Athmy a scris:Pai nu sunt niveluri diferite ale constientului? Adica stiu eu, de la constient la inconstient e cale lunga.
Da asa trebuie ca este, cu cat te "blegesti" mai tare, ai un nivel de tot mai putina constienta, pana ajungi la privit in gol, sau la o stare de contemplatie, ori la ceea ce eu numesc "sunt".
Poti sa iti dai seama ca la privitul in gol, sau, cu ochii inchisi si foarte relaxat si linistit, in situatia: "a fi" ("sunt"), fara ganduri, imagini, constientizari in general, nu ai cum sa te enervezi, sa urasti, sa fii trist, vesel, nu ti/e frica, nu judeci, nu ai emotii?
Asta ma chinuiesc sa spun ca in "sunt" am gasit calibrul in care sa ma duc si sa inteleg: a, deci asa sunt eu, nu sunt sclavul emotiilor si nici al sentimentelor inferioare, si chiar ia te uita pot "fi", chiar fara de sentimente de vreun fel.
Si cu asta ce/am facut?
Pai atunci cand revin la clasica mea stare de normalitate, ma straduiesc sa cultiv naturaletea nu denaturalizare, sentimentele inalte nu cele inferioare (poate ne incuram iar in definitii sentimente si emotii).
Na, ca am zis scopul.
Nu spun ca e usor sau ca am reusit eu nu stiu ce performanta, dar as dori sa inteleg mai bine, poate si rezultatele vor fi mai deosebite.