ridicat

Lasand in urma pe cei Trei si pe LOCUITOR,

Ce sedeau in SALILE de sub Templu,

Inchizand calea spre Maestrii Ciclurilor.

Cu toate acestea, celui care are cunoastere,

Deschisa ii va fi calea spre AMENTI.

Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile diminetii,

Spre taramul copiilor lui KHEM.

Acolo, prin puterea mea,

I-am cucerit si i-am condus.

Ridicat-am spre LUMINA, pe copii lui KHEM.

Adanc sub stanci mi-am ingropat nava, asteptand vremea cand omul va fi liber.

Deasupra navei, am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om.

Acolo sub acel chip se odihneste nava mea,

Spre a fi scoasa cand nevoia o va cere.

Afla, omule, ca departe, in viitor, invadatori vor veni din adancul spatiului.

Atunci sa va treziti voi, cei ce aveti intelepciune.

Scoateti nava mea si invingeti-i cu usurinta.

Adanc ingropat sub acel chip se afla secretul meu.

Cautati si descoperiti in piramida pe care am construit-o.

Fiecare e pentru ceilalti cheia de bolta;

Fiecare e poarta ce duce spre VIATA.

Urmeaza CHEIA pe care am lasat-o in urma mea.

Cauta iar poarta spre VIATA iti va apartine.

Cauta in piramida mea, adanc in coridorul ce se termina intr-un perete.

Foloseste CHEIA celor SAPTE, si deschide calea.

Acum tie ti-am incredintat intelepciunea mea.

Acum tie ti-am incredintat calea mea.

Urmeaza calea.

Afla tu secretele mele.

Caci tie ti-am aratat drumul.

...........................

Ultimul om care a vazut 15 tablite in loc de 12 despre a caror existenta se vorbeste astazi ca despre Mos Craciun a fost un anume mason Dr.Maurice Doreal a carui identitate reala nu se cunoaste public, care a avut ca sarcina in anul 1925 din partea Marii Loje Albe, in legatura cu Sacerdotiul Piramidelor sa gaseasca tablitele de pe unde se ratacisera si sa le predea Sacerdotiului. Dr. Maurice Doreal s-a conformat intocmai ordinelor si instructiunilor primite.

Vanillachocolate a scris:

Sa nu-mi tradati secretele

oamenilor nordului

oamenilor sudului

ori blestemul meu se va abate asupra voastra.

Nu uitati sa luati aminte la cuvintele mele

pentru ca sigur ma voi reintoarce

si voi cere de la voi ceea ce paziti.

Da, chiar si de dincolo de timp

si de moarte ma voi intoarce,

rasplatind sau pedepsind

dupa loialitatea fiecaruia.

Ai pus-o, ca internetul e plin de oameni ai nordului si ai sudului, iar tu tradezi secretele... :)

Vanillachocolate a scris:

Ultimul om care a vazut 15 tablite in loc de 12 despre a caror existenta se vorbeste astazi ca despre Mos Craciun a fost un anume mason Dr.Maurice Doreal a carui identitate reala nu se cunoaste public, care a avut ca sarcina in anul 1925 din partea Marii Loje Albe, in legatura cu Sacerdotiul Piramidelor sa gaseasca tablitele de pe unde se ratacisera si sa le predea Sacerdotiului. Dr. Maurice Doreal s-a conformat intocmai ordinelor si instructiunilor primite.

Ce dimensiuni aveau tablitele astea?

Atlantida este o denumire (re)adusa in celebritate de tracul Platon si se traduce astfel: ATL= Olt; ANT= vechi; IDA= Muntele Zeilor. Asadar, Tara Zeilor Vechi de la Olt. De fapt Regina Pelasgilor a denumit Alianta intre popoare,pe care-a reusit s-o faca,: "ATLANTIS" si Centrul Confederatiei Atlante era in Carpati, ea devenind astfel Imparateasa Atlantilor. Insa, factiunea desprinsa a preluat puterea(prin tradare) si toate s-au "schimbat".

Iar acum traiesc blocati intre doua cuante de timp. Nu ?

Sint toate tablitele lui Toth? Ca la derulare, imi joaca ochii in cap ca la pisici, si nu am observat.

Oricum, despre Toth se spunea ca era un demon. Chiar daca cunoasterea lui era valoroasa. Insasi blestemul....spune multe in privinta asta. Eu stiu ca la scoala nu te blestema sa nu spui la nime, ce ti se preda la ore.

In privinta faptului ca aici in Carpati era centrul Atl...ma imblinzesc si nu mai spun nic....

Cu toate ca nu accept , ca civilizatia aia, destul de sadica si megalomana, ar fi iesit de aici. populatia de aici nu e asa. Nici macar razboinica de amorul razboiului, cum erau atlantii. deci nu se leaga. sa nu spuneti ca sintem inapoiati.

mai degraba indienii americani, razboinici, chiar aduc cu descrierea acelor atlanti. si se spune ca rasa rosie, de acolo provine.

Da, sigur, cum sa nu. Absolut tot ceea ce tine de asa-zisii "barbari" 8) (barbarii fiind cei care purtau barba, adica nobilimea din zona Carpatilor, care erau RA-MANII "blajinii" , Pelasgii(imparateasa Pelasgilor a dat numele de "Atlantis" si a format Confederatia Tarilor Atlante(cele 10 tari atlante),geto-dacii si nicidecum ceea ce ni s-a spus de catre "istoria oficiala"), care-si aveau Centrul Spiritual in zona Tarii noastre trebuia, era o "directiva"chiar, de-ai sataniza si de-ai sterge de pe fata pamantului, vorba aia. Exact asa au facut si in ceea ce-o priveste pe Eva, pe Artemis, pe Isis si pe Feciara Maria. Sa n-aiba nicio nadejde ca nu le-a iesit "planul"...prietenii stiu de ce!".

Ce povesti frumoase.