lynxul_negru a scris:
Desigur ca stii raspunsul. Diferenta este ca pe prietenul respectiv il puteam injura cu toata dragostea, ii puteam da un pumn in umar si ii spuneam sa inceteze cu prostiile. Adica ma puteam pune pe picior de egalitate cu el si ma puteam distanta de el.
Si cu psihologul de ce nu ai fi pe picior de egalitate?
Doar daca te pui tu singur intr-o pozitie de inferioritate, ceea ce nu e bine.
Poti sa-i spui si lui "inceteaza cu prostiile".
Eu am facut-o. :)
Iti dau un exemplu: daca intalnesc un om care e expert in vanzari, iar eu nu sunt, trebuie sa ma simt inferior? De ce nu as fi pe picior de egalitate? Doar pentru ca el are niste cunostinte in plus intr-un domeniu? Mi se pare aiurea gandirea asta.
La fel, psihologul si clientul sunt pe picior de egalitate. Vitala in ameliorarea clientului este stabilirea aliantei terapeutice cu psihologul.
Or, o alianta presupune parteneri pe pozitii de egalitate, nu vasalitate.
Ce nu este in regula la cei care cresc doar cu frati? Necrescand de mici cu sore, au un dezavantaj cand vine vorba sa relationeze cu sexul opus. Cei care au sore se invata mai repede si mai bine cu tainele comunicarii cu femeile. In plus, vin si colege pe la sore, alt avantaj.
"sunt persoane mai putin versate in asa ceva si ma intrebam daca unii nu cad prada complexului "dumnezeu in halat alb" (cum l-au numit americanii. Adica cineva poate lua interpretarea psihologului drept litera de evanghelie. "
Da, e posibil si asta. De aia psihologul este el insusi supervizat de un alt psiholog. Ca sa nu o ia razna cu interpretarile.
Toti avem tendinta sa o luam razna cu interpretarile.
Functionam pe baza de interpretari in lume, nu avem ce face.
Permanent procesam stimuli, avem reactii, ne construim grile de intelegere a lumii, le sortam, le adaptam.
Cei ce ajung la psiholog sunt cei care simt ca interpretarile lor nu mai functioneaza bine.